Libertatea si secretul libertatii

Libertatea in 2023. Secolul 22. Dupa Hristos. Calea Lactee. Planeta Terra, U.E. Romania.

Bagajul psihic al zilei anterioare se mută în prezent afectând libertatea personală

Închisoarea din capul meu

Fiecare individ se trezește în anul de grație 2023 dimineața și cu trecerea fiecărui minut de la trezire, printr-un crescendo alert de gânduri intră în ruminare ¹

Ruminarea și stresul sunt o normalitate, nu? Sau nu ne mai batem capul cu ce se întâmplă cu noi și nici dacă e normal că tot ce creează mintea să îi spunem realitate.

Întrebările și răspunsurile minţii

Fraze care încep dis-de-dimineață cu: „trebuie să fac….”; „Dacă se întâmplă…”; „Voi face…”; „Voi spune…”; „Mai întăi voi…” etc. sunt de fapt răspunsuri la întrebările pe care nici nu le sesizăm dar sunt spuse în șoaptă tot de mintea noastră.

După cum observi cineva întreabă și apoi răspunde în capul nostru ca și cum ar fi cineva exterior nouă. Cineva ne induce, dă direcția, da întrebările și noi îi răspundem stoici și o numim realitate. Suntem teleghidați de propria minte și unde e libertatea noastră?

2 foldere pe desktopul minții

Dacă te alături sufletului tău și îl întrebi: cât de liber te simți cu adevărat în viață pe care ți-ai construit-o ce ai răspunde? Oare cum am ajuns înlănțuiți propriei noastre minți care ne impune același repertoriu în fiecare zi?

Pentru o înțelegere mai clară a pierderii puterii personale, a libertății interioare în favoarea ruminării minții vreau să te gândești dacă nu cumva dorințele tale neîmplinandu-se în realitate te-au determinat să muți libertatea și puterea ta în alt folder al minții. Practic în 2023 în loc să fii în folderul „Realitate cu dorințe îndeplinite”, ești în folderul „Imaginație cu dorințe ruminate”.

Libertatea din imaginație

De ce suntem liberi doar în imaginația noastră? Pentru că avem tendința prin fuga de realitate (diagnostic psihologic) să mutăm libertatea (pe care o pierdem treptat în fiecare zi din realitate) în imaginație.

Ne satisfacem nevoile fiziologice, de siguranță și de libertate în propria imaginație și când mai facem turism prin realitate ne comportăm ca niște autiști și nu știm să comunicăm.

Tudor Vianu (o somitate – estetician, stilist și filozof) ne vorbea despre dubla intenție a limbajului și, mai pe înțelesul nostru al tuturor , spunea că noi fie comunicăm informații, fie ne comunicăm pe noi înșine. Adică fie comunicăm lucruri clare fie…căutam atenție și ne dăm în spectacol comunicând de fapt…nimic, în contextul în care se așteaptă informații clare.

Deci adevărata comunicare stă în imaginație iar în realitate comunicăm neclar sau …nu comunicăm nimic , doar cerșim atenție. ²

Și pe lângă neclaritatea din comunicare, ne lipsește integritatea în raportul nostru cu: bătrânul, profesionistul, primul venit și harnicul.

Nu ne mai respectăm cuvântul dat și ne urmărim propriul interes superficial în dauna aproapelui.

Masculinul, bărbatul, autoritatea și chiar D-zeu nu mai sunt lucruri cool.

Practic faptul că: nu știm să comunicăm, nu avem coloană vertebrală și respect în raporturile cu ceilalți și faptul că suntem superficiali ne lipsește de adevărata libertate, de respectul de sine și de puterea personala.

Tații dau ca model direct și indirect libertatea fiilor

3 lucruri

Trei lucruri pot resofta lumea actuală a oamenilor pentru a le reda frumusețea din libertate:

Relația cu masculinul pornind de la rădacina problemelor: lipsa prezenței tatălui și re-raportarea la acesta ( chiar dacă nu mai trăiește); și se corectează astfel și relația cu Divinitatea)

Relația cu durerea fizică/emoțională și psihică când întâlnim noul, disconfortul și greul.

