Cum să te aperi de manipulatorii din jurul tău sau Cine încă îți fură libertatea

A manipula (conform DEX-ului) înseamnă a mânui, a manevra (obiecte).

freedom

Probabil când auzi cuvântul manipulare te gândești la: guvern, presă, parlament sau la orice individ sau instituție care sunt departe de tine și te manipulează.

Și dacă îți spun că manipulatorul e posibil să fie în casa ta? Poate e în patul tău? Poate îl porți în minte…?

Să știi că există oameni care manevrează oameni și îi manevrează ca pe (propriile) obiecte.

Îți dau exemple:

O prietenă de 37 de ani ce are un business (adică financiar e pe picioarele ei) salvează un pui de pisică de pe stradă și-l duce în casa ei.
Mama fetei (72 ani) vine în vizită și-i face un scandal monstru pentru acest pui de pisică ținut în casă, pe următorul motiv: „Eu NU te-am crescut ca să aduci animale în casa ta. Animalele stau afară.

Fata încearcă să o convingă să o lase să facă ce vrea în casa ei și într-un final îi explică că acest pisoi îi aduce multă emoție.

Mama ei îi răspunde: „Nu pot să înțeleg cum e posibil ca acest pisoi să-ți aducă bucurie pentru că mie nu-mi aduc nicio emoție animalele mici.” („cumva trăiești și simți cum îți zic eu” = traducerea mea)

Îți închipui cine pe cine manipulează emoțional?

Îți mai dau un exemplu:

O clientă vine în terapie pentru că nu poate să respire și (atenție!) îmi spune că nu își amintește cum a ajuns în această stare. Eu știind că nu poate respira momentul, o învăț tehnici de respirație, lucrez cu ea pe postură ca să o aduc în prezent („aici și acum”) și ca și feedback la ce am lucrat, ea îmi spune:

Robert, e totul nou pentru mine. Sunt senzații noi, faine; simt un soi de libertate, dar acoperită de vină.

Nu poate să-și explice pentru ce se simte vinovată și e șocată…

Îi spun că pentru această stare de vină nu poate să respire.

Îmi cere explicații logice pentru starea ei de vină, eu neștiindu-i trecutul și ea NEAMINTINDU-ȘI  NIMIC DIN TRECUT.

Pentru a o face să înțeleagă ce s-a întâmplat cu ea și de unde a apărut vina, îmi pun niște mănuși de box în mana, îi dau și ei o pereche de mănuși și-i cer să încerce să mă atingă.

Încercam noi să ne jucam de-a boxul și ea… nicio reacție. O ating ușor cu mănușa în mănușa ei apoi în cot, umăr și ea… nicio reacție. Mă fac că dau din greșeală mâna spre fata ei și ea… nicio clipire de ochi.

O întreb de ce nu poate să dea nici măcar în joacă (doar ne jucam și discuțiile cu ea erau foarte deschise și sincere) și se face albă la față și ca și cum ar avea o revelație îmi spune:

libertate„Robert, când eram de clasa a 4-a mama mea m-a bătut atât de tare încât am prins-o de mâini ți am împins-o. Mama s-a enervat atât de tare încât m-a bătut vreo 2 ore ca pe un câine și când a văzut ca eu leșin s-a oprit și m-a pus să stau în genunchi în fața ei și să-i pup mâinile. Atunci, cu satisfacție i-a zis bunicii mele care a participat la tot acest spectacol: ” Vezi, de acum încolo fata aceasta toată viața îmi va fi supusă.”

„Realizez că dacă respir pentru mine atunci trăiesc pentru mine”. Abia poate să vorbească și continuă: „de la acea bătaie din copilărie am rămas cu credința că dacă nu trăiesc pentru mama atunci mama mă va ucide.” „Mă simt vinovată că respir pentru mine”.

În acest caz, cine pe cine manipulează, manipulatorul rămânând activ în mintea ei 3 decenii.

Îți mai dau un exemplu:

O mămică tânără și foarte frumoasă vine în terapie cu vocea răgușită cu o postură cocoșată și cu un zâmbet de fericire. Îmi cere să nu mai răgușească.

Perfect până aici, însă zâmbetul ei... pare să acopere ceva, pierzându-se odată cu privirea.

Bineînțeles că tehnic postura nu-i susține vocea, însă emoțional… ?

O duc prin vorbe într-o zonă neplăcută și îmi răspunde FĂRĂ RĂGUȘEALĂ: „Oprește-te aici; nu-mi place tema discuției!

Îi atrag atenția: „Păi gata! Nu mai ești răgușită.” (Nici nu mă aude…)

Și atunci îmi povestește într-un suflu fără urme de răgușeală:

Am un soț care mă iubește și-l iubesc, dar după ce am născut și m-am cam epuizat ca mămică a fost foarte crud cu mine. A cam măturat cu mine pe jos.

Îi explic frumos că nu soțul i-a provocat, ci era mai dinainte de a-l cunoaște și-mi răspunde mirată: „A! Tata s-a mai comportat dur cu mine deoarece și-a dorit să fiu băiat; și-acum mai fluieră după mine, ca după un băiat„.

Aici e manipulare în lanț; soțul și-a permis pentru că ea i-a permis duritatea, fiind obișnuită cu această duritate de la tatăl ei.

Există o dualitate puternică în ea: „să spună sau să nu spună” ce simte; frica de a nu-i fi înțelese  vorbele ei și nesiguranța pe ea, răgușindu-i vocea.

Toate cazurile prezentate sunt scrise nu ca să te întristez, ci pentru ca tu să înțelegi și să conștientizezi că lucrurile în viața ta nu se strică din senin, ci sunt provocate din exterior de… manipulatori. S-a întâmplat în viața ta, în trecut de tot și se mai repetă în prezent. Îmi asum această concluzie.

Îmi doresc ca cei care vin să lucreze în cabinetul meu pentru terapia prin muzică să ajungă la mine cât mai conștienți de ceea ce se întâmplă cu ei. Astfel pot să lucrez și mai mult și mai profund cu ei.

Prin urmare îți propun un set de întrebări spre a-ți identifica manipulatorii din jurul tău. După ce răspunzi la întrebări vei primi detalii cum să-i confrunți „fără scântei”:

Cu drag,

Robert George Buliga

P.s.: Următorul „Workshop pe Postură, Respirație, Voce și Minte” va avea loc pe data de 29-30 octombrie 2016, în București.

Înscrieri pe adresa de mail: robert@musictherapy.ro

Cum să nu mai amâni

Cum să nu mai amâni poate fi startul pe o conștientizare legată de trecut sau poate fi un întins de aripi înainte de a zbura. Din propria închisoare.

simplificarePrintre urările tradiționale de „La mulți ani” de ziua mea de naștere a venit pe mail și o urare mai specială:

Dragă Robert,
A trecut un an de când am început o altă viață. Și asta datorită ajutorului tău. 

Anul trecut, la începutul verii, am venit la un workshop de-al tău pe postură, pentru o problemă serioasă la coloană.

În acest workshop am descoperit legătura profundă între problemele personale fizice și modul în care gândesc. M-am bucurat că există o persoană care să îmbine dezvoltarea mea pe toate planurile, fără să mă trateze cu superioritate.

Am înțeles repede că defecțiunea coloanei vine de la o durere sufletească acută și m-ai ajutat să o depistez repede: locul de muncă. Am înțeles că postura nu poate fi corectată până nu elimin cauza. Să plec cât mai repede din locul care îmi măcina nervii și care nu mă mai stimula în niciun fel. 

Eram foarte speriată și dezorientată și plângeam mult. Tu mi-ai oferit un umăr să plâng, m-ai ajutat și mi-ai propus o soluție de rezervă.  Mi-ai promis că-mi ești client cât să-mi câștig necesarul pe care îl câștigam la serviciu – numai ca să plec din locul care îmi producea suferință. Gestul ăsta mi-a dat siguranța să mă arunc în gol!

Și mi-am dat demisia. Foarte repede am constatat că primul plan nu a fost realist, îmi doream altceva. Am făcut împreună al doilea plan. Alte lacrimi, alte frici. 

De data asta, mi-am eliberat repede  mintea și ideile au venit una după alta. Am avut curaj să fac o schimbare radicală în carieră. O schimbare ce mi-o doream de foarte-foarte mult timp…

Acum, după un an, sunt un om nou, liniștit, liber, încrezător în noul drum profesional pe care l-am inceput. Este greu pentru că am multe de recuperat în scurt timp. Dar am deprins abilitățile necesare să merg mai departe, încrezătoare. Îți sunt recunoscătoare pentru impulsul pe care mi l-ai dat și pentru răbdarea pe care ai avut-o cu mine.

Mulțumesc x1000000…
M.

