Legătura dintre durerile de spate și claritatea minții sau 7 pași spre claritate în gândire

Durerile de spate denotă o postură defectuoasă în timp și lipsa clarității minții tale.

Într-o zi a venit în cabinet o clientă pentru o durere de spate pe care o simțea acut de vreo 4 ani. Mi-a povestit că este căsătorită și are 2 copii, apoi mi-a dat câteva detalii legate de localizarea și intensitatea durerii și m-a întrebat ce poate să facă ca să scape cât mai repede de ea.

Am ascultat-o și i-am spus direct că…nu cred că a venit pentru durerea de spate.

Tăcere maximă în cabinet….Clienta se uita la mine fără să scoată un cuvânt. Se uita-n jos,… apoi în gol și…tăcea.

Am întrebat-o din nou ce o supăra si am fost foarte specific: „ce-ți spune sufletul și de ce nu îl asculți?

Clienta a început să plângă: – ”Soțul meu nu mă sprijină și nu mă mai iubește!”

Era afectuos înainte și acum brusc nu mai e?, întreb eu.

”Nu vorbește cu mine, efectiv. Dacă mă mângâie o face fiindcă vrea să facem sex… O facem și apoi pleacă la ale lui sau se culcă și eu simt că în mine a rămas un mare gol.”

Am întrebat-o din nou: – Ce îți spune sufletul și de ce nu îl asculți?

Nu m-a auzit nici a doua oară și a continuat: – ”Pleacă tot timpul cu prietenii lui și mă lasă singură cu copii.”

Oricât încerc să duc discuția spre ea, nu mă aude. Gesturile ei sunt ușor agresive, își agită mîinile haotic, gesticulează și se lovește din când în când cu palmele de picioare sau din greșeală de masă.

Varsă paharul cu apă pe ea.

Îi ofer cadou o carte pe care o refuză spunând că de când s-au născut copii – de vreo 8 ani – nu a mai avut timp să citească nici o carte.

Îmi dau seama că refuză orice ajutor vine spre ea. O întreb ce vrea de la mine. Îndrăznesc și îi spun:

– Vrei să vorbesc eu cu soțul tău să nu mai facă doar sex cu tine și să fie mai tandru și afectuos?

Râde, a prins gluma și am readus focus-ul la problema ei de fond,… în aparență.

Îmi răspunde: – ”Vreau să mă ajuți. Să-mi dai ceva care să funcționeze repede!”

O întreb: – Vrei să îmi dai puterea ta și apoi să o cerșești de la mine puțin câte puțin?

Tăcere…Ochii ei mă privesc cu mirare preț de câteva clipe. Apoi înțelege ce am vrut să spun. Devine serioasă. Se sperie… Se face că nu pricepe și schimbă subiectul.

Începe să-mi vorbească de colega ei de servici pe care nu o mai suportă. Trece de la un subiect la altul, îmi vorbește despre mezinul ei care nu își face temele decât după ce țipă la el să le facă.

Monologul continuă…:”Mama nu mă sprijină și nu m-a sprijinit nici când eram mică. Nu m-a iubit și am simțit tot timpul o răceală din partea ei. S-a purtat cu mine foarte formal având grijă să am ce mânca și cu ce mă îmbrăca dar dacă ieșeam din cuvântul ei….”

Revin la întrebarea de mai devreme:- Vrei să îmi dai puterea ta și apoi să o cerșești de la mine puțin câte puțin?…cerându-i să-mi explice ce a înțeles.

Râde…și cere să-i explic eu:

Și am început să îi explic fiecare problemă pe care am identificat-o în conversația noastră, pe limbajul ei, probleme care îi provocau durerea de spate (în limbajul de specialitate aceasta similitudine între modul în care gîndești și problemele fizice din corp se numește somatizare sau ține de psihosomatică).

1. În spatele acestei nemulțumiri: ”Soțul meu nu mă sprijină și nu mă mai iubește!” se află două dorințe inconștiente: ”Vreau ca soțul meu să mă sprijine” și ”Vreau ca soțul meu să mă iubească”.
2. Aceste două dorințe nu sunt exprimate clarîn mintea ei și nu sunt nici bine delimitate, îngreunând foarte mult împlinirea lor.
3. Aceste dorințe se vor împlini atunci când clienta își va formula clar ce dorește de la ea, adică:

”Vreau ca soțul meu să mă sprijine” va deveni ”Vreau să mă sprijin pe mine”.

”Vreau ca soțul meu să mă iubească” se va transforma în ”Vreau să mă iubesc așa cum sunt (cu calități și defecte)”.

„Vreau ca mama să mă sprijine” va deveni „Vreau ca eu să știu să mă sprijin”.

„Vreau ca mezinul să-și facă temele” se va transforma în „Vreau să-mi rezolv relația rece cu mama”.

Doar astfel în viața ei se va schimba ceva în sens pozitiv.

Soțul reflectă în oglindă imaginea pe care clienta o are și o transmite despre propriul sine.

