Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Povestea jocului

Există 3 stadii de evoluție ale creierului în absența fricilor:  stadiul 1 al instalării programelor pozitive necesare adaptării, stadiul 2 în care se instalează programele care întrețin sau dezvoltă capacitatea de reproducere a sunetelor și stadiul 3 în care se dezvoltă extrasensibilități cum ar fi sinestezia.

Cele 3 stadii se desfășoară treptat de la faza de zigot (perioada intrauterină) până la vârsta de 7 ani când sufletul își face întreg transferul de algoritmi sau informații necesare adaptării în planul fizic, în corp (din entitate neîntrupata în entitate întrupata, din exteriorul corpului în interiorul corpului).

Dar uite că pe parcursul acestui proces apariția fricilor dereglează întreg acest transfer de suflet.

Terapia pe care o propun si o practic  (”musictherapy.ro”) își propune recuperarea sufletului, a potențianlului original și a extrasensibilităților lui prin tehnici anume.

Stadiul 1 este stadiul de bază al psihicului prin care se redobândește claritatea în gândire și se elimină PRIMUL nivel de frici, PRIMELE ziduri de apărare.

La naștere avem toate datele despre ceea ce înseamnă supraviețuire. Deși dezvoltarea creierului este coordonată genetic la începutul vieții, ea poate fi afectată atât negativ cât și pozitiv de interacțiunea cu mediul înconjurător –  în termeni tehnici poartă denumirea de plasticitate.

În momentul în care se instalează fricile, se deregleză programul inițial. În prima fază aceste frici crează: tipare mentale, convingeri limitative, distorsiuni, omisiuni, generalizări și tot sistemul de apărare care se numește EGO.

Stadiul 2 este legat de recuperarea programelor inițiale prin recâștigarea capacității de reproducere a sunetului. Este un nivel intermediar de curățare prin care diminuezi ultima redută, controlul exagerat, emoțiile negative, fricile, convingerile limitative și zidurile de apărare (care blochează capacitatea de reproducere a sunetelor).

Stadiul 3 e un stadiu de evoluție prin care creierul recuperează sinestezia, adică capacitatea de a vedea sunete și de a auzi culori.

Este din ce în ce mai acceptată ideea că sinestezia este un dat comun tuturor oamenilor. Din această sinetezie Beeethoven a compus deși era surd. Prin urmare în fiecare din noi există un Beethoven (în stare latentă).

Jocul Melinda a fost conceput pentru a te ajuta să parcurgi primul stadiu de curățare și de evoluție a creierului și a obține astfel claritate în gândire prin 3 niveluri de joc pe dificultăți diferite.

Ce conține cutia de joc?

Cutia are în interior:

  • O broșura de 24 de pagini cu instrucțiuni de joc și explicații
  • 6 săculeți cu șnur
  • 420 de cartonașe cu situații de viață pe o parte și pe cealaltă o ilustrație care te va ajuta să construiești perechi

Jocul este structurat pe 3 niveluri:

Nivelul 1 – Care sunt dorințele tale reale și cum să le îndeplinești

Nivelul 2 – Cum să-ți aperi dorințele reale de ceilalți

Nivelul 3 – Cum să îți aperi dorințele reale, de tine însuți.

Cartonașele din joc conțin în funcție de nivel:

  • Dorințe incorect formulate și reformularea acestora pentru a obține claritate în gândire,
  • Situații de manipulare și mijloace de apărare,
  • 10 tipologii de sabotori psihici și caracteristicile după care îi putem identifica

Jocul Melinda se poate juca singur sau în grup: exact cum se joacă un joc de tip boardgame

poza joc desfacut

Cum te ajută acest joc?

 Psihicul tău conține o sumă de paradoxuri.

Paradox 1:

Îți dorești afecțiune, dar muncești câte 12-14 ore la serviciu, deși știi că acest serviciu nu îți aduce afecțiunea mult visată.

