Totul despre virusul FAC din iubire

Publicat în de decembrie 24, 2019
21

Virusul FAC este unul dintre cele mai productive virusuri care infestează toate aspectele din viața omului. Cel mai puternic se manifestă în iubire: iubirea față de un hobby, vocație sau față de o persoană.

Cum a fost descoperit?

Un cercetător (i-am uitat numele) care mănâncă cercetare pe pâine și adoarme noaptea în sediu pe fișele clienților – specie din ce în ce mai des întâlnită – a observat că tuturor acelor clienți înghițiți de propriile limite și obstacole, când li se administrează o doză de energie sau de râs, li se declanșează virusul FAC. Efectiv uită de limite și obstacole.

Clienții infestați cu acest virus au inițial următoarele simptome: senzație de vomă, atac de panică și o poftă imensă de suferință. Simptomele se manifestă doar la infestare, corpul reușind repede să-și creeze anticorpi.

Din ce țară vine acest virus?

Nu vine din nicio țară și derivă din prima lege a fizicii.

Prima lege a fizicii spune că un corp nu iese din mișcarea lui constantă decât dacă asupra lui acționează o forță mai mare.

Motivația și dorința nu sunt acțiuni cu forță mare, dar acțiunea în sine (a face efectiv treabă) este.

Schema clasică este: POT-VREAU-FAC, însă s-a strecurat o greșeală aici.

E mult mai ușor dacă la început faci (și lași deoparte pot și vreau) și apoi vezi că poți și alegi dacă vrei.

Deci, schema corectă este: FAC-POT-VREAU-FAC.

Schema e confirmată de un număr impresionant de clienți.

Iți prezint 2 cazuri:

1. O clienta căreia ii era frică și de umbra ei (mi-a cerut să o scot din frici) și pornind de la fotografii făcute când și când pentru ea, a ajuns să faca poze în workshopurile mele și apoi a ajuns să lucreze ca fotograf profesionist în afara țării.

Înainte de a fotografia pentru prima dată la unul dintre workshop-urile mele a vomitat și a avut un atac de panică. Când aparatul ei a început să facă poze, în workshop, simptomele ei au dispărut.

Acest FAC i s-a strecurat mereu în minte de către mine înainte de toate workshop-urile mele unde a fotografiat-până a devenit normalitate. Efectiv am infectatat-o cu acest virus FAC și am avut grijă ca aceste simptome să se manifeste doar la infectare.

Cum am reușit?

Am intrebat-o ce gânduri i-au trecut prin minte înainte de a se simți rău și apoi le-am contabilizat. Analizând gândurile am observat că sunt niște gânduri semințe sădite în copilaria ei de către cei dragi, inconștient; gânduri semințe cum ar fi:

a)„ești vinovată” și de aici ea își spune „nu merit„:

b) „nu poți” și „nu știi” și de aici s-a ajuns la „sunt proastă„;

c) „trăiești doar dacă vom trăi noi” și de aici ea a dezvoltat „nu vreau să trăiesc„.

Lucrând pe aceste gânduri cu ea și dându-i o porție de energie și râs, pur și simplu s-a infectat cu FAC.

A FAC-UT acțiuni mici: purtatul tricoului pe dos la serviciu și pe strada, cântatul de colinde în luna martie prin farmacii, am învățat-o să se apere (efectiv ne-am bătut cu mănusile de box pentru a-i trezi apărarea și apoi atacul) și apoi a FAC-UT  acțiuni mai mari: fotografiatul în workshop-urile mele, până a ajuns să fotografieze pentru o agenție din afara țării.

2. Cazul 2 pe care o să ți-l prezint vorbește despre o femeie tânară care nu poate avea copii deși e clinic sănătoasă. M-a contactat să-i rezolv speța aceasta.

Era atat de sensibilă, timidă și fricoasă încât nici nu mi-a trecut prin minte să o pun să cânte prin magazine, ci i-am creat un context:

I-am spus că tema ei pentru urmatoarea ședință este să flirteze cu un bărbat, altul decat soțul ei. Ea-știindu-mă dus cu pluta m-a crezut și a intrat în rol începând să-și imagineze pașii dictați de mine:

Eu: – ”Te duci în P-ța Romană într-un pub și dacă stai la bar, în maxim 5 minute minim un bărbat va începe să flirteze cu tine. S-a facut roșie la față și am intrebat-o: …Ce simți?”