Această persoană venise la mine cu o lordoză lombară dureroasă, tasare de vertebre lombare și dubla hernie de disc. Avea o rezistență fantastică de a trăi viața din plin. Toate aspectele vieții ei erau jumătăți de măsură. Frică peste frică.

Cred că e clienta care a plâns cel mai mult în ședințele individuale.

Când nu mai avea răbdare se enerva ca un copil răsfățat de grădiniță.

prisonDacă facea un plan, în următoarele ședințe nu mai era valabil; îl schimba. În adevăr nu eu am ajutat-o. A ajutat-o bunul ei simț, conștientizarea și asumarea fluctuațiilor ei emoționale. Toate fluctuațiile emoționale au fost prezente prin felul ei de a fi și în plus spre a mă testa dacă rezist sau dacă sunt de încredere. I-am < tăiat-o> de câteva ori căci se pierdea timp prețios și a înțeles.

Cheia la toate schimbările a fost lucrul pe nivelul de prezență care i-a mărit capacitatea de observator al propriei persoane. A lucrat foarte mult prin ritualuri zilnice pentru a observa primul gând și a echilibra cu gândirea. 

Lucrul pe respirație pe cele 5 nivele a ajutat-o să facă liniște în interiorul ei.

Am ajutat-o sa identifice ce anume îi făcea rău, care îi era dependența; dependentă de trecut: dependentă de durere, de nereușita profesională, de copilaria tristă și de vorbele negative ale părinților.

Având un job care nu îi plăcea și o stresa, ea se plângea mereu la colegi și prieteni, iar asta o „ajuta” să se descarce și să meargă mai departe, la aceeași job. Nu era însă decât o dependentă, o nevoie acută de atenție și iubire care se obținea prin poziția de victimă. 

A descoperit că nu-i funcționa relația cu soțul ei: „Iar nu mai am soț, ci doar un corporatist…” Și alte lacrimi. Îmi amintesc că i-am dat o replică de genul: <Păi, învață să săruți.> A sărit ca arsă: „Ce vrei să spui?” I-am explicat că inteligența fizică fiind scăzută și buzele nu au priză în creierul emoțional.” S-a apucat de exersat cu soțul ei.

Nu s-a oprit din conștientizare. A muncit mult, a luptat cu fricile ei și acum sufletul ei e liniștit.

Îmi spunea de la o ședință la alta: „Îmi place lumea asta nouă.” „Sunt liberă.” Și râdea ca un copil.

Fac un salt, de cadru și de timp, la mare. Stațiunea Mamaia, pe plajă.

Mă uit în jur și deși văd oameni liberi și bucuroși de concediu, văd prizonieri; oameni dependenți și împovărați pentru ca asta se vede în postura corpului lor.

Mai jos sunt câteva poze unde corpul prin postura defectuoasă arată ce e in interior: suferință, neliniște, nesiguranță, dependență… Toți pozații stau excesiv în trecut și gânditori la defectele lor:

IMG_2808IMG_2811IMG_2816IMG_2815IMG_2827
IMG_2824IMG_2802

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

IMG_2826

 

 

 

 

 

 

 

Coloana vertebrală e ceea ce e mai profund în noi, „pilonul central” în jurul căruia este construit totul și pe care se bazeaza totul (acolo unde sunt credințele cele mai adânci, de bază – față de viață).

Corpul are nevoie să intre din nou în postura corectă, iar mintea să fie eliberată prin adevăr de limitări.

Nu pot să te îndrum pe postură căci nu te văd, însă pot să te ajut să-ți eliberezi mintea sau poate doar să te validezi că ești pe calea bună, printr-un mic test; (nu-ți dau alte detalii legate de test ca să nu te influențez). Apoi vei primi o sugestie de lucru pentru tine:

Cu drag,

Robert George Buliga

P.s.: Următorul Workshop pe Postură, Respirație, Voce și Minte va avea loc pe data de 13-14 mai 2017. 

Înscrieri pe adresa de mail: robert@musictherapy.ro

Cine ne ține în trecut sau De ce avem fundul țuguiat

posturi haioaseA venit în cabinetul meu o mămică cu fetița ei de 18 ani pentru a lucra amândouă în terapie, expertiza mea fiind pe postură, respirație, voce și minte și legătura dintre ele.

Fetița fiind foarte timidă și tăcută, i-am dat un test simplu și am lăsat-o retrasă într-un loc să se adune și să se obișnuiască cu locul și cu testul.

După jumătate de oră fetița se chinuia să-și adune punctajul: „8 + 9 = 17, 17 + 6 = 11, ba nu„, ducea degetul la gură, privea în gol și apoi relua calculul: „8 + 8 = 16 + 1 = 17, deci 8 + 9 = 17; e bun, 17 + 6 = 10, ba nu„. Și murmura încontinuu. Se chinuia să calculeze. S-a blocat la 17 + 6 și după încă 5 încercări eșuate a început să plângă.

Am observat încercări disperate ale mamei de a o ajuta, însă ea se bloca mai tare.

Spatele fetei era cocoșat (avea deja un început de cifoză), umerii lăsați exagerat în față (ca și cum căuta să se îmbrățișeze singură) și o scobitură foarte mare în zona lombară -zona șalelor-spre interior (lordoză lombară), scobitură ce îi face fundul tzuguiat (în spate).

M-am apropiat ușor de ea și i-am șoptit că nu ne grăbește nimeni și avem tot timpul să terminăm testul. Printre suspine mi-a spus: „Știu că sunt varză.

Am întrebat-o de ce e „varză„, căci mie nu mi se pare și deși ea se bâlbâia încontinuu și nu prea se înțelegea ce spune; mi-a zis repede: „Colegii îmi zic că sunt o proastă.

I-am spus șoptit: „sunt doar niște amintiri”.

Ca din senin lacrimile s-au oprit.

Ce s-a întâmplat cu ea?

Fiind foarte sensibilă și de aici timidă, s-a pierdut la școală în câteva momente în care trebuia să răspundă la lecție. Nu a răspuns corect la școală o dată și colegii au râs de ea. S-a blocat pentru prima dată și de atunci a început să se bâlbâie.

Din acel moment de fiecare dată când era ascultată de profesor colegii o șicanau, râdeau de ea și ea se bloca și răspundea doar bâlbâit la lecție. Toți o considerau și o consideră: handicapată, proasta clasei, varză etc.

Credeți-mă: nu este. Când vorbește cu mine nu se bâlbâie. Are un IQ foarte mare. Problema este emoțională și e legată de O IMAGINE cu o încărcătură emoțională greu de gestionat din trecut, care se repetă la indigo și în prezent.

Surprinzător sau nu imaginea din trecut la care mă refer, nu e legată de școală și de colegii ei. Nici vorbă. Imaginea e legată de sprijinul emoțional neprimit în familie, în momentul „X”.

Și-ți explic analizând-o un pic pe mama fetiței:

Spatele mamei era cocoșat (avea deja un început de cifoză), umerii lăsați exagerat în față (ca și cum căuta să se îmbrățișeze singură) și o scobitură foarte mare în zona lombară -zona șalelor sau a rinichilor- spre interior (lordoză lombară), scobitura ce îi face fundul tzuguiat (în spate).

Mintea mamei merge foarte repede; nu are răbdare cu ea; e stresată; nu termină propozițiile. Fuge de ea. Oftează. Face totul compulsiv. Se ascunde în acțiuni. Și din exterior: se aude că se bâlbâie.

După ce zice ceva ce crede că ar fi primit rău de ceilalți și cam tot ce zice i se pare că va fi luat în derâdere, scoate un zgomot urmat de râs: HIII..

La rândul ei, poartă în minte în fiecare moment solicitant O IMAGINE  cu o încărcătură emoțională greu de gestionat din trecut. Sau mai multe imagini.

Toate aceste IMAGINI  cu o încărcătură emoțională greu de gestionat din trecut le ducem în cârcă și fiindcă nu știm cum să le dizolvam devenim dependenți de ele.

Dependenți emoțional, fizic vom avea o scobitură în spate în zona lombară sau -cum zic experții- vom avea o lordoză lombară (vezi pozele de mai jos):

FOTO musictherapy CLIENTI 2014 045

IMG_2717IMG_2726

 

 

 

 

 

 

 

IMG_1068

 

 

 

 

 

 

 

IMG_2716IMG_2286

 

 

 

 

 

 

 

crasna 006IMG_2342

 

 

 

 

 

 

 

Cum poți fi sigur ca ai AMINTIRI cu încărcătură emoțională greu de gestionat din trecut și care creează dependențe?

 

Îți propun să faci următorul test și vei primi o sugestie de lucru pentru tine:

Cu drag,

Robert George Buliga

 

PS: La Atelierul de la Iași (1-7 august 2016) nu mai sunt locuri.