Deși îți dorești ceva, acțiunile tale îndeplinesc altă dorință. 

În acest caz, dorința este : “vreau afecțiune” și din acțiunile tale reiese altă dorință: “vreau bani” (motiv pentru care muncești din greu în așa fel încât să nu primești afecțiune).

Exemplu 1: Vreau afecțiune (dorința corectă).

                     Vreau bani (dorința gresită prin consecințele ei).

 

Paradox 2:

Ai toată puterea să faci ce vrei, dar cedezi puterea altuia ca să i-o poți cerși cu țârâita.

Exemplu 2: În loc să formulăm: “Vreau să mă iubesc”(dorința corectă).

                     Spunem și acționăm: “Vreau ca el să mă iubească. (dorință greșită și  cu consecințe grave în prezent și viitor).

 

Paradox 3:

Deși cheia rezolvărilor e în tine, salvarea o aștepți din exterior.

Exemplu 3: Deși gândesc: ”Vreau să fiu sincer cu mine.”

                     Mă setez astfel: “Vreau ca partenerul să fie sincer cu mine” (și transferă în exterior așteptarea)

Atenție! Dorințele (formulările) greșite sau cu consecințe grave pentru sănătatea psihică sau fizică sunt inconștiente. Am întâlnit clienți la care și dorințele corecte erau inconștiente. Din cauza numărului mare și a calității precare a gândurilor în mintea lor era haos. 

Toate aceste dorințe corecte sau greșite formează harta mentală proprie după care te ghidezi în viață. Cu cît harta e mai plină de paradoxuri cu atît ești mai lipsit de claritate.

Această neclaritate devine o povară psihică care duce la somatizări în corp:

-neclaritatea modifică postura și coloana vertebrala în : lordoză lombară și cervicală, cifoză sau scolioză.

-această neclaritate nu ne lasă să respirăm corect până la atacuri de panică.

-aceeași neclaritate modifică  vocea într-un mod defectuos.

Am adunat de-a lungul anilor de la clienții mei toate aceste paradoxuri (dorințe greșite) formulate în diverse moduri posibile.

Le vei găsi în cele 3 niveluri de joc, ca tu să înveți.

Tot în acest joc vei găsi și modul în care am soluționat problemele lor sau am adus claritate în harta mentală a clientului.

Deși pe majoritatea cartonașelor vei găsi soluția, pe o parte din ele vei găsi doar întrebări sau explicații despre “cauza din spatele cauzei”, în asa fel încât să te ajute să gândești și singur.

Nivelul 1 îți creează claritate.

Nivelul 2 te învață să-ți aperi claritatea de ceilalți.

Nivelul 3 îți apară claritatea câștigată, de tine însuți.

Joacă-te cu fiecare nivel până îl stăpânești, urmează sugestiile de la fiecare nivel și, fiindcă harta ta mentală se schimbă, joacă-te minim o dată la fiecare 2 săptămâni. Vei fi un om echilibrat și puternic sau nu vei avea niciodata probleme.

Ce spun cei care au jucat

Am primit și feedback de la cei care au cumparat și au testat deja jocul. Îl găsești mai jos:

Gabi:

“Am tot jucat Jocul Mental al Melindei și am “tras” și pe alții după mine. Toți amicii au acceptat să joace, prinși fiind în tot felul de întrebări: ce joc e ăsta, despre ce e vorba etc. Începem să jucăm și treptat, pe parcurs ce jocul se construiește, dispare dorința de a vorbi; pe nesimțite, te centrezi și te scufunzi în cele mai adânci ape ale ființei tale. De la acel punct încolo, jocul se desfășoara într-o liniște profundă și prin intermediul lui, șoptit, începi să te auzi pe tine.”

Camelia:

“Uite, a venit acum pe la mine o prietenă și fix acum îi arătam jocul. Se minunează de cât de frumoase sunt cartonașele.

