Legatura dintre iubirea neconditionata si alegerea carierei

Intr-o zi, in cabinetul meu vine la o sedinta individuala o femeie tanara de profesie programator IT pe a carei frunte parca scria „vreau iubire”.

Eu, Robert: – Care e baiul?

C: – „Nu stiu„.

R: – Ce te nemultumeste?

C: – „Vreau sa nu ma mai simt in halul asta, cel putin nu atat de des, dar nici asta nu pot afirma ca se intampla foarte des.”

R: – Dar cum te simti? Poti sa definesti „halul acesta”?

C: – „Nu stiu. Ma simt gresita. Nu sunt fericita, dar sunt fericita pentru ca stiu ca pot mai mult. Nu stiu cine sunt, poate stiu cine sunt, dar nu totul sau asa pare. Vreau sa ajung in multe locuri, dar stiu ca nu se poate foarte repede, dar stiu ca pot desi nu pot acum.”

Si acest dialog ambiguu in care constructiile verbale ametite, complicate, neclare se impletesc cu devieri de forma, fraze repetitive si bucle in gandire dureaza timp de 2 ore.

Dupa 2 ore aflu ca un superior s-a comportat ciudat cu ea si ca in sedinta cu seful ei i s-a facut observatii cum ca este incompetenta.

Vreau sa intelegi urmatoarele 2 lucruri care sunt strans legate intre ele:

1. Ambiguitatea, lipsa de coerenta si fuga de/in idei sunt rezultatul prezentei intr-un mediu profesional in care nu ai ce cauta. E o problema de forma.
2. Incompetenta la job este de fapt o incompetenta in relationare (indiferent de mediul in care lucrezi sau vei lucra).

Sa mergem mai in profunzime pe punctul 1.

1. Programatorii gandesc in pasi pe care ii conditioneaza mai apoi in functie de variabile, ipoteze, algoritmi sau diagrame.

De exemplu, propozitia „Lucrez in fiecare zi exteptand weekendul” poate fi analizata de un programator intr-un limbaj C astfel:

Tradusa intr-un algoritm de calculat cate zile lucreaza si cate nu (atribuite in variabile denumite declarate mai jos „zile_lucratoare” si „zile_libere”) intr-un limbaj de programare C:

int main () {

-> declara un vector care-i va folosi mai departe sa afle cate zile din saptamana lucreaza:

int zile_saptamana[7];

-> declara toate variabilele:

int zile_ocupate=0;

int zile libere=0;

int i;

-> porneste de la premisa ca zilele saptamanii corespund unor numere in ordine crecatoare: luni=1, marti=2 etc. si le inglobeaza in vectorul de mai sus.

-> incepe sa calculeze cate zile din saptamana lucreaza si cate zile are libere. Nu se scad din 7 zile ale saptamanii 5 zile lucratoare ca sa dea 2 zile libere, ci se aduna astfel: se foloseste de o bucla de analiza si se plimba prin vectorul declarat la inceput, intai pe prima pozitie[1], apoi pe a doua pozitie[2] si tot asa.

De exemplu: doar pentru zilele de 1, 2, 3, 4 si 5 se adauga cate o zi la variabila „zile_ocupate”. In total 5 zile lucratoare.

Iar pentru zilele de 6 si 7 se adauga cate o zi la variabila „zile_libere”. In total 2 zile libere.

for (i=0;i<7;i++) {

  zile_saptamana[i]=i+1;

       if (zile_saptamana[i]==1 || zile_saptamana[i]==2 || zile_saptamana[i]==3 || zile_saptamana[i]==4 || zile_saptamana[i]==5) {

     zile_ocupate=zile_ocupate+1;

      }

       if (zile_saptamana[i]==6 || zile_saptamana[i]==7) {

           zile_libere=zile_libere+1;

      }

}

-> afiseaza rezultatul „Lucrez 5 zile, exteptand zilele de weekend, adica 2.”

printf(„Lucrez %i „,zile_ocupate);

printf(„zile, exteptand zilele de weekend, adica: %i”, zile_libere);

return 0;

}

-> sfarsit program

In concluzie, programatorul trece in fiecare zi printr-o bucla de analiza, iar rezultatul il adauga celui precedent pana la epuizarea variabilelor.

Prin urmare, nu este un sistem de scadere cum ar fi mai simplu (din 7 zile lucratoare sa scada 5 lucratoare ca sa rezulte 2 libere), ci aduna rezultatul variabilelor, complicandu-se.

Acest procedeu mutat din programare in viata reala duce la supra-analiza. (Atentie: doar in cazul in care subiectul nu este facut pentru meseria de programator, adica nu este pe vocatie.)

Aceasta concluzie este trasa din analiza a 80 de programatori: 40 fiind pe vocatie si 40 nu (IQ-ul celor 80 este peste medie).

Programatorul care nu este pe vocatie nu isi poate simplifica viata profesionala si nici pe cea personala.

2. Incompetenta de la job am afirmat ca ascunde o problema emotionala si relationala pentru ca ea afirma: „Si am ajuns la aceasta situatie in care mi se permit lucruri si nu e suficient.”

Subiectul simte ca nu e suficient ceea ce i se ofera pentru ca nu asteapta indrumare profesionala, ci una emotionala.

Ea spune apoi: „Si mi se da o solutie pe care nu pot sa merg.”

Cand este intrebata de ce nu poate accepta solutia oferita, ea nu poate sa raspunda.

Dar raspunde la intrebarile mele care o scot din context si o duc in miezul problemei – copilaria si adolescenta ei:

„Cu parintii relatia a fost si este ok, insa cumva simt ca am fost inabusita de mic copil. Voiam sa desenez si imi spuneau: Ce dracu faci cu desenul? si nu mai desenam.

