musictherapy.ro

Termenul de mama narcisica sau narcisista face referire la legenda lui Narcis.

Narcis, personaj din mitologia greaca, frumos si indragostit de propria-i infatisare, neputandu-se desprinde de imaginea lui reflectata in oglinda apei, s-a stins mistuit de dragostea fata de sine insusi.

Mama si femeia (in general) au cheia iubirii neconditionate. In ce fel o folosesc vom vedea in continuare:

Observ din ce in ce mai mult la clientii mei o relatie defectuoasa cu parintii lor, care se traduce ulterior printr-o relatie defectuoasa cu sinele (chiar si atunci cand parintii sunt departe si copiii lor, deveniti adulti, au obtinut o oarecare independenta).

Ca vrei inconstient sa iubesti ca mama ta sau vrei constient sa nu iubesti ca mama ta, investesti aceeasi energie si dai energie aceleiasi probleme. 

Relatia aceasta cu sinele duce la o deteriorare a sensului neconditionat in afectiunea fata de cei dragi.

Ne-am nascut iubind neconditionat.

La mine clientii vin printre altele cu:  postura gresita (o scolioza indica o parasire a propriului sine, o lordoza lombara demonstreaza o dependenta fata de beneficiile copilariei, s.a.m.d.), respiratia superficiala (prezentul impovarat de trecut nu poate fi respirat), vocea ori abia se aude ori e parca desprinsa de corp si suna spart, si o minte confuza:

• „De ce nu ma simt niciodata suficient de bun/a?”
• „De ce simt un gol in mine?”
• „De ce am mereu indoieli legate de mine insami?”
• „Sunt apreciata pentru ceea ce fac si nu pentru ceea ce sunt.”
• „Imi este greu sa fiu si sa ma arat asa cum sunt.” Etc.

Toate aceste probleme au ca si cauza lipsa iubirii neconditionate fata de sine si apoi fata de ceilalti, iubire neconditionata pe care doar mamele o pot insufla copiilor, oricat de capcauni sau cerebrali ar fi barbatii sau tatii lor.

Despre iubire invatam de la mama si nu de la tata; capacitatea de a iubi e specifica femeii (nu spun neaparat ca barbatii nu stiu sa iubeasca).

Dar ca sa intelegi mai bine ce traieste de-a lungul cresterii ei o femeie las loc „scrisorii” unei  cliente (eu voi interveni din cand in cand cu mici paranteze pentru explicatii):

„L-am intalnit pe Robert cand implinisem 35 de ani si eram intr-o rezistenta maxima in ceea ce priveste acceptarea de sine si a ajutorului venit din exterior…; totul se rezuma la un: nu merit. 

Si atat de convinsa eram ca nu merit, incat la prima consultatie cu Robert am stat afara in jur de o ora – fara sa-l sun; imi placea sa ma chinui.

Prima sedinta, prima lovitura…:

„Nu iubesti si nu esti iubita, nu te-ai casatorit din iubire, ci pentru ca ai fost indragostita de ideea de a fi indragostita, apoi te porti cu sotul tau ca si o mama si nu ca o sotie.”

Auci! De unde stie? Eu nu i-am spus nimic! Oare e clarvazator? Dar nu mai conta nici daca era vrajitor, atinsese cele doua puncte sensibile: sotul si mama, care aveam sa descopar ca au mare legatura intre ele.

Si astfel a inceput munca mea de vindecare a relatiei cu mine si apoi – mult mai usor – a relatiei cu mama.

Foarte interesant ca eu credeam relatia cu mama ca fiind una inedita si perfecta si intrebarile, povestirile si constientizarile din sedinte mi-au intors viata pe dos, in aparenta.

Intrebare Robert: Care a fost prima ta dragoste?
Eu: E..la 17 ani! Ar fi putut sa fie foarte frumos!
R: De ce ar fi putut si nu a fost?
Eu: Pentru ca anul acela aveam bacul, iar mama m-a obligat sa ma despart de el, pentru ca a considerat ca nu pot sa am o relatie de iubire, simultan cu pregatirea pentru marele examen…Bac-ul; doar trebuia sa fiu o persoana de succes si sa o fac mandra de mine. Iar eu am acceptat, fiind convinsa ca ea stie ce e mai bine pentru mine.”