Nu ai un tată? „Cumpără-ți.”

Nu îți mai amintești cum să abordezi 1, 2 și 3 ? Te pot reînvăța sau ghida.

Nu se fuge

Nu se fuge de/din probleme pentru că se pierd update-urile și fară update-uri ești mai puțin liber. Uite – și un telefon fară update-uri la softuri (la om -programe neuro-cognitive) te constrâng în a naviga în el.

Ce mă fac cu tatăl meu sau 4 categorii de tați?

Sunt 4 categorii de tați care dau copilului la maturitate 4 moduri de a-și trăi viața de adult, bineînțeles fiecare susținând că modul în care își trăiește viața se numește libertate. Dar oare așa o fi?

În munca de a-și câștiga pe drept independența faţă de tată, copilul se răzvrătește. Daca tata a luat-o personal i-a modificat copilului tot viitorul: băiatul nu va fi liber pentru că se va răzvrăti toată viața: în faţa tuturor oamenilor și în toate contextele.

Critica sau palma mamei e acceptata mai ușor fiindcă e percepută naturală de către copil, însă critica tatălui sau palma afectează stima de sine, încrederea de sine și puterea de a se ridica mai tărziu dintr-un eșec sau refuz.

Te conduc acum în cabinetul meu de psihologie pentru a înțelege prima categorie de tați (SIMBOLUL “!” CU MESAJ : ABONEAZĂ-TE PE SITE CĂ SĂ FII INFORMAT DPDV PSIHOLOGIC ÎN CE CATEGORIE SE ÎNCADREAZĂ TATĂL TĂU) și efectul de răzvrătire a copilului devenit adult:

X: ” Am o speţă”, zice clientul privind mereu în telefon:

„Vreau să îi chem pe părinți la ziua de naștere a băiețelului meu, dar nu pot sta cu ei mai mult de o săptămână în aceeași casă. Și nu vreau să trăiască momentul doar prin video.

Ultimile dăți când au fost aici și de fiecare data ne-am certat, și eu cu ei, și soția cu ei. Ieșeau rar din casă să facă ceva activități prin oraș, și ajungeam să ne călcăm toți pe nervi deși am fost câteva persoane. Mama daca nu are ceva de lucru începe să îi toace pe cei din jur la cap, iar tata nu se impune, se eschivează și o lasă în pace.

Privind în urmă și la lucrurile frumoase, îmi doresc să facă parte din viață noastră, însă în același timp nu vreau nici să ne certăm ca la ușa cortului.”

Libertatea de adult se câștigă prin impunerea limitelor chiar și cu părinții

„M-am gândit să vorbesc cu tata și să-i spun așa: Că mă bucur dacă ar veni și ei la ziua băiețelului să-l sărbătorim, însă să vina să stea o săptămână, altfel iar ne certăm des și ne suparăm ca ultimele dăți. Și să își facă program amândoi peste zi măcar câteva ore să iasă din casă și să nu stea doar pe capul nostru și să se întâlnească și cu alte persoane.”

Eu: Ce întrebări ai pentru mine?

X: „Întrebările sunt așa:

-E o idee bună să îi chem? Sau să le transmit evenimentul prin video?”

-Am dreptul să le impun limită cât au voie să stea la noi ?

–E bine să vorbesc cu tata ce am scris mai sus?”

Ultima întrebare mi se pare foaaarte interesantă, zic eu.

Imaginația aduce libertate

Scrie pe hârtie în detalii cum vrei să decurgă întâlnirea voastră în toate raporturile: tu-tata, soția ta-mama ei, …

Ai vorbit cu ei?

