Ți-am scris în newsletter că obișnuiam să-mi găsesc liniștea în vremuri tulburi
îmbrățișând un copac-același copac- și fiindcă într-o zi mi l-au taiat, din milă pentru copac și din disperare am căutat să-mi construiesc un alt sistem:
Am găsit cartea psihologului Daniel Kahneman despre activitatea creierului. Acest psiholog a primit premiul Nobel în 2002 pentru economie deoarece a demonstrat în Economia Comportamentală că omul “nu este un actor rațional”.
El afirma că gândirea umană depinde de 2 sisteme: 1.gândirea rapidă ce este inconștientă și 2-gândirea lentă, ca și activitate cerebrală conștientă.
Dacă cineva ne zâmbește într-o fotografie nu stăm să analizăm daca e bucuroasă sau furioasă. Sistemul 1 ne determină instant să zâmbim (interior). Datorită cantității enorme de informații cu care este bombardat creierul și rapidități cu care trebuie să luăm decizii, sistemul 2 intervine foarte rar.
O să revin asupra celor 2 tipuri de gândire – să le ții minte.
Am fost la o lansare de carte despre relații – oricare ar fi ele. Și această carte (“Pe mine mă cheamă George” a lui Daniel Zarnescu) mi-a completat studiul pe emoții.
Și cum autograful îmi spune că această carte a fost o partitură pentru scriitor și că speră să fie și pentru mine, am luat-o ca și-o partitură (muzicală):
Am eliminat cuvintele secundare (cuvintele care se repetă rar), am subliniat cuvintele principale (cele care se repetă cel mai des) și între cele principale am legat frazele muzicale. Și astfel am identificat 5 cuvinte spre care celelalte converg: femeie, bărbat, armonie (prin comunicare, înțelegere etc.), adevăr (prin substitutele lui) și peste toate a sunat ca o tonalitate majoră cuvantul: iubire.
Frazele muzicale se desfășoară între cele 5 cuvinte… Fraza începe cu acest cuvânt bărbat, face o dezvoltare, o boltă sș se oprește liniștit, de fiecare dată, pe cuvântul femeie. În această dezvoltare sunt alte 4 fraze mai mici cu un picior pe cuvântul adevăr, cu celălat pe cuvântul armonie și fiecare cu legături spre primele 2. Dar fraza muzicală care înghite pe toate celelalte și e spațiala, începe pe cuvantul iubire și se termină pe același cuvânt iubire, dar la octavă.
Și fiindcă autorul se teme că nu-l înțeleg , compune repede și bine: 240 de pagini.
În muzică există o scara de 5 sunete conform celei de a treia cărți (a studiului meu) și de fapt –scara-confirmată de toate tratatele de muzică, scară ce se poate transpune pe orice sunet, structura rămânând mereu aceeași.
Pe această scară, numita pentatonie (penta+tonie=5 sunete) s-au construit epocile muzicale și toate genurile (muzicale) de azi.
Pentatonia e o etapă de dezvoltare (și muzicală) a omenirii, nu aparține nici unui cult sau religii și nici într-un caz a vreunei nații.
În această aglomerație de sunete (de azi) trebuie să fii expert în sunete ca să o mai poți distinge. Dar o poți auzi în muzica gregoriană, cântare specifică liturghiei bisericii catolice, în muzica bizantină, care stă la baza liturghiei în biserica ortodoxă, în muzica sinagogilor, în moschee, în ritualul șamanilor etc.
Omenirea a evoluat. Creierul uman a devenit din ce în ce mai sofisticat in limbaje. Cu toate acestea când e pus în situația de a explica modernul, se întoarce în trecut; momentele: de introspecție, de emoție, de inspirație, de legături cu lumea inefabilă, și le trage din manuscrise, limbi uitate, legende, povești și muzică cu structuri pentatonice (muzica începuturilor).
Această muzică deschide porți spre lumea nevazută. Această muzică se adresează sistemului 1 al creierului (gândirea rapidă) și-l educă. În momentul în care vrei să treci acea lume, mental, în sistemul 2- aceasta dispare. Preoți, șamani, profeți se spune că o cântă; silabisesc cuvintele pe sunete a oricărui text religios și treptat, treptat… nu se mai aud, deși buzele se mișcă. Ei sunt “dincolo”. (Ei îi spun rugăciunea inimii). Mi s-a permis ca muzician să stau în altarul unei mânăstiri (în care am primit cu greu aprobarea fiind un neinițiat, un nereligios – pentru ei) in timpul slujbei și dintr-un colț am urmărit slujba ținută de un monah, care cu ochii închiși și căruia nu i se spusese că eu eram prezent, intra în aceea lume …
Acolo emoțiile omului sunt dozate, curate și terapeutice. Acolo omul primește liniștea și seninatatea unui copil.