Educatia eficace a mamei presupune a-i preda copilului echilibrul adecvat intre permisivitate si constrangere. Astfel o fiica invata ca poate creste in acelasi timp cu aptitudinile si pasiunile ei.

O fiica educata fara acest echilibru va trebui sa treaca peste o serie de obstacole dureroase daca isi doreste sa se bucure de relatii de dragoste sanatoase, sa faca alegeri care sa ii asigure satisfactia profesionala in cariera sa si sa devina ea insasi intr-o buna zi un parinte eficient, afectuos, bland.

„Insa de atunci am devenit introvertita in preajma si in relatiile cu barbatii, nu mi s-a permis sa traiesc ce simteam atunci, drept urmare in urmatoarele relatii nu mi-am mai permis eu sa traiesc conform sufletului… ci doar etichetei (daca afla mama in ce pozitie fac sex oare mai era mandra de mine?)
Robert imi explica simplu si concis: din pacate a avut loc o manipulare si o castrare -o trebusoara urata facuta inconstient de catre mama ta.

Dupa cateva sedinte, particip la workshopul de 2 zile organizat de Robert; una din experientele memorabile din viata asta; plina de constientizari, emotii si somatizari, dar cireasa de pe tort vine catre sfarsitul workshopului cand Robert da un exemplu de dragoste materna conditionata si neconditionata; soc! descrie perfect o intamplare din copilaria mea fara ca eu sa o fi povestit vreodata cuiva, si ea suna cam asa:

<Copilul simte cand dragostea pe care o primeste este conditionata daca atunci cand a luat nota 10, mama il intampina cu o imbratisare si cu masa pregatita, iar atunci cand a luat nota 8 aude doar: mancarea e pe aragaz, incalzeste-ti-o singur!>

Plec acasa constienta ca am descoperit o noua caracteristica a relatiei mele cu mama mea… una de afectiune conditionata.”

Mamele, inconstient, isi vad ficele ca pe o prelungire a propriei persoane, in loc de o fiinta separata independenta. Psihologia numeste acest sindrom tulburare de personalitate dependent pasiva.

„Pe drum, parca mi s-a deschis cutia cu amintiri:

La primul semafor – primul flash: eu in genunchi, la varsta de 8 ani plangand (dupa ce luasem nota 8 si imi incalzisem singura mancarea, ca pedeapsa) scriind o scrisoare catre Dumnezeu (un fel de juramand vazut cu ochii de acum, pentru ca l-am inceput ca pe o rugaciune, caruia Robert i-a spus decizie de scenariu:

Doamne Dumnezeul meu, promit solemn sa nu o mai supar niciodata pe mama mea. Am sa fac tot ceea ce pot eu ca sa fie ea multumita si implinita si sa nu ii fie rusine cu mine. Renunt la momentele mele de joaca si de distractie, le dedic studiului, astfel incat sa nu mai iau niciodata nota proasta, iar mama sa nu mai sufere din cauza asta. Sunt datoare fata de mama mea sa ii aduc satisfactii prin felul in care invat si prin notele pe care le iau, deoarece si ea s-a sacrificat foarte mult pentru mine. Imi este rusine cu nota pe care am luat-o si nu sunt demna de parintii mei. Vreau sa sufar eu cat se poate de mult, sa platesc prin lacrimile mele tot ceea ce este gresit, iar mama sa nu vada si sa nu simta aceasta suferinta, pentru ca eu o merit, pentru ca eu am gresit, nu ea; eu nu am invatat, ea a invatat la timpul ei, iar acum trebuie doar sa se bucure de rezultatele mele. Vreau sa o fac mandra de mine pe mama, toata viata incepand de azi inainte, iar pentru asta am sa o ascult in toate, si am sa fac tot ceea ce crede ea ca este mai potrivit pentru mine. Amin.

Semafor 2 – Flash 2:
Mama mi-a promis toata copilaria (ulterior si adolescenta) ca o fie cea mai buna prietena a mea tot restul vietii, ca  ea ma va invata tot ce trebuie sa stiu in viata si ei trebuie sa ii marturisesc toate framantarile mele pentru ca ea ma iubeste cel mai mult si ma sfatuieste in beneficiul meu maxim, ca nimeni altcineva; si indiferent ce prostie fac sa ii spun pentru ca ea este prietena mea.
Cu toate certitudinile astea fixate bine in suflet, ce era important pentru mine am aflat de la prieteni si pentru curiozitatile mele mi s-a spus mereu ca sunt vinovata. 