X: „Nu i-am întrebat pe niciunul încă, însă 100% ai mei vor să vină, iar ai ei nu vor să vina. Este lung drumul și au curte de care să aibe grijă și au grijă unul de altul. Am fi 4 persoane din familie…

Părinții mei vor să-și impună cu forța tabieturile în tot ce se întâmplă în casă. Nu lasă loc pentru noi. Cu timpul ajung să controleze tot în jur și dacă refuzăm, se adună frustrare pe ambele părți până se izbucnește la reproșuri directe și ceartă.”

Libertatea este opusă haosului prin reguli

Eu: Fiecare casă are regulile ei….Nu?

X: „Părinții mei trăiesc cu impresia că felul în care procedează ei este corect, și multe pe care le facem noi sunt greșite.”

Eu: Ok, dar să comunici cu ei nu costă, nu?

Și apoi vezi ce și cum…

Libertatea este dată de flexibilitatea din gândire.

Flexibilitatea în gândire te face liber și lider

Eu: Te-ai dat vreodată cu caruselul ?

Acum părinții sunt caruselul tău.

Tu trebuie să te decizi câte zile vrei și poți să te dai în carusel și în ce tip de carusel alegi să te dai.

Dacă tatăl tău zice : mănâncă supa cu furculiţa și tu știi că e o aberație, ce ți se întâmplă dacă mănânci cu furculiţa și te amuzi? Doar e vorba despre câteva zile (am dat un exemplu exagerat și interlocutorul meu a înțeles).

Efectul „neapărat să am Eu dreptate”

Sau să ai dreptate și să îi dai peste nas e mai important pentru tine?

X: „Nu se întâmplă nimic. O să mă distrez. Și da…, …însă să știi că în acest moment nu mă mai interesează să am dreptate.” Râde (prins cu nevoia de a avea mereu dreptate în faţa tatălui lui).

X: „Realizez acum că eram supărat pe tatăl meu pentru depersonalizarea din trecut, dar îmi dau seama acum că a făcut-o că să mă ambiționeze.”

Secretul libertăţii

Iertarea te face liber și mai inteligent

Fiecare individ are o tendință de a ierta mai mică sau mai mare. Când mă refer la tendința de a ierta mă refer la „nivelul dispozițional total al unui individ de a ierta” (după Brown, R.P. 2003) într-o anumită situație sau într-o relație cu altă persoană.

Tendința de a ierta a fost studiată de către cercetători cu ajutorul imagisticii cerebrale (conversia în imagini a semnalelor date de mișcarea atomilor de H din apă din celulele din creier sub acțiunea a doi magneți).

Iert. Sunt deștept. Am un cortex activ

Într-un studiu din 2017 comandat de Ministerul Educației, 199 de adulți au completat scala tendinței de a ierta (TTF) și au fost supuși unei scanări de rezonanță magnetică anatomică. Utilizandu-se morfometria bazată pe voxel (ca și metodă de analiză a rezultatelor) și SPM8 Software (pentru analiza volumului de materie cenușie -GMV- din creier) s-a demonstrat că există o relație directă între volumul materiei cenușii din creier și diferențele individuale în tendința de a ierta în Cortexul Prefrontal Dorsolateral (DLPFC), regiune a creierului asociată cu răspunsul empatic și controlul cognitiv. ³

Materie cenușie mare în creier

Adică, ierți cu cât volumul materiei cenușii este mai mare și îți permite să procesezi mai repede informațiile.

Eu: Când se impune, mângâie-l cu vorbele și zi-i încet și cald: bine, așa o să fac.
O să cauți cu lacrimi de crocodil ziua în care să vină tatăl tău și să îți comande cum vrea el sau să faci într-un fel sau altul.
Orice prostie să îți zică, doar să nu tacă acolo sub pământ, sub lespede.

Tăcere …totală la celălalt capăt al firului de telefon….