Dacă ea nu se ascultă , nu se sprijină și nu se iubește pe ea, nici soțul ei nu o va asculta, nu o va sprijini și nu o va iubi așa cum își dorește ea.

Când vrei să schimbi ceva în viața ta, trebuie să începi întâi cu tine și apoi se va manifesta și în exterior și vei observa cum toți cei din jur se vor raporta altfel la tine.

4. Clienta nu se iubește pe sine și nu are noțiunile necesare pentru a înțelege ce înseamnă transpus în acțiune a se iubi pe sine. Golul pe care îl simte este provocat nu de lipsa iubirii din partea soțului, ci de lipsa iubirii de sine. La nivel declarativ toti afirmăm că ne iubim pe noi. De exemplu dacă ne este foame, mâncăm dar dacă e să ne acordăm timp pentru propriile dorințe și de a le pune înaintea celorlalți ezităm să o facem deoarece suntem blocați în nevoia de a primi afecțiune din exterior și rămânem în această espectativă care generează nemulțumiri și frustrări.

1. Lipsa iubirii de sine își are rădăcinile în relația rece cu mama ei.
2. Clienta repetă tiparul mamei în relația cu copilul ei.
3. Nu se cedează nimănui puterea personală prin aceasta formulare: ”vreau ca X să…” pentru că atunci îi dăm lui X puterea asupra noastră și dacă o facem, fericirea sau nefericirea noastră va depinde de X.

Și uite câte lucruri (7)se ascund într-o nemulțumire.

Clienta dacă și-ar fi formulat clar și corect dorințele, aducându-le din exterior în interior : ”Vreau ca eu să mă sprijin pe mine”, ”Vreau ca eu să mă iubesc cu calități și defecte”, ” Vreau să-mi cunosc calitățile și defectele”, ” Vreau să învăț să-mi pun în valoare calitățile și să minimalizez defectele”, ”Vreau să învăț în acțiuni să mă iubesc pe mine și să nu rămână la nivel rațional sau declarativ”, ”Vreau să îmi rezolv relația cu mama” atunci ar fi descoperit că puterea este la ea și ar fi fost deja în procesul de îndeplinirea dorintelor.

Ceea ce este foarte interesant este faptul că după câteva ședințe în care clienta a deschis câte un „șantier” pe fiecare dorință formulată corect au dispărut durerile de spate.

Situații de viață asemănătoare se regăsesc în jocul Melinda, un joc de tip boardgame, în care cauți răspunsuri la situații de viață găsind perechile de joc pe 3 niveluri de dificultate. Pe jumătate din cărțile de joc vei găsi situații din viața de zi cu zi- cum e cea descrisă în acest articol- iar pe cealaltă jumătate de cărti de joc vei găsi rezolvarea acestor situații.

Rezolvarea acestor situații te vor scoate din neclaritate, principala cauza a blocajelor emoționale și fizice sau a încetinirii evoluției tale.

Ce înseamna claritatea?

Imaginează-ți că mintea ta este ca o bibliotecă unde sunt stocate informații, amintiri, emoții. Când te confrunți cu o anumită problemă mintea ta caută informațiile legate de acea problema pentru a o putea rezolva. Dacă biblioteca ta nu este organizată și structurată atunci procesul de căutare devine foarte dificil și îți consumă multă energie, uneori atât de multă că abandonezi. Dacă abandonezi sau rămâi fără energie atunci devii vulnerabil și predispus la influențele celor din jur.

Daca ai totul organizat atunci gasești repede toate resursele necesare pentru a putea emite propria ta judecata ta de valoare care te definește și care te va ajuta să crești, să devii mai puternic. Astfel claritatea te ajută să îți dai seama de tiparele neconstructive și să conștientizezi cauzele care se ascund în spatele greșelilor repetate. Claritatea te tine departe de poveri psihice sau fizice care dau durerile de spate.

Cum îți dai seama că nu ai claritate în gândire?

Neclaritatea din gândire se poate observa și prin manifestările care apar la nivelul corpului fizic:

Modificarea posturii lordoza lombara si cervicala, cifoza, scolioza, rigiditatea si tasarea coloanei, a articulațiilor, umerii aduși în față, capul înclinat mereu într-o parte sau in fata, genunchii formeaza paranteze la picioare si alte posturi defectuoase ce dau dureri de spate;
Modificarea respiratiei: senzație de sufocare, atacuri de panică, nod în gât, teama de a înghiți – frica de a nu te înneca cu pastile, mâncare, aritmie;
Modificarea vocii: vocea prea stinsă, sau voce stridentă, pițigăiată, voce nazală, voce care este în completă disonanță cu fizionomia sau anatomia corpului.

Am creat ”Melinda – Jocurile Minții” tocmai pentru a ușura munca celor care vor sa scape de probleme sau vor sa evolueze mai rapid.