Următorul “Workshop pe Postura, Respiratie, Voce si Minte” din București are loc pe 27 și 28 august 2016 (sâmbătă și duminică).

Înscrieri pe adresa de mail: robert@musictherapy.ro

Când apare intuiția

 

intuitie 2Intuiția este conform DEX-ului o „descoperire bruscă, neașteptată, a unui adevăr, a unei soluții etc. ♦ Inspirație, presentiment. ♦ Pătrundere instinctivă în esența unui lucru.”

Intuiția apare după o analiză logică, rațională sau te lovește pur și simplu în moalele capului și brusc ești deștept?

În rătăcirile mele din studenție am ajuns în fața monahului Noica, fiul filozofului Constantin Noica. Mi-a explicat foarte umil că o discuție cu mine e posibilă doar dacă mă supun canoanelor bisericești.

Răzvrătit cum eram și pe-atunci, m-am pus în genunchi în fața deschiderii altarului chiliei lui, am aplecat capul și am așteptat ca sutana dânsului să-mi acopere capul. Îmi ziceam în minte: cum e posibil ca un bărbat să stea în genunchi în fața altui bărbat?

Nu m-a acoperit nimic. Am deschis un ochi… Și apoi și pe celălalt... Monahul dispăruse.

În fața mea era un Scaun vechi și scrijelit.

M-am uitat repede în dreapta, nimic; m-am uitat și mai repede în stânga și nimi…. Monahul îmi zâmbea.

Și mi-a zis pe un ton și mai umil și aproape șoptit, arătând cu degetul discret spre scaun ca un copil care a făcut o boacănă și nu vrea să fie văzut: „Pe scaun stă D-zeu acum și se uita la noi. E frumos să-L saluți plecând capul și vorbindu-I. Eu doar o să fiu un mijlocitor dacă nu-I înțelegi „limba”. 

Și eu întrebam și după fiecare întrebare, monahul răspundea foarte repede într-un flux și cu o înțelepciune cum nu am mai întâlnit decât în cărțile filozofice.

La un moment dat îl văd că vorbește singur, ca și cum s-ar apăra; se scuza etc.: „nu, nu; asta nu e de la D-zeu, e din mintea mea; te rog mai spui o dată întrebarea?” Întrebam încă o dată și el se străduia să-mi răspundă repede ce-i trece ca și primul gând.

M-a mirat acest comportament și când s-a terminat ceremonia am cerut lămuriri. Atunci mi-a explicat:

„Încercam să prind primul gând căci e de la D-zeu; al doilea gând era întotdeauna din mintea mea. Mă ierți pentru sfaturile venite din mintea mea.

Mi-a rămas experiența vie și în ziua de astăzi  (în special din cauza ritualului primului gând).

În articolul anterior am postat un test în care fără a-ți da prea multe explicații, te-am lăsat să unești 2 cuvinte separate de 2 imagini separate după cum îți vrea suflețelul.

Mai postez încă o data testul în cazul în care nu l-ai făcut și am rugămintea să-l faci înainte de a citi ce urmează să-ți explic mai jos (nu trage cu ochiul):

Cei care au făcut deja testul și l-au trecut prin toate cotloanele minții căutând logica, mi-au scris următoarele:

Cristina:

„Well, era aproape logic că voi alege Fekete, de vreme ce este singurul cuvânt cu care se putea realiza o minima legătură (fekete însemnând negru) :). Cât despre zombie, e adevărat, sună mai muzical, însă e foarte greu să desparți cuvântul de sens (pentru mine, cel puțin), așa că asocierea îmi părea cel puțin neadecvată.
Ca să fiu sinceră, nu înțeleg de unde insistența asupra faptului că a raționa mult este o problemă.

Andrei:

„Testul m-a blocat. N-am înțeles nimic din cele 2 poze și ce legătură au cu cele 2 cuvinte.
Știam că „fekete” e în ungurește, dar nu știam ce înseamnă. Am căutat traducerea, am găsit „negru” ceea ce n-a schimbat cu nimic starea mea de confuzie legată de test. Cu „zombi” a fost ceva mai simplu :).
Deși tot am senzația că îmi scapă ceva din testul asta, ai dreptate, am dat până n-a mai rămas nimic. 

 Maria:

„Și dacă v-aș spune cât am stat și am analizat înainte de a bifa răspunsurile.

Din păcate am făcut o alegere logica din punctul meu de vedere, nu a fost o alegere interioară, emoțională.  🙁

Tocmai relaxarea îmi lipsește, încrederea.

Margareta:

„Off Robert, cum am terminat de citit am simțit o ușoară palpitație și emoția m-a cuprins, dar sunt la birou și nu pot să îmi dau drumul la lacrimi,

… pentru că am înțeles că mi s-a luat bucuria de mă manifesta liber, de a vorbi, comunica, juca, dansa …

Persoanele care au căutat raționamentul și logica testului, adică s-au dus pe emisfera stângă (logică) nu au înțeles nimic, au căutat tot felul de argumente și sunt și acum confuze.

Asta pentru că testul nu era pentru minte și într-adins nu am specificat ca să observ pentru cercetarea mea fiecare cum se duce;  CU CE EMISFERĂ GÂNDEȘTE ÎNTR-O SITUAȚIE GREA ȘI CONFUZĂ.

Asocierea dintre cele 2 imagini din test și  cuvintele: Zombie și Fekete- scrise și rostite în gând de auzul interior- nu rostit de auzul cu care percepem zgomotele)  a fost făcută de unii clienți prin emisfera dreaptă (intuitivă) și de alți clienți de emisfera lor stângă (logică).

Cei care și-au folosit emisfera stângă  (cea logică) au greșit asocierile.

Cei care și-au folosit emisfera DREAPTĂ (cea intuitivă) au asociat CORECT imaginea de cuvânt. Adică imaginea:

doi

au asociat-o cuvântului „FEKETE” și imaginea:

unu

 au asociat-o cuvântului”ZOMBIE„.

Asocierile le-au făcut după muzicalitatea interioară a cuvintelor Fekete și Zombie, fără să-și dea seama și fără să analizeze (și bine au făcut).

Muzicalitatea cuvintelor se simte doar prin emisfera dreaptă (intuitivă).

Aici sunt testimonialele lor:

Andreia:

„Ha! Știam că sunt intuitivă și că atunci când mi se pare ceva dificil nu mă blochez în obstacol și încerc să dansez cu el”.

Alexandra:

” Feedback-ul tău a venit ca o confirmare și un fel de mesaj îngeresc. Mulțumesc.”

Ioana:

„Cumva știam că e corectă alegerea mea înainte de a citi feedback-ul tău. Mi se pare periculos să alegi rațional într-o situație căreia nu-i cunoști datele. E ca și cum ai căuta rațional acul în carul cu fân.”

Alex:

„Și eu care credeam că e greșit să mergi pe intuiție sau că ești un om slab- la figurat. Mersi.

Oana:

„Interesantă această asociere dintre imagine și mental prin sunet. Nu m-am gândit niciodată că mai avem vreun alt auz decât cel al zgomotelor. Faptul că noi cântăm cuvintele în interior înainte de a le rosti. Mulțumesc.”

Poate te întrebi: CE E GREȘIT ÎN A ANALIZA ȘI HOTĂRÎ CU EMISFERA STÂNGĂ (logică)?

În situațiile grele și confuze te duci pe emisfera pe care ai crescut-o mai bine. Dacă alegi cu emisfera stângă află că acolo nu stă intuiția. 

Hands Holding Butterfly

Dacă în situațiile grele alegi cu emisfera dreaptă: Well done! Fiind o emisferă: imprevizibilă, intuitivă, holistică, creativă și după cum spune și monahul Noica e una legată direct de D-zeu (să-mi fie iertat, doar l-am citat) te-ai scos în alegeri. Chiar dacă răspunsurile par fără sens, bazându-se pe intuiție, te vor face fericit sau te vor scăpa de necazuri.

Intuiția apare DOAR când îți folosești emisfera dreaptă.

Alegând cu emisfera stângă-logică ÎN SITUAȚIILE GRELE și CONFUZE ajungi în următoarea situație:

Deși îți dorești (lista 1): fericire, sănătatea ta și a familiei, mulțumire, liniște sufletească, in realitate (lista 2):

alergi toată ziua ca să nu ai timp să stai cu tine,

-nu faci nimic din ceea ce te face împlinit, dar faci din lucrurile care te integrează în ochii celorlalți

fugi de tine, netrăind ci făcând acțiuni;

fugi în rațional ca să nu simți că suferi;

muncești pentru mașina ta ca sa dai bine, când pe tine te face fericit să primești afecțiune;

muncești pentru casa altuia când tu stai în chirie;

strângi bani peste bani, când acest lucru te epuizează;

le spui celorlalți cum să trăiască furându-le experiența de viață;

stai la munca peste program pentru că viața ta personală e praf.

sfătuiești când te-ar ajuta să te sfătuiești;

critici când ar trebui să te mângâi;

vorbești repede ca și când ai citi o lista când te-ar slava dacă ți-ai imagina ceea ce vorbești în timp ce vorbești, întărind astfel memoria prin imagini și emoții;

nu te iubești pe tine, dar îți dorești să fii iubit.