Mi-s încăpățânat

Și am continuat:
Îți zic toate acestea fiindcă te-ai recunoscut singur de-alungul ședințelor prin: încăpățânat, singuratic, ‘cu dreptatea în mâna’, mental și orgolios. 🙃”

Clientul râde…

Orgoliul se lucrează cu tata

Eu: Știi ce îmi vine să îți zic? Tatăl tău te mai poate scoate din minte și de pe orgoliu. Căci tata e amintirea și ultima fărâmă de Dumnezeu pe pământ.

Clientul revine după ce se scufundă în telefon în nu știu ce site: „Doamne. S-a făcut și mai clar în cap acum.
Am vorbit cu tata, i-am zis să vină amândoi la ziua băiețelului. S-a bucurat mult că l-am chemat.
Și-a dat silința să mă înțeleagă și a promis că va comunica deschis când ceva îl va deranja, că să nu se mai ajungă la ceartă.”

Bolile psihice determinate de lipsa iertării

Studiile stiintifice au demonstrat deja că o tendinţă scazută de a ierta, determina sau/şi alimentează: depresia, nevroticismul si ruminaţia. Prin urmare, e de preferat sa fii mai inteligent ( adaptabil) ca să te ajute sa ierţi, sau să încerci să ierţi ca să creşti emoţional si profesional mai repede.

Libertatea si bolile (psihosomatice)

Libertatea nu aduce boli. Oamenii liberi nu au boli de nici un fel ( nu au boli: fizice, psihice, emoţionale si psihosomatice).

Lipsa discernământului afectează interpretarea libertăţii şi generează nenumaratele boli.

O soluţie la cum poţi sa ierţi ca şi cum ai apăsa pe butonul magic

Conform studiilor stiintifice pe înţelegerea intenţiei poţi ierta repede daca înţelegi intenţia si comportamentul agresorului fiind ajutat la nivel neuro-anatomic de girusul frontal inferior ( IFG) si cortexul insular ( dupa Will G. J. , E. A. Guroglu B., Brunne M., Juckel G. si Enzie B.).

Înțelegerea limbajului de iubire a părinților ne aduce libertatea de adult

Eu: Care o fi limbajul de afecțiune al părinților tăi?

X: „În limbajul generației părinților noștri a impune înseamnă iubire și generozitate?”

X: „Legat de limbajul de iubire al părinților acum mi se leagă ce se întâmplă de fapt …între noi …”

Eu: Apropo, a venit o vreme când nu știu cum să îmi împart timpul mai bine, să îl mai văd mai des pe tatăl meu și să nu audă de mine doar de pe site…

Sunt singur deci exist?

Deși tot timpul suntem singuri, în adâncul vieții sufletești suntem noi și părinții noștrii (prin extrapolare suntem noi și Dumnezeu).
Când e vorba de instanța de adult avem copiii noștrii și ei sunt sufletul nostru înmulțit.

Cât despre adulții din jurul nostru, trăim timpuri când e necesar să fim iubiți și trădați că să nu lenevim spiritual (până și căsătoria e o școală).

Dar cu părinții în viață avem o carte ce trebuie tradusă…neapărat.

Libertatea este asigurată direct de principiul masculin (tată, autoritate, Dumnezeu)

Autoritatea este proiecția ta a ceea ce îți dorești

Din punct de vedere psiho-genealogic libertatea a fost și este asigurată de figura paternă și etic și din punct de vedere teologic-filozofic de către Divinitate. La nivel psihologic războiul contra tatălui/autorității/lui D-zeu devine implicit și ca un efect direct (și nici de cum ca și o sentință) un război civil împotriva libertății primite sau câștigate.

Respingerea tatălui de către copilul în creștere e firească în drumul lui către autocunoaștere și individualizare și de aceea specialiștii recomandă că părintele să nu ia personal ieșirile copilului.

Libertatea și banii din portofelul tău

Libertatea individuală este dată de relația cu tatăl tău biologic/spiritual. Relația cu tatăl tău influențează capacitatea ta de a stabili scopuri financiare, de a acționa și de a merge către rezultate.

Dacă ești certat cu tatăl tău să nu te miri că ai probleme cu banii.