Ea: – „Emoția mea e de frică.”

Eu: – ”Ce gând iți trece prin minte? Orice emoție e declansată de un gând.”

Ea: – „Frica de a nu mă descurca.”

Eu: – ”Aha. Deci gândești că nu te descurci, nu că vai! Ce mă fac dacă mă prinde bărbatul sau – îmi este rușine de el.

Păi ce crezi că trebuie să facă o femeie cand e agățată de un bărbat?”

Ea: – „Păi trebuie să vorbesc. Să răspund. Să susțin conversația.”

Eu: – ”Când un bărbat inițiază o discuție cu o femeie trebuie ca 99% din acțiuni să le facă el.”

Ea: – „Păi vezi, nu mă descurc nici cu acel 1 %.”

Eu: – „Acest 1 % acțiune pe care trebuie să-l faci tu este sa nu pleci și să rămâi dracului pe scaun.

Daca nu pleci, el o sa înțeleagă că îl placi și o să se simtă dulău de stână și o să bage din arsenalul de cucerire: vine mai aproape de tine, îți ia un puf invizibil de pe haină, îți atinge din greșeală piciorul cu piciorul lui, etc.

Ce emoție simți?”

Ea: – ”Imi place.”

Eu: – ”Păi ce gând îți trece prin minte?”

Ea: – ”E excitant. Sunt curioasă: ce urmează?”

Eu: – ”Și te ia de după umăr, te strânge cu un braț spre pieptul lui și simți cum sânul tău se strivește plăcut de pieptul lui musculos. Ce emoție te cuprinde?”

Ea: – „Mă simt vinovată. Vină.

Iar gândul este că nu sunt onestă față de soțul meu.”

Eu: – ”Cât îl iubești pe soțul tău?”

Ea:- (după o pauză răspunde cu jumătate de gură) „Un 50 %. ”

Eu: – ”Păi când te duci 50% din tine în apartamentul vostru, 50% îl privești în ochi, 50% deschizi picioarele în fața lui, nu simți că nu ești onestă cu el?”

Ca și reacție își acoperă fața cu ambele mâini.

Eu: – ”Revenind la bărbatul din pub, îți spune cât de frumoasă ești, te mângâie ușor pe obraz, se joacă cu o șuviță din părul tău și vine jumătate din distanță să te sărute și așteaptă ca cealaltă jumătate de distanță să o parcurgi tu. Îi simți respirația caldă și mirosul de proaspăt bărbierit. Ce simți?”

Ea: – „Mă sperie.”

Eu: – ”Ce gând îți trece prin minte de te sperie?

Ea: – „Pierd controlul.”

Eu: – ”Care control? 50% iubire pentru soț și 50% iubire pentru tine, pentru că acel 50% iubire pentru soțul tău, în cazul tău, e 50%  neiubire față de tine?”

Brusc ambele mâini și le pune pe gură și apoi rămâne o vreme cu capul în mâini…(vreme de vreo 10 minute). Ridică capul și fața și ochii i se luminează. A constientizat ceața care s-a ridicat și adevărul în care a intrat.

Îmi mulțumește sincer și o rog să nu facă această temă fiindcă este doar un exercițiu și tema e deja facută.

Ei! Ce trebuie să întelegi tu din toate acestea?

  1. Orice emoție e declanșată de un gând glonț, urmat de un altul și un altul până la atac de panică dacă primul gând e negativ și nu îl schimbi.
  2. Dacă primul gând e pozitiv, următoarele gânduri vor fi pozitive pentru că așa funcționează legea atracției.
  3. Dacă primul gând e negativ poți pune virgulă și să îl schimbi cu unul neutru sau pozitiv până ești mulțumit de emoția pe care o declanșează.
  4. Acționatul sau acest virus FAC (făcut) îl poți demara și în realitate și în imaginar. Îți trebuie doar un JOC SĂNĂTOS, care să te pună în diverse contexte dacă observi că tu ești blocat în limitări și obstacole de ceva timp și viața efectiv te lovește cu provocări (lecții) sau cum vrei tu să le spui.
  5. Limitele și obstacolele sunt unde se termină realitatea și începe imaginația și acțiunea; imaginația și acțiunea se nasc împreună când totul e un JOC. Un joc preventiv.