Toate acestea făcându-le inconștient.

Nu zic că cele din lista a doua nu sunt bune, ci subliniez că cele din lista a doua e bine să le ai după ce monitorizezi bine prima lista.

Va mulțumesc din suflet pentru că ați participat la test și sper că v-a fost de folos. Îmbrățișări. V-am și tzucat pe cei care ați făcut asocierile corecte în test.

Robert George Buliga

 

P.s.: La workshop-ul din 23 și 24 iulie din București, nu mai sunt locuri libere.

Următorul Workshop pe Postură, Respirație, Voce și Minte din București se va întâmpla pe 27 și 28 august 2016 (sâmbătă și duminică).

La Iași va fi un Atelier Intensiv pe Postură, Respirație, Voce și Minte în perioada 1-7 august 2016.

 

 

Ce se aude în plâns

Într-o zi a venit la mine în cabinet o persoană de 26 de ani, o domnișoară foarte rațională care își dorea mult să cânte. Căuta un soi de libertate și simțea cumva că prin cântat și-o va câștiga.

a_girl__s_mind_by_demonofrazgriz323Din nefericire însă vocea ei abia se auzea. Cânta fals și problemele emoționale se simțeau de la prima vedere că o copleșeau.

Am auzit în toată discuția cu ea o disonanță pe toate caracteristicile vocii ei.

Vocea nu putea fi sustinuță de corp din cauza lordozei lombare, a inteligenței fizice scăzute și a problemelor de respirație.

Îmi vorbea de iubitul ei cu care nu se mai înțelegea și care i-a cerut o pauză. Această pauză pe ea o distrugea.

Întrebând-o motivele pentru care iubitul ei i-a cerut pauză, ea a început să plângă.

Era un plâns diferit. Nu era un plâns a amintire sau a descărcare, ci era un plâns fals declanșat de o construcție a minții de moment.

Parcă mintea plangea, nu inima.

Ea formula idei și instant nu transmitea compasiune, ci emoția pe care o simți atunci când cineva e egoist. Deși lacrimile șiroiau, zgomotul produs de plâns era parca în discordanță cu lacrimile.

Am întrebat-o încet cât să mă audă și să nu-i distrug jocul minții: „Ce-ți faci cu mintea?”

S-a oprit. Și fata treptat avea expresia unui om din ce în ce mai senin.

Despre acel moment îți scrie această domnișoară:

Robert într-un moment foarte greu al vieții mele m-a ajutat sa conștientizez ce fac, în toate aspectele vieții mele.

De fiecare dată când mi se întâmpla câte o nenorocire mă centram pe mine, mă întrebam de ce mi se întâmplă mie, fără să ascult și să simt argumentele celui cu care intram in dispută.

Era un mod egoist de a privi tot ce mi se întâmplă.

Iubitul încerca să-mi explice ce-l deranjeză în relație și în loc să-l ascult, plangeam, iritându-l mai tare.

Am realizat că fac rău continuând în acest mod.

Am realizat că eu dacă nu ascultam ce-mi vorbea, eu nu demonstram că-l iubesc, ci că mă iubesc într-un mod egoist pe mine. Efectiv nu-l ascultam.

Interesant ca Robert și-a dat seama de ce se întampla în mintea mea, doar ascultâmdu-mi plânsul.

Nu apucasem să-i zic mai mult de o frază și el mi-a zis ce gândesc. 

M-a lăsăt fără cuvinte și când l-am întrebat cum de m-a dibuit, mi-a zis: vocea ta e plină de disonanțe.”

psychedelic-girl-girl-mind-thoughtSimți să fii într-un fel.
Simți să iei o decizie fără să întorci o problemă pe toate părțile.
Simți să faci o acțiune fără să știi de ce.

Acest „simțit” nu e altceva decat ceea ce radiază din esența ta. E un focar, un câmp energetic în jurul centrului tău: Conștiința ta.

În momentul în care acest simțit e blocat de un gând, adică deși simți să faci într-un fel, ceva te împinge să acționezi altfel.

Blochezi ceea ce simți pentru că un alt câmp energetic, o altă conștiință își face apariția în corpul tău. Aceeastă conștiință e generată de gânduri, de minte.

Astfel avem 2 conștiințe care intră în conflict: conștiința dată de esența ta și conștiința creată artificial de minte.

Această conștiință falsă te va devia pe o șină, în gânduri, hotărâri și acțiuni.

E o conștiință falsă care va încerca să crească și flămândă fiind, va cere energie pentru scenarii false și situatii nefericite. Va determina supraturarea creierului și pierderea memoriei.

Dacă de exemplu ești pe stradă și cineva îți spune că ai pantalonii rupți în fund prima reacție e să te acoperi și să rezolvi problema.

 

Același lucru s-ar întâmplă și în cazul în care sunt conștientizate cu adevarat efectele negative ale propriei minți. Schimbarea ar putea fi făcută chiar pe loc.

 

Câteodată e nevoie de un șoc pentru a putea vedea cu alți ochi ce se întâmplă, alteori e suficientă o observație pentru a se produce schimbarea.

 

Însă până nu e conștientizată problema, poți găsi mereu logica din șoc sau observație și astfel să mergi în continuare orbește pe un drum dictat de minte.

 

Din păcate, foarte mulți au ajuns să fie într-o extremă a raționalului, iar această stare indusă de gânduri a devenit o normalitate.

 

Vestea buna e că se poate ieși din „normalitatea” asta.

Acest conflict se poate auzi în voce și muzicalitatea vocii tale.

Nu e nevoie să-ți înregistrezi vocea ca să-ți dau un feedback. E suficient următorul test.

Nu-ți dau mai multe detalii ca să nu te influențez în rezolvarea lui.

Cu drag,

Robert George Buliga

P.S.: “Workshop-ul pe Postură, Respirație, Voce și Minte” are loc pe 23 și 24 iulie 2016 (sâmbătă și duminică) în București.

Înscrieri pe adresa de mail: robertbuliga@yahoo.com

P.P.S:

În Iași are loc un “Atelier Intensiv pe Postură, Respirație, Voce și Minte” în zilele de 01-07 august 2016.

Înscrieri pe adresa de mail: robert@musictherapy.ro

Cum copilărim când creștem mari

Cum copilarim cand crestem mariPoți să trăiești bucuria din prezent sau inconștient să fii încă influențat de traumele din copilărie. Prin urmare la fiecare nesiguranță ca adult să aluneci în trecutul copilăriei tale. Sau să visezi cu ochii deschiși, adică în viitor.

Chiar dacă crești și devii adult, dacă nu conștientizezi trecutul și nu-l lucrezi, duci cumva în spate inconștient toată copilăria: ce a zis mama la un moment dat despre tine, cum s-a comportat tata când ai greșit, ce ai construit tu în minte când -de exemplu- tata a părăsit-o pe mama etc.

M-a rugat zilele trecute un client să îl ajut să-și cumpere un clarinet nou după ce a descoperit că își doreste să cânte din nou la instrument și că nu înțelege de ce a renunțat la cariera în muzică, deși a terminat Conservatorul.

Am pornit amândoi pe jos, magazinul fiind aproape de sediul meu, și brusc îi văd niște grimase pe față, se oprește și rămâne în urmă. Îmi spune căl doare laba piciorului și că nu mai poate să calce.

Omul chiar șchiopăta.

Mi-a venit să-l întreb ce mai face mama lui... (nu știu de unde mi-a venit întrebarea asta tâmpă în acest context).

Se uită mirat la mine, din ce în ce mai contrariat, dar mi-a răspuns cu jumătate de gură: „E la clinică, a fost chiar ziua ei de naștere ieri și i-am dus niște flori.” (Mama lui lucrează ca medic la acea clinică). Și șchiopăta din ce în ce mai grav.

lordoza_cifoza

Interesant că mâna lui o ținea tot timpul la șale, în zona lombară și mi s-a plâns de multe ori de dureri lombare. Uitându-mă la el am văzut un cordon ombilical netăiat CARE-L TRAGE ÎN FAȚĂ și-i arcuiește zona lombară într-o lordoză lombară.

Mi-a mai venit o întrebare idioată când omul deja gemea de durere: Nu mai e cu tatăl tău și după ce a avut mai mulți prieteni, acum e singură, așa-i?