Am primit și feedback de la cei care au cumpărat și au testat deja jocul. Îl găsești mai jos:

Gabi:

„Am tot jucat Jocul Mental al Melindei și am „tras” și pe alții după mine. Toți amicii au acceptat să joace, prinși fiind în tot felul de întrebări: ce joc e ăsta, despre ce e vorba etc. Începem să jucăm și treptat, pe parcurs ce jocul se construiește, dispare dorința de a vorbi; pe nesimțite, te centrezi și te scufunzi în cele mai adânci ape ale ființei tale. De la acel punct încolo, jocul se desfășoara într-o liniște profundă și prin intermediul lui, șoptit, începi să te auzi pe tine.”

Nicoleta:

„Dialog cu mama în timp ce jucam jocul:

Mama: Aaaa, tu sigur ai ales cărțile astea pentru mine!

Eu: Nu, mamă, așa au picat.

Mama: N-are cum, atunci de ce mi se potrivesc toate, toate sunt pe familie și relații, de ce-mi pică toate mie!?”

Monica:

„Mulțumesc Robert pentru cel mai frumos cadou de Crăciun… indirect prin intermediul jocului! Am jucat azi cu mama mea, iar reacția ei a fost cadoul meu. Inițial șocata de sincronicitatea cartonașelor cu situațiile din viața ei (chiar m-a „acuzat” ca le-am selectat eu fix pe cele care descriau modul ei de gândire), apoi bucuroasă ca un copil când descoperea că a facut asocierile potrivite si că asta îi va folosi în schimbarea modului de a-și formula dorințele și reacțiile zi de zi.

Apoi mergea prin casă și repeta privind în gol tiparele negative pe care le descoperise la ea, respectiv schimbarea lor cu cele pozitive.

A fost un deliciu emotional și vizual!”

Maria:

”Am primit jocul cadou de la o prietenă și din curiozitate și amuzament am început să îl joc. A venit și soțul meu lângă mine și m-a întrebat ce fac, apoi a început să răsfoiască cartonașele cu manipulare și contramanipulare. La un moment dat ușor amuzat și un pic satisfăcut mă întreabă: – Maria, recunoști fraza asta?

A fost ca un bumerang. Până atunci nu am fost conștientă că încercam să îl manipulez. Am discutat apoi amândoi deschis depre asta și relația noastră a devenit mult mai armonioasă și mai sinceră. Multumesc.”

Dana:

„Robeeeeert :), am jucat ieri cu părinții primul nivel din Melinda! Nu mi-a venit să cred câtă rabdare au avut să citească cartonașele. Tata citea chiar de mai multe ori ca să înțeleagă. Mama se uita la desenele de pe spate la finalul unei runde, ca să se asigure că nu i-a scăpat vreuna :)). Mi-au zis că e interesant jocul, dar că e greu, că trebuie să te concentrezi. M-am bucurat că s-au străduit să înțeleagă, puneau întrebări etc.

Mulțumesc încă o data pentru joc!

În plus, zilele astea a zis mama: „Eeeh, a venit rândul nostru să ascultam de copii.”

Rodica:

„Buna! Aseara am jucat primul nivel cu mama mea. La inceput a fost curioasa, s-a uitat la pozele colorate, era curioasa sa intoarca cartea ca sa citeasca mesajul. Dupa ce am inceput jocul, a inceput sa caste, sa citeasca mesajele si imi spunea ca nu intelege. De exemplu nu putea sa conceapa ca vina e cea care o ingrasa si nu mancarea…Ca astea sunt prostii si ca mai bine as citi intr-o carte de rugaciuni si…multe alte rezistente.

M-am jucat singura mai departe. E foarte fain si acopera multe aspecte din viata de zi cu zi. Sa stii ca se poate folosi ca si ghid.”

Camelia:

„Uite, a venit acum pe la mine o prietena și fix acum îi arătam jocul. Se minunează de cât de frumoase sunt cartonașele.

Și a tras la întâmplare niște cartonațe, cum îi place ei să facă și-și ia notițe acum. :))

A zis că e fix ce trebuie. A extras fix ce avea nevoie. 🙂

I-a plăcut. A rămas pe gânduri la unele cărți. Într-un final s-a prins și ea zicând: -Pana la urma perechile sunt doar un pretext ca sa intelegi cartile si sa evoluezi.”

Livia:

„Bunî! Îți mulțumesc mult încă o data pentru joc! Acum, că am terminat cu examenele, m-am jucat cu o prietenă și cu soțul meu…suntem toti fascinați.

Ea chiar a zis la un moment dat că îi este suficientă a treia tură de cartonașe (luam câte 5) că avut multe insight-uri și are nevoie să le integreze pe alea.

Mulțumesc!”

Jocul Melinda (eu îl consider cel mai practic joc psihologic din lume) conține baza unei gândiri corecte:

Nivelul 1 îți creeaza claritate.

Nivelul 2 te învață să-ți aperi claritatea de ceilalți, adică te învață să contramanipulezi.

Nivelul 3 îți apără claritatea câștigată, de tine însuți.

Cu drag,

Robert George Buliga

PS: Am primit de la tipografie tirajul 2 pentru jocul Melinda și poate fi comandat de aici: https://musictherapy.ro/melinda-jocurile-mintii/