Semafor 3, flash 3:
De la mama am invatat urmatoarele cuvinte: suferinta de a fi femeie, chinul de a fi femeie, promisiunea de a trai suferinta pentru chestiuni care erau de transformare, de crestere si de viata. Felul in care mama vedea viata mi l-a intiparit ea sub forma de educatie.

In timp, urmand indicatiile lui Robert si facand exercitiile recomandate, am inceput sa scot la suprafata tot mai multe astfel de amintiri, sa le lucram impreuna si sa constientizez ca eu nu sunt nici pe departe persoana care credeam ca sunt, ca sunt dezisa total de mine si ca 90% dintre principiile mele” sanatoase” de viata de fapt nu sunt ale mele, ci sunt ale mamei.  

Exemple:
– ura mea fata de consumatorii de alcool (tata a fost alcoolic);
– convingerea ca „trebuie” sa am un copil;
– compromisurile „normale” din casnicie;
– atitudinea mea rigida fata de barbati si atentia primita din partea lor;
– resemnarea mea in fata insatisfactiei sexuale, etc.;

– foarte multa judecata fata de mine si fata de ceilalti.

Acea sedinta a fost una dintre cele mai frumoase, cand am descoperit cine „Nu sunt”.

Atunci m-am simtit eliberata de toate acele convingeri.

Si pentru a curata rana aceasta cat mai bine si a o lasa sa se cicatrizeze sanatos, stabilesc cu Robert (ma rog, Robert stabileste) ca cel mai sanatos este sa o confrunt pe mama cu lista principiilor de mai sus, sa-i spun ca nu sunt ale mele si sa si le ia inapoi, si toate acestea dupa ce o asigur ca o iubesc (si da, o iubesc).
Evident ca as fi preferat sa sar cu parasuta decat sa fac asta, si cineva de acolo de sus pentru ca m-a tot vazut ca aman, a inceput sa imi traga semnale de alarma: si anume, tot mai des, in urma conversatiilor telefonice aproape zilnice cu mama mea, ma simtam iritata de ceva si nu stiam de ce, pana cand intr-o zi cand m-a zgariat pur si simplu pe timpan apelativul ei „Puisorul meu, mancati-ar mama ochisorii tai!”
Si am rugat-o sa nu o mai faca, pentru ca nu stiu de ce ma deranjeaza. Evident ca nu a tinut cont de solicitarea mea si a mai reperat-o vreo 2-3 zile pana cand i-am spus clar ce declanseaza in mine: „mi se strapezesc dintii cand te aud vorbindu-mi asa, nu ma mai trata ca la 4 ani, vorbeste-mi ca unui adult si nu mai „manca” din mine.”

Si surpriza, de atunci s-a oprit, cu noduri in gat, la inceput, o simteam ca se forteaza, dar in timp a inceput sa respecte aceasta dorinta a mea. Drept urmare a acestui succes nesperat si al cresterii pe parcursul terapiei, la urmatoarea vizita facuta parintilor i-am convocat intr-o sedinta de familie, unde le-am expus lista convingerilor de mai sus, care nu erau ale mele si pe care ii rugam sa isi le ia inapoi.

I-am explicat mamei pe rand cum m-au afectat toate conditionarile si manipularile din copilarie in viata mea de adult:

a) cum nu am beneficiat niciodata de prietenia promisa ci doar de apostrofari in urma marturisirilor mele, iar cel mai mare impact l-a avut marturisirea mea cand mi-am inceput viata sexuala la 22 de ani (suficient de majora am zis eu), iar ea cand a aflat nu a vorbit cu mine timp de 3 saptamani si nu m-a lasat sa ies din camera decat ca sa merg la baie si la bucatarie. Drept urmare sexul a devenit pentru mine ceva ce declanseaza sentimentul de vina si distruge relatia cu cei dragi.

b) i-am punctat si faptul ca eu nu am o relatie normala tata-fiica cu tatal meu, fiindca ea a preferat sa se implice total in educatia mea, iar pe el l-a dat la o parte pentru ca era barbat, si ce stie un barbat despre cresterea unei fetite?
Astfel eu am ajuns acum sa astept de la barbatii din jurul meu, tot ceea ce aveam nevoie sa primesc de la tata in copilarie: afectiune, educatie, ghidare, sprijin neconditionat etc. si asta ma face sa am o relatie nesanatoasa cu barbatii.