Omul s-a oprit și s-a uitat lung la mine și speriat: „Da. Mă tot ține legat de ea prin diverse șantaje emoționale„. Și se oprește brusc când își dă seama ce a spus.

S-a dus spre o bancă să se odihnească. A șchiopătat câțiva pași și l-am întrebat: ce ți-a zis mama ta la ultimul tău concert?

Obosit de întrebările mele și de durerea din picior, mi-a răspuns fără el, pe o altă voce, stinsă, de copil: „Să mă opresc din studiu la clarinet și să dau la medicină; să fiu medic ca ea”.

L-am întrebat: ce ți-a zis mai exact?

Mi-a răspuns: „să nu mai țin… penisul ăla în gură” (adică clarinetul)…

Am văzut atunci un bărbat înalt (adică clientul meu), la 1,90 m, puternic în corp cum se înmoaie, brațele i se duc în față și lacrimi încep să-i curgă pe obraz, fără să plângă.

Și pieptul se umflă din ce în ce mai ritmat din cauza respirațiilor scurte și dese și o frumusețe de atac de panică și o hiperventilație pun stăpânire pe el.

I-am dus mâinile lui sub coaste în lateral și cu mâinile mele peste ale lui am presat ca atenția lui să se ducă pe respirație laterală abdominală. În 10 secunde respirația i s-a calmat.

S-a dilatat timpul și… am stat cred că vreo 10 minute în picioare -amândoi- în… liniște….

Am început să-i vorbesc despre diferența dintre cele mai bune clarinete de pe glob: Buffet Crampon Tosca și Buffet Crampon Divine.

Și cum discuția se desfășura din ce în ce mai rapid printre detaliile tehnice, pașii noștri se apropiau de magazinul de clarinete.

A probat unul-două clarinete și și-a cumpărat un Buffet Crampon Tosca. Era fericit.

-„Nu mă mai doare piciorul,” a spus brusc și i-am zis doar un: știu.

abuseÎn cazul de față mama lui e un părinte castrant (inconștient), deși doreste ce este mai bun pentru fiul ei.

În cazul clarinetistului, inconștient, și prin acțiuni și prin atitudine e o victimă; mai exact: a fost.

Probabil te gândești că acest caz-al clarinetistului- e un caz izolat, însă rezultatele testului (au făcut testul 2876 de persoane) din articolul anterior (http://musictherapy.ro/unde-alergam-cand-fugim-de-noi/ ) și feedback-ul lor m-au lăsat fără cuvinte câteva zile:

-492 de persoane au raspuns asemănător cu această persoană, C.:

„Am avut părinți foarte severi, care erau drăguți doar când era cineva de față, nu când eram bolnavă. Asta până pe la vreo 7 ani. După aia nu au mai fost drăguți :).”

-500 de persoane au scris aproape identic cu următoarea persoană, I. :

“am simțit suferința,.. când eram copil și încercam să împărtășesc ceva cu părinții mei sau pur și simplu să fiu în preajma lor, … (ei nu erau ), iar tatăl meu mă lua peste picior. De fiecare dată.”

-478 de persoane au răspuns aproximativ cu A.:

„în trecut am fost introvertă rău, abia scoteam două vorbe; și, da, când eram mică primeam afecțiune doar atunci când eram bolnavă, căci am crescut într-o familie cu 6 copii, și eu care sunt al 5-lea copil ar fi trebuit să fiu băiat. :)”

-380 de persoane au scris asemănător cu R.:

„Într-adevăr ai dreptate, modelul meu de victimă este mama, ea este cea de la care am învățat că totul este un sacrificiu și că să înduri cu stoicism este o virtute.
În fine, nu o condamn, constat doar…”

-500 de persoane au răspuns aproximativ în acest fel:

„da; părinții mei eu fost severi dar eu nu le-aș reproșa așa, ci mai degrabă o anume răceală în ceea ce privește exprimarea sentimentelor, lucru cu care mă confrunt și eu acum. Deși sunt femeie, nu prea știu cum să exprim ce simt, mă rușinez la auzul unor cuvinte în gândul meu și nu le spun cu voce tare, le țin pe toate în mine, bune, rele iar cei care mă cunosc bine știu că de exemplu atunci când sunt nervoasă e musai să fiu lăsăta în pace. De asemenea, sunt destul de reticentă în ceea ce privește apropierea fizică, prefer o zonă de securitate între mine și oricine altcineva”.

-100 de persoane mi-au scris asemănător:

„Este adevărat tot ce ai zis… De la mama am împrumutat statutul de victimă.., nu vreau să fiu așa… îmi doresc și vreau să scap de el… Am conștientizat când fetița mea de 11 ani îl are și ea…
Nu vreau asta.
Aici e durerea mea…”

-426 de persoane au scris aproximativ indentic:

„Mulțumesc pentru răspuns, da, sunt o mare plângăcioasă, ma plâng de orice obstacol, cât de mic, iar atitudinea de victimă o am și de la mama și de la tata. Mama ne zicea mereu că trebuie să meritam acel lucru pe care voiam să ni-l cumpere. Tata are o cifoză pronunțată, așa are și fratele meu, și eu, dar mai puțin pronunțată, la fel și sora mea, și m-a deranjat destul de tare întotdeauna, mai ales că știam că nu am ce să fac ca să corectez acest lucru, și sunt suparată și pe mama uneori că nu ne-a corectat postura”.

Poate și tu ai o astfel de istorie, însă consideri irelevant să scormonești în trecut că nu mai poți schimba nimic. Poate îți este rușine să-ți analizezi părinții sau ai prea mult bun simț ca să judeci ce a fost.

Nu e vorba de a-ți judeca părinții, ci e vorba de a păstra sau reevalua ce ai primit de la ei: ce îți face bine să păstrezi și ce te încurcă sau te întristează să elimini. Sau și mai important, să nu transmiți mai departe copiilor tăi, iubitei sau iubitului, partenerei sau partenerului.

Generația părinților noștri a trăit momente în care căldura, mâncarea și îmbrăcămintea se obțineau cu un efort total. Sufletul copiilor a fost pus pe locul 2 sau pe niciun loc.

Tu, iubit sau educat în acest fel, să nu educi sau să iubești în același fel greșit în care au făcut părinții tăi cu tine.

Tu cum îți iubești copiii; cum îi educi?

Dacă nu ai copii – cum te comporți cu iubita/iubitul, partenera/partenerul ? După cum te-au educat părinții sau după cum te-ai educat singur?

Postura corpului oglindește grijile psihice, respirația devine superficială când nu mai putem respira prezentul și vocea înregistrează chinurile minții. 

Toți adulții care sunt dependenți de: mama, tata, bani, lume materială, iubiți sau iubite, job-uri și care nu au fost niciodată pe propriile picioare emoțional și material suferă de lordoză lombară și cu cât poverile psihice sunt mai mari, suferă și de lordoză cervicală și cifoză.

Cum nu am cum să te văd fizic, încerc să te ajut să îți înțelegi jocul minții tale.

Te invit acum la un nou experiment până ne vedem la vreun Workshop pe Postură, Respirație, Voce și Minte.

M-aș bucura ca articolele mele să-ți dea conștientizări din ce în ce mai profunde și când ajungi în vreun atelier de-al meu să te iau de la un alt nivel de lucru-mai avansat

Mai jos, e un scurt test la finalul căruia vei primi pe mail o sugestie de lucru, tu cu tine (nu îți pot da mai multe detalii pentru a nu-ți influența răspunsurile tale).

Atât doar: testul e despre jocul minții tale și trăitul tău în trecut, prezent sau viitor:

Cu drag,

Robert George Buliga

P.S.: “Workshop-ul pe Postură, Respirație, Voce și Minte” are loc pe 2 și 3 iulie 2016 (sâmbătă și duminică) în București.

Următorul workshop în București va fi pe 23 și 24 iulie (sâmbătă și duminică) 2016.

Înscrieri pe adresa de mail:  robert@musictherapy.ro

P.P.S:

În Cluj Napoca are loc un “Atelier Intensiv pe Postură, Respirație, Voce și Minte” în zilele de 20-26 iunie 2016.

În perioada 1-7 august voi fi la Iași.

În luna septembrie vor fi 4 ateliere de lucru intensiv câte o săptămână fiecare la mare (Constanța sau într-o zonă mai retrasă de pe litoral).

Înscrieri pe adresa de mail: robertbuliga@yahoo.com

Unde alergăm când fugim de noi

ceataEu alerg, tu alergi, el aleargă… Unde alergăm când fugim de noi?

Alergăm să fim la înălțimea așteptărilor părinților, uitând de multe ori ce ne place să fim sau să construim; alergăm să îi mulțumim pe iubiți ca să fim iubiți; alergăm ca să nu eșuăm și uităm să mai fim.