De ce?

Comunicarea clară și ordonată, gândirea ordonată ,integritatea, respectul sunt valori specifice tatălui. Practic în momentul în care ești „certat” cu tatăl tău ești certat și cu aceste valori.

Pornind de la aceste valori date de tată, vedem că dintre toate comunicarea este cea mai importantă. Comunicarea înseamnă generozitate, o comunicare eficientă este ghidată de înțelegerea și satisfacerea nevoilor celuilalt.

Comunici ceva folositor? Înseamnă că dai valoare. Când oferi valoare, primești bani.

Cum te-ai blocat financiar fii atent la cât îți judeci tatăl și te vei debloca (ia-o că un challenge-tu cu ține).

Energia, voința și curajul sunt caracteristicile principiului masculin

Judecarea, negarea și „uciderea” principiului masculin determină pierderea libertății.

Libertatea și partenerul de viață sunt date în familie de modelul patern

Modelul parental influențează modelul maternal și urmașii acestora

Modelul de libertate din familia părinților se copiază în familiile copiilor deveniți adulți și modelul patern influențează modelul matern care la rândul lui completează ce se va întâmplă în viețile copiilor mai târziu.

Hrana părinților: energia copiilor.

Cei care nu au parteneri de viață fie sunt sub umbra unui părinte egoist care îi ține sub maximă ” ocrotire”, țînându-i pentru ei – ceea ce este împotriva legilor firii- fiindcă nu este născut pe pământ să devină robul părintelui. Copilul este născut pe pământ să își împlinească destinul de la Dumnezeu.

Unii își fac familii, altii se călugăresc iar alțîi își fac pur și simplu profesia lor, nu contează care este aceea.

Prin urmare, istoria celor care nu își fac un partener este influențată de nevoia părintelui de a ține copilul pentru nevoile personale egoiste de adult și pentru consumul propriu ( acesta este un caz foarte răspândit) și în psihogenealogie se numește canibalism domestic.

În sinea lui părintele nu îi îngăduie indirect copilului devenit adult să devină liber și autonom prin căsătorie sau prin oricare acțiune prin care copilul ar putea fi pe picioarele lui.

Tendința scăzută de a ierta

Răutatea determină moartea copilului interior

Un alt caz pentru care copilul devenit adult nu se căsătorește/nu găsește/își respinge partenerul(a) este răutatea sufletească sau tendința scăzută de a ierta.

Frica de a nu fi ucis de partener

Cel care trăiește inconștient în frică nu poate fi un om liber. Toți oamenii care se plâng și au tendința de a fi sceptici până la idioțenie sunt victime.

Adulții egocentriști (a căror părinți au fost sau încă mai sunt narcisiști) au tendința de a crește doar din partener prin: nemulțumirea continuuă, sfaturi necerute, este prea convins că tu să îl mai convingi, plasarea neclaritatii lor, îți plasează direct sau indirect ceea ce ei lasă de izbeliște, aduc negativism, agitație și mult zgomot, devenind ei înșiși ” călăi”, ca și părinții lor.

Adulții dependenți, tot cu părinți narcisiști au tendința să rămână toată viață ”victimile” celor din jur și ale partenerului.

Cu alte cuvinte cei din prima categorie care au tendința de a crește doar prin partener sunt persoane care care agresează în exterior ( folosesc agresivitatea asupra partenerului), iar a doua categorie de oameni sunt persoane se care auto-agreseaza ( folosesc agresivititatea interioară dobândită înspre ei înșiși atrăgându-și călăi).

Ambele forme de agresivitate nu construiesc un om liber.

Cum se completează modelul patern insuficient?

Completarea unui model insuficient se face prin învățare

Modelul patern insuficient poate fi completat de urmași și completarea poate deveni motivul, menirea, motorul unor update-uri și conștientizări esențiale pentru partenera și copiii tatălui.

Psihogenealogia afirmă că nu degeaba tatăl tău este tatăl tău (și nu ai un alt tată).