Cu prietenie,
Robert George Buliga
P.s: Tu unde iti cauti linistea sufleteasca?
( Acest articol este dedicat persoanelor foarte sensibile si in special Oanei Tu…)
23 de răspunsuri
minunat george! eu imi gasesc linistea sufleteasa alaturi de copilul meu, de oamenii dragi sufletului meu si in valorile pe care le port in suflet: iubire, credinta, incredere, prietenie.
iti multumesc ca ne amintesti ca muzica ne infrumuseteaza viata si de ce nu, ne aduce liniste sufleteasca.
Si eu iti multumesc.
Foarte fain si profund… 🙂
Genul de scriere dupa citirea careia stai zile intregi sa faci conexiuni si sa gasesti nenumaratele sensuri gandite (si chair si negandit)de autor. Place
🙂
M-am regasit foarte mult in articolul tau, poate si pentru ca atunci cand ajung in preajma unui copac il… imbratisez :). Si mi-a placut tare mult analogia dintre cele 5 cuvinte din cartea lui Daniel si pentatonia :). Linistea mi-o caut si o gasesc de ceva vreme in… mine. Cand simt nevoia de mine(=liniste) plec pur si simplu. Undeva, nu conteaza unde si stau cu mine, fara alti oameni in preajma, fara sa vorbesc, fara telefon, fara laptop, doar eu si cu… mine. Pentru mine este cea mai… linistita dintre linisti :). Regasirea si reconectarea cu sine, cu natura. SI toate asta nu pentru 10 minnute… ci ore in sir, 2 chiar si 3 zile. Si e frumos si e liniste si e calm si e armonie si e senin…
Superb articolul ! Il astept cu nerabdare pe urmatorul…
Vezi sa nu-ti taie copacul…:)
Enorm de multa armonie si profunzime in scrierile lui Robert… Enorm, dar niciodata indeajuns… O bucurie pentru suflet sa descopere mereu comorile scoase la suprafata si daruite noua de Robert si de muzica sa (interioara, dar si exterioara, facuta cu instrumentul sau muzical pe care-l iubeste atat de mult)…
Robert, ca Om si prin ceea ce ne aici ofera creeaza dependenta de armonie si frumos, iar sufletul, odata bucurat de aceste emotii, se va lasa acaparat si va cere mereu mai mult…
Bobo…de fiecare data ma lasi fara cuvinte. Cred ca atunci cand o sa lipseasca comentariul tau la vreun articol, va fi o problema. 🙂
lipseste un link pentru muzica bizantina ,sau altceva care sa exemplifice pentatonia, in rest un articol minunat, foarte interesant ai pus problema dintre muzica si psihologie, trecand-o printe copaci
Cred ca tine de conexiunea ta la internet.(L-am verificat).Mersi.
Robert…foarte interesanta combinarea elementelor din articol, total contraintuitiv, eficient si aparte.
Linistea sufletesca o gasesc in momentul in care sunt prezent 100% pe ceea ce fac si ceea ce se intampla in jurul meu.
Bravo. Ma bucur pentru tine.
Superb!
Multumesc.
Inainte, credeam ca altii sunt responsabili de linistea mea. Am inteles, in sfarsit, ca tot ce am nevoie este in interiorul meu. A venit vremea sa fiu impacata si fericita cu mine insami si atunci pot fi linistita in mijlocul multimii zgomotoase. Pentru ca eu, un spirit al cosmosului, sunt un intreg univers, atat de complex, incat mi-e greu deseori sa-l inteleg. Si atunci, muzicalitatea acestuia imi umple rezervorul de incredere, speranta si de pace.Daca eu imi simt linistea, atunci pot da si celorlalti din ce am sau din ce sunt eu:).
Cand voi ajunge la nivelul in care ceea ce simt, ce fac si ce spun o sa fie in concordanta, atunci cred ca voi ajunge sa aud muzica ingerilor. Pana atunci, caut cu disperare frumosul in uratul din jurul meu.
Iti multumesc, Robert, pentru ca impartasesti cu noi o mica parte din lumea ta, in care cuvintele se impletesc armonios cu sunetele. Iti multumesc ca ma faci sa dau mai multa importanta muzicii din viata mea.