Iată ce îți scrie un client după ce a lucrat cu mine:

„Mă numesc M… Sunt o tânără de 28 de ani, asistent universitar.

Cu Robert m-am întâlnit la un eveniment și, știind că îl voi aborda pentru a lucra cu el, l-am urmărit o vreme cum se comporta: foarte tăcut, privind discret oamenii și notându-și din când în când ceva într-un carnețel.

M-a cam speriat privirea aia de detectiv, dar când am făcut cunoștință a fost serios și cald.

M-am înscris la workshop și am încercat să mă ascund de fiecare dată de câte ori mi-a venit rândul să vorbesc. M-a lăsat să fac ce vreau și, după ce m-a fixat de câteva ori cu privirea, mi-a zis doar atât: < ție dacă îți zic ceva fie el și neutru, îți dărâmi singură tot. Așa că o să te las în pace și vom deschide cutia Pandorei în ședințele individuale.> Cred că m-am înroșit, dar tot el m-a scos din situație, retrăgându-se în celălalt colț al camerei ca să-mi dea spațiu, iar apoi m-a rugat să împart niște teste participanților.

Prima ședință a fost cu totul diferită de ceea ce mă așteptam.

Eu foarte grăbită, agitată, vorbind repede și trecând de la un subiect la altul, așteptând să-mi dea ceva în goana calului și să funcționeze instant pentru mine. Mi-a zis ferm: <Ok. Acum dă-te jos de pe cal>. 

A început să-mi spună cald despre mine:

<Inteligentă peste medie, nu știi să-ți alegi mediul și te simți inadecvat. Ai învățat să te închizi pentru că nu ți se întoarce deschiderea. Te-ai săturat să nu găsești răspunsuri. Nu te mai suporți, însă tu te cunoști?>

M-am simțit ca niciodată în siguranță și am vărsat cutia Pandorei – de care pomenise el – în cabinetul lui:

plâng ca proasta;

-deschiderea față de oameni m-a făcut slaba;

nu ma acceptă părinții și frații mei;

nu-mi place să fiu deschisă;

-sunt singură;

-cu băieții îmi este frică;

răcesc mereu;

m-am săturat să caut și să nu găsesc răspunsuri;

m-am săturat să mă victimizez.

<Ei!> zice el la un moment dat. <Uite o chestie faină de tot: te-ai săturat să te victimizezi. Foarte tare asta; ești ca și salvată.>

Din acel moment eu am așteptat cu sufletul la gură fiecare ședință și, treptat, m-am simțit ca atunci când am învățat să citesc: un cuvânt cu sens, un alt cuvânt legat de primul, și după 5 sau 6 cuvinte puse unul după altul s-a dat la o parte o ceață și a apărut o curiozitate de mine și o liniște interioară pe care am avut-o doar când eram copil.

Legat de postură, respirație și voce, eu nu mai știu cum și când s-au schimbat în mine (și am venit cu lordoza lombară și cifoză), pentru că nu știu exact ce a făcut Robert, eu fiind în proces și lucrând exercițiile lui. Atât știu: nu mă mai doare spatele după doar câteva ore de stat în picioare, nu mai oftez din cauza respirației defectuoase și vocea mea e caldă.

Tare ii mulțumesc; …e un om foarte fain… „

pandoraȚin să revin la cutia Pandorei: dacă recitești vei observa un câmp de: „plâng”, „slabă”, „nu mă acceptă”, „nu-mi place”, „singură”, „frică”, „răcesc”,”m-am săturat”, „nu găsesc”.

Acest câmp reprezintă o programare neuro-lingvistică negativă din care se iese foarte greu de unul singur.

E fascinant faptul că unele persoane care nu au acest limbaj negativ (pentru că sunt lucrate), fiindcă nu pleacă din situațiile negative AU TOTUȘI ACEEAȘI VOCE ca a celor cu acest limbaj inconștient. Sau pierd foarte multă energie pentru că se controlează permanent, inconștient. Deci, vocea înregistrează tot chinul minții. 

Această programare negativă declanșează din punct de vedere chimic neurotoxine ce-ți mănâncă toată vlaga sau energia corpului.

Rămas fără energie corpul se încovoaie sub greutate și în timp își deformează coloana vertebrală.

Inconștientul nu mai respiră situația și încep problemele de respirație. În timp respirația se ridică în zona superioară a toracelui și devine defectuoasă.

E foarte interesant ce se întâmplă cu laringele:

Cu cât persoana se identifică cu un limbaj negativ, cu atât mușchii laringelui se strâng, se ridică și, gâtuind corzile vocale, vocea devine pițigăiată.

Procentul e și mai interesant: din 900 de clienți înregistrați de mine, 500 au avut: voce pițigăiată, corzi vocale guturale, vocea slabă de uzură.

Uite! Am înregistrat o femeie pe stradă care (urmărită de mine) se plânge câte 5 ore în medie pe zi. Vocea îi este deformată și când vorbește firesc:

Din păcate, în cel de-al doilea clip, persoana respectiva s-a obișnuit să vorbească în mod normal așa, în viața de zi cu zi.

Te invit acum la un experiment până ne vedem la vreun Workshop pe Postură, Respirație, Voce și Minte. M-aș bucura ca articolele mele să-ți dea conștientizări din ce în ce mai profunde și când ajungi în vreun atelier de-al meu să te iau de la un alt nivel de lucru-mai avansat. E foarte important să ai habar cât de cât, de cum te programezi.

Răspunde la următoarele întrebări, bifând răspunsul tău în căsuța potrivită din tabelul de mai jos pe o scală de la „Niciodată” la „Întotdeauna”.

1. Sunt melancolic/(ă) și am stări emoționale fluctuante, ce alternează de la pozitiv la negativ și invers.
2. Am senzația că nimeni nu mă înțelege.
3. Când lucrurile merg prost, mă dau bătut/(ă) și mă gândesc că e ceva în neregulă cu mine.
4. Când sunt criticat/(ă) sau tratat/(ă) nedrept, mă retrag în interior și stau supărat/(ă) o perioadă de timp.
5. Când se întâmplă lucruri rele îmi este greu să trec peste ele o bună perioadă de timp.

Niciodată Uneori Și, și Deseori Întotdeauna
1
2
3
4
5

 

Fiecare răspuns are un punctaj:

  • Niciodată = 0 puncte;
  • Uneori = 0,5 puncte;
  • Și, și = 1 punct;
  • Deseori = 1,5 puncte;
  • Întotdeauna = 2 puncte.

Punctajul final să mi-l trimiți pe adresa de mail de la sfârșitul articolului și vei primi o sugestie de lucru, tu cu tine.

Vocea e de fapt un efect a ceea ce se întâmplă în minte și apoi în postură și respirație; vocea arată ceea ce ești.

Prin voce mintea ta se aude.

Cu drag,

Robert

P.S.: „Workshop-ul pe Postură, Respirație, Voce și Minte” se ține sâmbătă și duminică, respectiv pe 8 și 9 aprilie 2017, în București.

Înscrieri pe adresa de mail:  robert@musictherapy.ro

În câte secunde ești citit pe stradă doar din postura corpului

În câte secunde ești citit pe stradă din postura corpului?

oameni-stradaCând mergem pe stradă, așteptăm la semafor, stăm sau mergem pe holurile instituțiilor în care avem treburi de rezolvat, instinctiv ne privim semenii. Încercăm să-i ghicim repede după ceea ce este evident la corpul lor.

Toți privim până în 3 secunde discret pe cei din jurul nostru, iar dacă persoana este de sex opus cu atât mai mult atenția noastră încearcă să depășească cele 3 secunde.

Și nu o facem pentru că uităm „inelul de pe deget”, ci o facem din instinct de supraviețuire – ceva din noi ne obligă să ne raportăm la ceilalți ca să ne îmbunătățim: o haină combinată mai inspirat, o coafură care e posibil să ne avantajeze, un tip sau o tipă care poate ne remarcă mai mult decât o fac ceilalți (fără a ne implica neapărat, doar ca o validare) sau poate că doar vrem să vedem un zâmbet.

Uite! Închipuiește-ți că mergi pe stradă, îți privești ceasul și când ridici ochii dai de acest domn însemnat cu o linie roșie.

IMG_2333_blur_linieLinia roșie este exact axa corpului, ușor înclinată în față pentru că noi nu stăm perpendicular pe sol, ci ușor înclinați. Abia în această poziție înclinată suntem sustinuți de mușchi. În sprijinul acestui adevăr, privește la poziția capului: capul întotdeauna se fixează în axa ce trece prin picioare.

Coloana lui vertebrală nu urmărește axa corpului, din cauza a ceea ce gândește.

