Cum să te energizezi în 3 secunde sau De ce adulții ar trebui să gângurească ca și copiii

Da. Adulții ar trebui să gângurească ca și copiii.

 Fără doar și poate evoluția, curiozitatea și gânguritul țin de alegeri. Nu o să-ți vorbesc despre alegerile dintre bine și rău, căci nimeni nu e nebun să aleagă răul și orice aș scrie ar îmbrăca haina unui truism.

O să-ți vorbesc despre comportamentul copiilor în fața noului și ce învățăminte ai putea să tragi ca adult sau părinte, din acest comportament, în evoluția ta, de zi cu zi.

Și da: îți voi vorbi despre gânguritul bebelușilor.

Copii cuceresc lumea sau învață alfabetele vieții prin 3 simțuri: văz și auz și mai târziu kinestezic.

Cu ajutorul văzului, copilul nou-născut, în pătuțul lui, aproximează lumea fizica înconjurătoare și uriașă pentru el, cu ajutorul mânuțelor și a celor 2 degetele: policele și arătătorul.

Cercetătorul Revesz (biogenetician) denumește lumea dintre cele 2 degete ale mâinii copilului ca fiind lumea haptică („haptic=ceea ce se poate cuprinde spațial”). Eu o să-i spun mai simplu: lumea celor 2 cm.

 Toate obiectele mai mari decât el și pe care, încă, nu are puterea să le atingă, (copilul) le micșorează și le cuprinde între cele 2 degete. Astfel: mama are 2 cm, dulapul 2,5 cm, candelabrul 1 cm. Cu cât obiectele sunt mai uriașe cu atât copilul se îndepărtează de ele, nu de frică, ci spre a le aproxima între degete; luna de pe cer, prin fereastra de lângă pătuțul lui, devine cea mai mică. (Și această aproximare o repetă în fața fiecărui nou fizic).

 Așadar, oricât de mare ar fi obstacolul din calea ta, aproximează-l între police și arătător și bagă-l în buzunar (obstacolul).

 Analizând învățarea lumii înconjurătoare prin auz, concluziile devin și mai interesante:

 Probabil dacă ești părinte și-ți vezi bebeul liniștit (fără să scoată niciun sunet) probabil ești fericit, căci te bucuri de câteva momente de liniște după n nopți nedormite. Însă să știi că prin gângurit copilul învață.

 Prin gângurit corpul bebelușului se încarcă de energie. Deși pare un efort la prima vedere, încărcarea e instantă, din momentul primului sunet. (Să fie efectul anilor de evoluție a speciei sau doar Providența?)

 Aceeași energizare i s-a întâmplat și omului din comuna primitivă, din momentul în care a început să scoată sunete. Repetiția l-a făcut, probabil, pe om să evolueze și să devină șaman și să se lege instant de Divinitate.

 Omul-adult prin sunetele pe care le produce primește energie. Însă pentru a primi energia propriilor sunete trebuie să găsească energie spre a le emite. Și această energie pentru impuls este în el, așa cum există energia fiecărui impuls spre respirat, când dormi.

 Instant, când încă nu a terminat de scos primul sunet, pe om, îl învăluie o energie prin pace și liniște (Aceeași Providență?)

 Facem o paralelă cu ceea ce se întâmplă în rugăciune: după Arsenie Boca doar rugăciunile prin care trimitem energia noastră lui Dumnezeu (același impuls firesc), sunt ascultate: rugăciunile de mulțumire și slavă. ( Cele în care doar cerem, nu mai ajung în Cer).

 De fiecare dată când ești pus în situația de a alege sau a scăpa de un obstacol, gângurește sau cântă. Gânguritul sau murmurul cântat te energizează.

Să nu uiți să înscrii în dicționarul tău următoarele noi semnificații:

–         a cânta = a-ți împlini nevoia de energie;

–         a zbura = a împinge pământul cu un sunet;

–         Cer = cimitirul neliniștilor noastre.

Cu drag,

Robert George Buliga