In alta ordine de idei, muzica e prietena mea. Face parte din mine, desi nu am voce sa o cant. In trecut, m-a ajutat, a fost langa mine in momentele grele, mi-a dat putere, facand o analogie cu emotiile pe care le traiam pe atunci si pe care ea parca mi le confirma. Ea m-a insotit pe drumul spre singuratate si spre regasire, cand am venit in Bucuresti, cu bagajul dupa mine, si cu un strigat mut in privire care zicea: “ Iata, am venit, vrei, nu vrei, o sa te cuceresc.”
Iar muzica mi-a fost partasa la tot ce s-a intamplat. M-a insotit si m-a scos din starile agitate, mi-a dat prilejul sa visez si sa fiu aproape de pacea mult ravnita.
Cu drag,
Vio
Ai punctat foarte bine: noi suntem responsabili fiecare in parte pentru propria liniste.
Ceea ce-ti place se rasfrange asupra ta.
Nu cred ca nu ai voce. (Toti au voce.)Cred ca nu ai incercat sau nu ai avut informatiile necesare sa-ti folosesti vocea incat sa-ti placa ceea ce auzi.Cu ajutorul unor exercitii facute supravegheat, intr-o saptamana, lucrat zilnic (usor)e posibil sa-ti placa vocea ta.La sfarsitul saptamanii e posibil sa nu mai poti sa te opresti… din cantat.:)
M-A EMOTIONAT FOARTE TARE ACEST ARTICOL AL TAU. ESTI MINUNAT , ROBERT! SI PENTRU ASTA ITI MULTUMESC.
I-am suparat pe protestanti caci nu i-am mentionat in articol, dar intentia mea nu a fost sa trec in revista cultele ,ci doar sa dau exemple.Apropo de protestanti: in biserica protestanta unde exista un cor care canta goospel,in muzica lor se aude pentatonia.
Sa vezi eu ce emotionat am fost cand am facut legaturile din articol…In noaptea in care l-am scris cred ca am ascultat vreo 500 de melodii.Cred ca pluteam …
Si eu iti multumesc.
Linistea sufleteasca o caut si o gasesc, de fiecare data, fara exceptie, alaturi de copiii mei. De fapt o am mereu cu mine…in gandurile cele mai profunde, trebuie doar sa gasesc disponibilitatea de a le lasa sa graiasca…ganduri pline de Iubire, de Prietenie, de Pace, de Credinta…Ganduri ce vin din Univers, cu noi, prin noi, prin fiecare din noi. MULTUMIM, Robert!
Actorii incep studiul rolului din starea sufleteasca a unui copil. Daca nu o au isi inchipuie un copil si-l studiaza cu imaginatia. Cand nu pot acest lucru-nu au liniste- se duc intr-un parc unde se joaca copii…
Eu iti multumesc.
Robert,
prima data dupa ce am citit articolul nu stiam daca sa ma opresc la copaci….. eu iau copacii in brate si acum cand alerg prin padure! e minunat!
revenind la muzica…….lasand la o parte ceea ce mintea mea rationala (sistemul 2) nu reuseste sa prelucreze acum din articol, vreau sa punctez ca majoritatea oamenilor, asa cum spunea si Daniel Kahneman, gandesc/actuioneaza inconstient.
insa, exista mijloace prin care noi putem sa descifram codul dupa care operam si sa luam constient deciziile. noi suntem programati in copilarie sa rulam o anumita partitura muzicala, insa putem invata si altele.
de asemenea, exista melodii care ajung direct in inconstient si te predispun la anumite stari, iar daca ajungi sa le constientizezi iti poti alege muzica pentru a-ti schimba dispozitia.
de exemplu……… cineva nu se simtea bine si se duce in camera si asculta muzica trista (numeste tu genul muzical)…… nu e logic ca si-a indus singur starea de depresie?
esti profund in scrierea articolelor. sper ca cat mai multi oameni sa renunte la articifialitate si sa observe profunzimea fiintei umane prin ceea ce incerci sa ne trasmiti. ai rabdare cu noi oamenii de rand daca nu te intelegem bine din prima! iti multumim pentru contributia ta!
Ma surprinzi cu fiecare articol, Robert! Fiecare particica din tine (suflet si spirit ingemanate) pe care o descopar prin intermediul articolelor tale, nu face decat sa-mi confirme ideea ca, ceea ce (reusim sa) vedem noi nu e decat un varf al icebergului care esti, de fapt.Putem intui sensibilitatea si profunzimea ta dar nu avem decat o vaga idee a masurii lor. Sper, si te incurajez, sa nu renunti sa ne daruiesti din comoara ta sufleteasca frumusetea, profunzimea si armonia sunetelor atat de inspirat exprimate in cuvinte. Multumesc Robert!
Tot ceea ce scrii este ca o poezie pentru sufletul meu…Multumesc George!!