La prima vedere vedem o cocoașă, adică o deformare numită cifoză. Domnul parcă prin poziția corpului spune: „Vreau la mama„. Dacă ar fi un copil am înțelege, însă e un adult la vreo 35 de ani. „Cordonul ombilical” nu a fost tăiat. Vrea să se apropie de figura maternă, deci, tu dacă ești femeie singură nu prea ai ce cauta în viața lui: va sta mai mult pe lângă mama lui sau dacă se simte anulat sau controlat de ea, va sta în sinea lui, nicidecum pe lângă tine.

Domnul mai spune: „Sunt mic și nu mă ridic la înălțimea celorlalți. Având puține valori în mine vreau să păstrez totul pentru mine. Deci e egoist. Nu poate da nimic și indiferent cum interacționezi cu el te vei simți păgubaș/ă.

Bărbat sau femeie, dacă vei interacționa cu el (cu bunăvoință, din bună creștere), nu va sesiza niciodată că are o problemă și cu atât mai mult nu va munci cu el și nu va evolua. Îl ajută interacțiunea cu un expert care poate să facă legătura între postură, respirație, voce și minte deoarece corpul funcționează ca un întreg, deformările coloanei având cauze legate de minte.

Domnul are și o povară în spate (lordoză cervicală) deoarece își spune: „Îmi este rușine de mine” și inconștient nu se iubește. Deci, cum ar putea să te iubească pe tine?

Acesta este doar un caz singular – poate îți spui – însă fii mai atent în jurul tău: e plină strada de posturi defectuoase.

Deci, acum mai privește o dată fotografia analizată și în 3 secunde ți se vor succede 3 propoziții (când vei întâlni această postură pe stradă):

  1. Vreau la mama!
  2. Sunt egoist.
  3. Îmi este rușine de mine.

Luăm un alt exemplu: doamna din stânga, din fotografia de mai jos:

IMG_2321_blur_linieAxa roșie este axa corpului și leagă (prin linia verticală) picioarele de cap.

La prima vedere apare un semn de întrebare legat de identitate. Doamna din fotografie nu se cunoaște bine pe sine și parcă spune: „Nu știu cine sunt.”

Nu aș spune că nu are încredere în sine (întrucât încrederea în sine ține de focusul pe calități în fiecare context), ci aș sublinia că acestă doamnă trăiește sub povara trecutului și stă pe gânduri negative.

Cu alte cuvinte spune: „Sunt negativistă.”

E prezentă o lordoză lombară și parcă zice: sunt supusă față de tatăl meu sau față de cineva care reprezintă o autoritate pentru mine (poate fi și mama), dar vreau să fiu liberă. Nu-mi reușește și atunci spune: „Mă devalorizez. Mă urăsc.”

Chiar daca încerci să o salvezi, ea spune: „Mă agăț doar de vechile mele idei. Refuz ajutorul celorlalți. Nu sunt inteligentă (adaptabilă)”.

Deci, uitându-te încă o dată la poza a doua, în fiecare secundă de privit apare câte o propoziție despre ea:

1. Nu știu cine sunt.

2. Sunt negativistă.

3. Mă urăsc.

4. Nu sunt inteligentă (adaptabilă).

Privind cele 2 poze și privind în general orice persoană, în fiecare secundă – instinctiv și chimic – identificăm câte o informație.

Dacă intrăm în contact cu cele 2 persoane am observa că respirația este defectuoasă și în voce se simte un control și un consum de energie spre a masca propozițiile care îi circulă în minte ca și convingeri de viață.

Partea bună este că toate aceste deformări se pot lucra, într-adevăr cu un grad de conștientizare, investiție de timp, răbdare cu sine și un expert care vede în ansamblu.

De ce să lucrezi cu tine?

Dacă postura ta este corectă, daca mintea este eliberată de convingeri neproductive, îți va fi mai ușor să lucrezi pe respirație și să „respiri” situația prezentă; vei fi perceput așa cum ești tu în esență, și nu perceput ca sumă a slăbiciunilor tale.

Cu drag,

Robert George Buliga

 

 

 

Rolul femeii pe pamant este de a pasi neinarmata sau Cum sa pasesti corect

feminitateRolul femeii pe pamant este de a pasi neinarmata si mai intai cu varful. Ea nu vrea sa striveasca natura, sora ei fiind creata de D-zeu dupa aceleasi masuratori si principii (ca si ea).

Un monah (imi) vorbea despre perfectiunea naturii construite de Dumnezeu. „Pui lupa pe ea si: un munte este mai inalt, un deal stramb, o vale salbatica, un picior de plai, o prapastie, s.a.m.d. Si totul e atat de frumoooos….”

Si cat de perfecta e femeia:

Doi ochi profunzi parca din noaptea istoriei ce aduc liniste si razboaie.

Un gat suav cat sa se franga.

Umeri sculptati de vant ce aluneca usor in fata sub povara.

Doi sani, doi ciorchini de struguri copti si parfumati sau doua turturele.

Culoare in minte,voce si in zambet ce fac ingerii demoni si demonii ingeri.

Un fluture somnoros intre coapse.

Talia ca o codita de nota muzicala.

Solduri, doua note calde legate printr-un compas care paseste, masurand pamantul.

Piele alba ca laptele, care roseste usor sau se innegreste la ce  e prea mult din soare si din oameni.

Ea nu e imbracata, hainele doar o infasoara.

Ea-si schimba, cautand parfumul pierdut candva in Rai.

In fata acestei imagini sensibile a frumusetii, barbatul sta ca un prizonier, asteptand sa fie executat sau, daca nu a fost sacrificat, ramane spectator in spatele ei sa simta ce lasa-n urma din frumusetea ei interioara.

Si-n urma ramane… holograma pasilor ei.

Dar stai! Asa a fost. Ea nu a putut ramane esenta fara tine, barbate, cand tu intarzii cu maturitatea ta interioara si-ti pierzi puterea, pierzand rabdarea.

feminitate-tablou-portretEa se descurca cum poate:

  1. Fetita din femeie se tine cu dintii sa copieze relatia mamei sale, indiferent ca  relatia e buna sau rea…

De la: farduri, tocuri, vorbe, atitudini si actiuni o copiaza pe mamica ei. Granita unde incepe personalitatea ei e aproape nula si va actiona exact cum actioneaza mama ei, setul mamei de convingeri productive si limitative fiind la rang de cult o mare perioada de timp.

2. Observ in studiile mele o tendinta la femei de a copia persoana dominanta din familia ei. Atunci cand persoana dominanta este tatal ea se va masculiniza, incercand sa copieze tiparul pe care-l considera supravietuitor si…mai putin dureros.

3. Si ca am adus in discutie durerea, in cazul ei se intampla ceva fantastic din punct de vedere al inteligentei (adaptabilitatii femeii). In fata durerii, femeia isi activeaza ratiunea mai mult decat e necesar si treptat incepe sa nu mai simta sau sa nu se mai bazeze pe ce simte-pe primul gand sau pe instinct- si incepe sa faca calcule, rationamente mai ceva ca un barbat.

Eu nu am intalnit inca o femeie urata, insa m-am intersectat sau am lucrat cu femei rationale. Ratiunea devenind medicament pentru durere, femeia se intoxica (cu acest medicament).

4.Statul pe ganduri, folosirea ratiunii ca scut in fata durerii si a fricii ii afecteaza memoria, fiindca nefiind pe prezent nu mai vede detaliile iar creierul ei nu mai inregistreaza informatia cu ajutorul emotiei data de detalii.

educatia5. Dar vai -de sarmana de ea- daca in familia in care a crescut exista autoritate si agresivitate. Autoritatea va naste rebeliune si rebeliunea va aduce maturizare precoce (fizica si sexuala) si intarzierea maturizarii emotionale. Isi va cauta tatal intr-un alt barbat si de obicei in barbatul care nu o ajuta psihic sau emotional.

6. Si daca nu reuseste sa se simta confortabil clipa de clipa, va pleca de pe prezent in trecut prin resentimente si in viitor prin proiectii. Acest mod de a trai ii va declansa: teama, atacuri de panica, o agitatie continua, o stare de vigilenta si o nevoie compulsiva de a fi ocupata. Fiind ocupata cu actiuni nu va mai avea timp sa fie. Si e o mare fuga de sine.

7. Toti avem un rezervor de iubire-n spate pe care il umplem cu actiunile care ne fac placere. Cand acest rezervor trece de jumatate atunci femeia poate sa ofere energie si timp celorlalti in siguranta.

Dar ea punandu-i pe prim plan pe ceilalti se va uita pe sine si se va inchide in ea sau se va ingrasa.