Vroiam sa cant… M-am ascuns 1 an.

Acum nu mai stiu cine sunt si ce vreau.”

„Mama nu a fost prezenta cu afectiune.”

„Tata, matematician, rational sadea, m-a bagat pe disciplina incat am inteles ca afectiunea o primesc doar daca muncesc la matematica.”

Efectele copilariei traumatizate in viata de adult:

Pe viitor, ea s-a setat nu pe cresterea si dezvoltarea ei, ci pe primit si pe cautat afectiune si iubire din/in jur.

A renuntat la toate visurile ei pentru ca parintii nu au fost de acord cu ele. A renuntat la tot ce a simtit sau intuit pentru ca parintii sa nu se supere si sa nu-i mai dea afectiune suparati.

„Stii cum sunt aia care zic ca toata viata lor au visat sa se faca actori sau cantareti? Eu nu am visat la chestii de astea, stii?”

Ajunsa adult, clienta cauta afectiune in umbrela ghidajului si mentoratului si nu poate sa se autodisciplineze sau sa se individualizeze la job.

Nu se zbate singura pentru ceea ce vrea pentru ca spune: „Parintii ma certau tot timpul ca stateam pana seara sa imi fac temele si nu ieseam la joaca. Dar stii de ce stateam pana tarziu? Fiindca imi era sila sa stau sa le fac pe toate si imi era sila sa cer ajutor.”

Fara afectiune nu si-a dezvoltat autodisciplina prin iubire si blandete si a inceput sa evite, sa amane si astfel SA-SI EVITE SI SA-SI AMANE PROPRIA VIATA.

Deci pentru ca nu e obisnuita sa se asculte, asculta doar de cine ii da afectiune.

Adunand punctul 1 si 2, clienta sta mereu in minte si pierde claritatea pentru ca:

• fuge de emotii pentru ca o dor situatiile din copilarie
• cu cat elaboreaza mai complicat, cu atat isi spune siesi ca e desteapta castiga timp si astfel ametind lucrurile primeste afectiune si atentie
• ca sa evite sa trateze problema pentru ca nu are muschi psihici pe autodisciplina
• vrea sa fie buna ca tatal ei, de aceea trage de ea prin iubire
• vrea sa se razbune pe tot ce reprezinta masculin, de aceea nu menajeaza, facandu-i „cu capul”
• inconstient se razbuna pe ea pentru ca a esuat, dezicandu-se de tot ce a vrut sa faca si reprezentau visurile ei
• nu mai poate iesi de acolo si-si doreste sa rezolve situatia si de aceea adauga multe detalii inutile, complica (ca sa iau in vedere toate detaliile si sa o ajut)

Copii care accepta conditionat iubirea gresesc mai tarziu in a-si alege cariera.

Adultii care au oferit conditionat sa-si revizuiasca iubirea.

Situații de viață asemănătoare, raspunsuri si teme se regăsesc în jocul Melinda, un joc de tip boardgame, în care cauți răspunsuri la situații de viață găsind perechile de joc pe 3 niveluri de dificultate. Pe jumătate din cărțile de joc vei găsi situații din viața de zi cu zi- cum e cea descrisă în acest articol- iar pe cealaltă jumătate de cărti de joc vei găsi rezolvarea acestor situații.

Rezolvarea acestor situații te vor scoate din neclaritate, principala cauza a blocajelor emoționale și fizice sau a încetinirii evoluției tale.

Ce înseamna claritatea?

Imaginează-ți că mintea ta este ca o bibliotecă unde sunt stocate informații, amintiri, emoții. Când te confrunți cu o anumită problemă mintea ta caută informațiile legate de acea problema pentru a o rezolva. Dacă biblioteca ta nu este organizată și structurată atunci procesul de căutare devine foarte dificil. Iți consumă multă energie, uneori atât de multă că abandonezi. Dacă abandonezi sau rămâi fără energie atunci devii vulnerabil și predispus la influențele celor din jur.

Daca ai totul organizat atunci gasești repede toate resursele necesare pentru a putea emite propria ta  judecata de valoare care te va ajuta să devii mai puternic. Claritatea te ajută să îți dai seama de tiparele neconstructive și să conștientizezi cauzele care se ascund în spatele greșelilor repetate. Claritatea te tine departe de poveri psihice sau fizice care dau durerile de spate.

Cum îți dai seama că nu ai claritate în gândire?

Neclaritatea din gândire se poate observa și prin manifestările care apar la nivelul corpului fizic:

• Modificarea posturii lordoza lombara si cervicala, cifoza, scolioza, rigiditatea si tasarea coloanei, a articulațiilor, umerii aduși în față, capul înclinat mereu într-o parte sau in fata, genunchii formeaza paranteze la picioare si alte posturi defectuoase ce dau dureri de spate;
• Modificarea respiratiei: senzație de sufocare, atacuri de panică, nod în gât, teama de a înghiți – frica de a nu te înneca cu pastile, mâncare, aritmie;
• Modificarea vocii: vocea prea stinsă, sau voce stridentă, pițigăiată, voce nazală, voce care este în completă disonanță cu fizionomia sau anatomia corpului.

Jocul Melinda (eu îl consider cel mai practic joc psihologic din lume) conține baza unei gândiri corecte:

Nivelul 1 îți creeaza claritate.

Nivelul 2 te învață să-ți aperi claritatea de ceilalți, adică te învață să contramanipulezi.

Nivelul 3 îți apără claritatea câștigată, de tine însuți.

L-am creat tocmai pentru a ușura munca celor care vor sa scape de probleme sau vor sa evolueze mai rapid.

Cu drag,

Robert George Buliga

PS: Jocul Melinda poate fi comandat de aici: https://musictherapy.ro/melinda-jocurile-mintii/