Insuficienţa tatălui prin necomunicare și lipsa de manifestare poate genera următoarele pericole urmașilor:

Însingurarea în propria minte

Unul din cele 4 mari adevăruri universale ale lui Budha spune că viața înseamnă durere și se referă la disconfortul pe care îl aduce adevărul și autodisciplina. Fuga de acest disconfort te determină să fugi de realitate și să te însingurezi în propria minte și să excelezi în ruminare.

Așteptarea unei salvări din exterior

Nevoia imperioasă de a primi și întârzierea în a oferi amână maturizarea, creația și viață, întârziind transformarea copilului în adult, dacă, psihologic vorbind, copilul excelează în a primi și adultul în a oferii.

Inteligența emoțională scăzută

Fuga de realitate și trăitul în zona de confort amână durerea „psihică” și amână creșterea inteligenței emoționale.

Libertatea și propriile păreri

Cuvintele tale îți modelează creierul și modul în care percepi lumea

Este extraordinar pentru tine și pentru societate să ai o părere, însă două lucuri sunt foarte importante: asigura-te că ai mereu o părere educată și să ai grijă la momentul în care o părere devine convingere limitativă.

Libertatea poate fi îngrădită de modul în care gândești. Uite o listă a distorsiunilor cognitive care te pot îngrădi: suprageneralizarea (un eveniment negativ proiectat prin „întodeauna” și „niciodată”), filtrarea pe negativ (contează doar evenimentul negativ), concluzii pripite (când nu există date suficiente), citirea gândurilor ( interpretează fără a verifica), ghicirea viitorului (prezice că va fi dezastru), judecata afectivă (stările personale afectează realitatea), imperative categorice („nu trebuia să fac cutare lucru”), „totul sau nimic„, personalizarea (sunt responsabil pentru ce nu pot controla), blamarea (învinovățirea celorlalți), etc

Libertatea și negativismul

Problemele vieții sunt exerciții de matematică care te ajută să te dezvolți. Dacă noi creștem prin

exerciții, creștem și prin probleme.

Dacă orice problemă are o rezolvare, preocuparea ta poate ar trebui să fie: „cât costă?” și atunci problema ar deveni doar o..cheltuială.

Libertatea și mediul în care trăiești

Visul din copilărie poate ascunde menirea ta în viață

O sticlă de apă la jumătate de litru costă 1 leu în magazin, 5 lei la cinema, 10 lei la restaurant și 20 lei în aeroport. Șții care e diferența? Mediul în care se află.

Dacă te simți devalorizat în mediul în care trăiești, caută mediul potrivit și înconjoară-te de oameni care te respectă, te valorizează și te fac să scoți ceea ce este ce-i mai bun în tine.

Libertatea și secretele știute doar de tine

Cercetările și sondajele spun că nu există libertate fără secrete. Se recomandă 5 lucruri pe care să le ții doar pentru tine: planurile, viață amoroasă, venitul lunar, următoarea ta mișcare și problemele de familie. Poți să îți faci propria listă care funcționează la tine.

Dacă experiența îți arată că oamenii dragi se opun planurilor tale atunci fă din ele un secret și consultă-te doar cu un specialist.

Masculinitatea este obiectivă

Masculinitatea este obiectivă și nu subiectivă. Feminitatea este subiectivă. Masculinitatea din modelul patern poate gestiona durerea (fizică, psihică și emoțională) fără să afecteze discernământul și decizia.

Următorul pas după informațiile primite și posibilele conștientizări, este să mergi mai departe făcând următorul test:

Scala tendinței de a ierta sau cât de deștept ești

Pentru a fi liber trebuie să dobândești abilitatea de a-ți stăpâni sinele interior. Adică să depășești barierele din interiorul tău, să devi stăpânul propriului trup și, înainte de asta stăpânul sufletului tău, al conștiinței tale, al furiei tale și al friciilor tale.

Te invit să faci acest test: aici. ⁴