Și a tras la întâmplare niște cartonațe, cum îi place ei să facă și-și ia notițe acum. :))

A zis că e fix ce trebuie. A extras fix ce avea nevoie. 🙂

I-a plăcut. A rămas pe gânduri la unele cărți. Într-un final s-a prins și ea zicând: -Pană la urmă perechile sunt doar un pretext ca să înțelegi cărțile și să evoluezi.”

44

Maria:

”Am primit jocul cadou de la o prietenă și din curiozitate și amuzament am început să îl joc. A venit și soțul meu lângă mine și m-a întrebat ce fac, apoi a început să răsfoiască cartonașele cu manipulare și contramanipulare. La un moment dat ușor amuzat și un pic satisfăcut mă întreabă: – Maria, recunoști fraza asta?

A fost ca un bumerang. Până atunci nu am fost conștientă că încercam să îl manipulez. Am discutat apoi amândoi deschis depre asta și relația noastră a devenit mult mai armonioasă și mai sinceră. Multumesc.”

14

Livia:

Bună! Îți mulțumesc mult încă o data pt joc! Acum, că am terminat cu examenele, m-am jucat cu o prietenă și cu soțul meu…suntem toti fascinați.

Ea chiar a zis la un moment dat că îi este suficientă a treia tură de cartonașe (luam câte 5) că avut multe insight-uri și are nevoie să le integreze pe alea.

Mulțumesc!”

Nicoleta:

“Dialog cu mama în timp ce jucam jocul:

Mama: Aaaa, tu sigur ai ales cărțile astea pentru mine!

Eu: Nu, mamă, așa au picat.

Mama: N-are cum, atunci de ce mi se potrivesc toate, toate sunt pe familie și relații, de ce-mi pică toate mie!?”

Dana:

“Robeeeeert :), am jucat ieri cu părinții primul nivel din Melinda! Nu mi-a venit să cred câtă rabdare au avut să citească cartonașele. Tata citea chiar de mai multe ori ca să înțeleagă. Mama se uita la desenele de pe spate la finalul unei runde, ca să se asigure că nu i-a scăpat vreuna :)). Mi-au zis că e interesant jocul, dar că e greu, că trebuie să te concentrezi. M-am bucurat că s-au străduit să înțeleagă, puneau întrebări etc.

Mulțumesc încă o dată pentru joc!

În plus, zilele astea a zis mama: “Eeeh, a venit rândul nostru să ascultam de copii.”

Rodica:

“Bună! Aseară am jucat primul nivel cu mama mea. La început a fost curioasă, s-a uitat la pozele colorate, era curioasă să întoarcă cartea ca să citească mesajul. După ce am început jocul, a început să caște, să citească mesajele și îmi spunea că nu înțelege. De exemplu nu putea să conceapă că vina e cea care o îngrașă și nu mâncarea…Că astea sunt prostii și că mai bine aș citi într-o carte de rugăciuni și…multe alte rezistențe.

M-am jucat singură mai departe. E foarte fain și acoperă multe aspecte din viața de zi cu zi. Să știi că se poate folosi ca și ghid.” 

Monica: 

“Mulțumesc Robert pentru cel mai frumos cadou de Crăciun… indirect prin intermediul jocului! Am jucat azi cu mama mea, iar reacția ei a fost cadoul meu. Inițial șocata de sincronicitatea cartonașelor cu situațiile din viața ei (chiar m-a “acuzat” ca le-am selectat eu fix pe cele care descriau modul ei de gândire), apoi bucuroasă ca un copil când descoperea că a facut asocierile potrivite si că  asta îi va folosi în schimbarea modului de a-și formula dorințele și reacțiile zi de zi.

Apoi mergea prin casă și repeta privind în gol tiparele negative pe care le descoperise la ea, respectiv schimbarea lor cu cele pozitive.

A fost un deliciu emotional și vizual!”

39