8. Iti amintesc cele 3 energii dominante: magicianul sau energia copilului, razboinicul sau energia actiunii si vindecatorul, cel care se incarca cu energie cand ajuta.

Inchipuieste-ti (ca si exemplu) – cum ar functiona o femeie cu energia dominanta de magician si, impinsa de convingerile ei imprumutate, ea de fapt sa fie pe actiuni sau pe energie de razboinic. Va fi lipsita de energie pana la epuizare fizica si psihica. Doar pentru ca ea nu se cunoaste.

9. Daca prezentul e insuportabil de respirat femeia respectiva va avea probleme de respiratie.

10. Daca nu se cunoaste cum functioneaza va avea dureri de tot felul:

11. Daca va fugi de prezent si de sine, muscular corpul se modifica pierzand reversia bazinului si de aici: lordoza lombara si cervicala, capul se duce mai in fata pentru a echilibra deformarile coloanei si mersul ei se va strica.

Bineinteles cele 11 puncte sunt luate aleatoriu din fisele clientelor mele, insa nu am epuizat lista.

Daca femeia are cel putin una din subtemele prezentate anterior, atunci mersul ei, statul in picioare vor fi gresite – de la mecanica pana la musculatura:

25 martie 025-se atrofiaza musculatura labei piciorului,

-musculatura gambei aduna tensiuni suplimentare inclusiv din pozitionarea gresita a centrului de greutate,

-si mai grav este atunci cand miscarea din genunchi nu e sustinuta de muschi, ci de cartilajul ce imbraca oasele.

-apar parantezele vizibile atat din profil, cat si din fata.

Cu 11 poveri in minte, suflet si corp ea va pasi pe calcaie, parca luptand inconstient sa fie puternica precum un barbat. Si atunci pamantul duduie sub pasii ei. Duduie de frustrare si de tradare.

Cautand comori in sufletele lor, eliberand poveri, indrumandu-le sa se intoarca la esenta lor, invatandu-le sa paseasca, primesc feedback-uri:

Ioana:

„-Robert, nu ma mai stropesc pe cizme atunci cand pasesc prin ploaie.”

Dana:

„-In sfarsit nu mai calc ca un elefant.”

Laura:

„-Ma simt feminina, ma simt foarte bine.”

…si lista continua.

Mi-ar fi placut sa pot da mai multe detalii despre mers, insa eu nu sunt un teoretician, ci mai degraba un practician. Eu ma pricep sa ajut prin observatii, scanari, conexiuni si exercitii pana la rezultate sau deprinderi corecte; toate acestea se potrivesc doar personalizat.

Lumea ar fi mai frumoasa daca am avea grija de femei.

Cu drag,

Robert

P.S.: „Workshop-ul pe Postura, Respiratie, Voce si Minte” se tine sambata si duminica, respectiv pe 3 si 4 iunie 2017, in Bucuresti.

Inscrieri pe adresa de mail:  robert@musictherapy.ro

 

 

 

Cum să-ți îmbunătățești memoria

 

Cum să-ți îmbunătățești memoria pare o necesitate a timpului modern.

Toți ne dorim să fim mai inteligenți, să avem rezultate bune la joburi, să ne descurcăm cu mai puțin somn și-n situații de stres și în același timp să fim și fericiți, cu sufletul împăcat

E fascinant cum creierul șterge informațiile adunate de noi cu sârg, ca să ne salveze.

Îți scrie o clientă:

papadia-zburatoare

„Mă numesc M. am 39 de ani și lucrez ca profesoară într-o universitate privată.

Am luat legatura cu Robert datorită unui articol legat de memorie găsit pe internet și pentru o durere în zona lombară pe care o simțeam mai ales când stăteam în picioare mai mult de 2 ore, la job.

M-am întâlnit cu el cu o doză de scepticism fiindcă timpul meu liber e limitat și nu e pe verificat povești și, citind pe site-ul lui despre legatura dintre memorie și postură am zis că omul ori e nebun ori are niște informații pe care eu nu le dețin.

Mi-a vorbit ca un prieten cu o exactitate pe cum functionez eu, încât mi-am zis în gând: <ăsta-i dat dracului!> (în sensul bun). De unde știe el că eu stau cu gândurile în trecut și din când în când mă arunc cu disperare în proiecții de viitor pe care după ce le construiesc, le amân? De unde știe el că eu fug de mine? Ș.a.m.d.

Mi-a fost foarte greu să accept că eu raționez mai mult decât simt, doar sunt femeie și eu știu că o femeie simte mai mult decât un bărbat… Pe urmă, eu știu că a raționa reprezintă o calitate.

Dar mi-a demonstrat că raționamentul ar fi bine folosit după emoție și primul gând ce-mi trece prin minte în orice situație.

M-a trecut prin niste experimente care fac diferența dintre gândire și senzație (simțire), încât mi-a dat teoriile peste cap.

orgoliuAm invățat să-mi măsor și să-mi înțeleg nevoia mea de a controla și tare s-au liniștit emoțiile în mine.

Nu știam că orgoliul se poate măsura cu ajutorul  instrumentelor muzicale; știam doar efectele lui. : )

Nu mai țin minte ce a făcut exact, dar după prima întâlnire cu el s-a întâmplat ceva foarte interesant: s-au împuținat gândurile care zburau prin capul meu, într-un ritm alert și am intrat într-o etapă de liniște, încât trebuia să mă strădui să se contureze vreo grijă.

Mi-a demonstrat cu exactitate ce și cum memorez eu și de ce uit unele lucruri și idei și altele le rețin fără probleme.

Dar cel mai tare fapt întâmplat de când lucrez cu el a fost prin ședința a 8-a când a legat memoria de postură:

Am aflat și eu că durerile sunt datorate unei lordoze lombare mai vechi (fund țuguiat exagerat în spate, cum zice el) și în 5 minute m-a pus într-o postură nouă în care lordoza mea lombară a disparut odată cu durerea.

Mi-a explicat și demonstrat ce fac cu mintea analizându-mi mușchii și postura mea.

Stăteam în postura nouă și cum îmi zbura gândul la ce am de făcut pe ziua respectivă, postura se strică și durerea reaparea. Cum mă aducea în prezent și-mi atrăgea atenția la clipa, postura se refacea și durerea dispărea.

Atunci am exclamat: Bun! Atunci fă-ți bagajul căci te iau acasă. Bine că mi-a dat soluția de a mă duce pe ce simt muscular, căci altfel dormea în…cada mea: mi-a sugerat că atunci când vine vreun gând să fiu atentă la mușchii mei și astfel el a scăpat…de gândul meu în ce-l privește.

fuga de sineAm înteles că fugeam de prezent, ascunzându-mă după gânduri serioase legate de: job, copil, fostul soț, mașină, facturi, etc; deci gânduri inutile pentru acel moment.

Am realizat că nivelul de prezență scazut îmi afectează memoria, fiindcă nefiind pe prezent nu mai văd detaliile și creierul meu nu mai înregistrează informația cu ajutorul emoției dată de detalii.

Îmi pare fascinant acest sistem de cuantificare a nivelului de prezență prin postură. E dificil la început de înțeles, apoi de făcut, însă dacă ai și ajutor în acest proces apare multă pace în suflet.

Când mi-a explicat că fuga de sine și nivelul scăzut de prezență sunt cauzele anilor în care trăim parcă mi-a mai venit inima la loc; deci și capra vecinului stă să moară…

S-a schimbat ceva în vocea mea după ce am intrat în postura corectă. Colegii mi-au atras atenția prin privirile întoarse și vorbele lor: <ce ți s-a schimbat vocea, colega; e mult mai caldă și nu mai e pițigăiată> Sărmanii…;cred că înainte i-am stresat…

Mi-am recâștigat un obicei pe care îl aveam când eram foarte tânără: în fața clădirii unde își ține Robert atelierele fiind un brad foarte înalt, după fiecare ședință am rămas minute în șir și am ascultat păsărelele cum cântă…

Omul acesta mi-a dat lumea peste cap și a aranjat-o în așa fel încât mă simt taaare bine.

În concluzie: Robert m-a scăpat de durerea din spate, mi-a îmbunătățit memoria și mi-a făcut vocea mai caldă; mai mult decât m-am așteptat.

Îl recomand cu căldură.

Vă pup,

M.”

Mai multe despre cum influențează Postura, Respirația, Vocea și Mintea memoria poți afla în conferința despre memorie: musictherapy.ro/conferinta-memorie

Data: Miercuri, 12 decembrie 2018

Orele: 18:00 – 21:00

Locatie: București, Crystal Palace Ballroom – Calea Rahovei nr. 198A – sala Vienna.

Speaker: Robert George Buliga, muzician clarinetist, maestru in terapie prin muzica

musictherapy.ro/conferinta-memorie

Cu drag,

Robert