c) i-am amintit cum a promis ca ma invata tot, dar am aflat totul despre viata din carti, filme sau de la prieteni iar acum nu stiu sa iau decizii nu stiu ce e bine si ce e rau, pentru ca nu mi s-a explicat si nu mi s-au explicat consecintele actiunilor bune sau rele; am primit doar pedepse sau nimic in cazurile fericite.

d) i-am amintit cum ma folosea in copilarie pentru a-i transmite diverse mesaje lui tata (sa schimbe becul, sa curete zapada etc.), iar acum ma las usor manipulata de catre sot, prieteni, colegi… daca tot am exersat pozitia asta nu e pacat sa renunt la ea? Si multe altele…

e) i-am explicat cum prin pedepsele pe care mi le aplica in copilarie luandu-mi cele mai dragi lucruri si accesul la cei mai dragi oameni atunci cand greseam, m-a „ajutat” sa ma decid ca si adult ca e mai sigur pentru mine sa nu iubesc si sa nu ma atasez de oameni, obiecte, proiecte pentru ca oricand exista riscul sa gresesc si sa fiu pedepsita prin deposedarea de ele.

In timpul acestei discutii s-au intamplat numai lucruri frumoase:
– mama a tacut tot timpul , m-a privit cu ochii mari si fara sa respire, iar eu simteam cum trec prin toate perioadele din copilarie, adolescenta si tinerete , cum respir din ce in ce in mai bine si cum am tot mai multa putere sa ma exprim si sa ma eliberez de ce nu e al meu. (Cand am venit la Robert nu puteam respira corect si ma sufocam).

Dar cea mai mare satisfactie pe care am avut-o dupa cateva saptamani cand m-a sunat mama sa-mi multumeasca pentru acea discutie pt ca de la mine a aflat ce inseamna manipularea, sabotarea si dragostea conditionata vs. neconditionata. Acum incearca si ea sa lucreze cu ea in masura posibilitatilor, dar cu modelul din figura alaturata, adica eu. Atunci am simtit ca i-am facut cel mai frumos cadou posibil din pozitia mea de fiica. Pentru ca lucrand cu mine sa ma vindec pe mine, am vindecat si relatia cu ea, iar ea mai departe isi face lectia cu parintii ei.
Acesta a fost marele meu bonus in terapia cu Robert, si anume pe langa aspectele pe care stiam eu ca le am de vindecat, am maturizat relatia mea cu mama.

In tot acest timp langa mine au fost: un instructor, un antrenor de box, un duhovnic, un prieten, un parinte, un ghid, … Robert.

Acum continui mai departe cu Robert sedintele, ca sa descoper: Cine sunt ?„

Revinind la acest neconditionat si la aceasta iubire neconditionata, iubirea as lega-o de bucurie si multumire indiferent cum se comporta persoana de langa tine. Bineinteles ca te mai enervezi, te mai superi, cum imi spunea o prietena, insa poate cea mai buna intrebare legata de iubirea neconditionata este cat de des simti sentimentul de fericire sau multumire (intr-o zi) fara ca tu sa te astepti sa ti-l provoace cineva.

Respectul de sine te va ajuta sa nu renunti la tine in favoarea lor, iar puterea de a nu ceda si faptul ca iti aperi sufletul te poate face fericit si multumit.

Daca esti curi-os/oasa cum e relatia ta cu mama ta si care ar fi un prim pas de lucru in acest sens am pregatit testul de mai jos pentru tine. Pe mail vei primi 9 criterii de diagnosticare a tulburarii de personalitate narcisica si ce sa faci ca sa nu te mai afecteze:

Cu drag,

Robert George Buliga

P.S.: Rog a se trata acest articol prin ochiul intelegerii si nicidecum al judecarii.

P.P.S: Ultimul workshop din acest an se tine pe 16 si 17 decembrie 2017 in Bucuresti. Inscrierile pe ultimele 5 locuri se fac pe adresa: robert@musictherapy.ro

P.P.P.S.: Tot pe la jumatatea lunii decembrie astept jocul Melinda-Jocurile Mintii (boardgame) sa iasa din tipografie.