Mintea, respirația, vocea și postura ta funcționează ca un întreg și-ți transmit mesaje despre JOCUL MINȚII (gănd-emoție) prin contextele (provocările, lecțiile, etc.) pe care le atragi.

JOCURILE MINȚIILOR clientilor mei le-am strâns în mii de fișe și le-am transpus într-un JOC (un BOARD GAME adevărat) pe care l-am intitulat: „MELINDA-JOCURILE MINȚII„. E munca mea de 12 ani de cercetare în proiectul „musictherapy.ro”.

Acesta conţine 420 de cartonaşe pe 3 niveluri, care te duc de pe efect pe cauză. De pe propria ceaţă pe adevăr. 

420 de cartonaşe reprezintă 420 de situaţii diferite. Fiecare situaţie e vocea a 1000 de cazuri identice. Deci, ai de învăţat din experienţa a 420.000 de oameni.

Nu e un joc pentru toţi. E un joc pentru flămânzii după adevăr si evoluţie.

Click aici pentru a accesa jocul.

Cu drag,

Robert George Buliga

Melinda – Jocurile Mintii

 

 

Ce secrete ascund pozele din copilarie

Publicat în de august 9, 2018
57

Ce secrete ascund pozele din copilarie?

Pozele din copilarie ascund decizii de scenariu care inflenteaza viitorul copilului si al adultului.

„Copilaria e taina dezvaluirii viitorului.” Grigore Vieru, poet

Poza din stanga este poza unei fetite de 4 ani.

Este o poza de familie, in care desi toti zambesc fetita sta cu capul in jos,

Familia vorbeste deschis in prezenta ei, amintindu-i mereu ca nu a fost dorita. Este tunsa baieteste pentru ca familia si-a dorit un baiat, si nu o fata.

Nu i se acorda atentie; este pusa la colt.

Fratii mai mari primesc atentie si incearca sa-i inghida gura de fiecare data cand ea are de spus ceva.

Bratele ei atarna neputincioase.

Ea simte tot ce se intampla, nu poate pune in cuvinte ceea ce simte.

Nu are spatiul ei.

E nevoita sa traiasca impreuna cu familia, fiind singura forma de protectie a ei din acel moment.

 

A inceput scoala si aici descopera un mediu in care se poate refugia; a descoperit poezia si scrie poezii (fotografia cu fetita in uniforma scolara, clasa a 3-a).

Scrie poezii pentru ea si le ascunde bine. E secretul ei bine pazit:

Familia ii descopera poeziile si incepe sa rada de ea. Sufera si atunci HOTARESTE printr-o decizie de scenariu tot viitorul ei:

„De azi inainte nu voi mai scrie nimic. Ca sa nu imi auda cineva gandurile nu mai vorbesc nimic. Vorbesc scurt si doar cand sunt intrebata.”

Incepe o perioada de suferinta, dezgust si auto-ironie (poza de mai jos). Cauta sa supravietuiasca intre frati, masculinizandu-se.

 

 

 

 

 

 

 

Esueaza in a se masculiniza deoarece nu corespunde universului frumos interior deja conturat.

Incepe sa inteleaga din ce in ce mai multe…Se inchide de tot in interiorul mintii ei, citeste din ce in ce mai mult si isi construieste propria lume frumoasa: universul interior (poza de mai jos):

 

 

 

 

 

 

 

Universul interior creste. Sensibilitatea creste si de aici incepe timiditatea:

 

 

 

 

 

 

 

 

Acum, dupa ceva lucru in cabinetul meu, la varsta de 28 de ani, imi citeste din noile poezii create de ea (hotararea a dizolvat-o, scenariul a disparut):

„E un soi de libertate in mine

Ce zace sa se exprime

Parca-ar sta,

Dar parca-ar pleca.

Azi i-am dat putin drumul

Cu o lesa o tineam

Si libertatea controlam

Si in fata aveam drumul

Mai departe om vedea

Care pe care elibera.”

Luam un alt copil, o alta fetita. O fetita crescuta primii 7 ani de viata de bunici. In nicio poza din aceasta perioada, fetita nu apare zambind:

 

 

 

 

 

 

 

 

In clasa a 2-a in urma unei note proaste si a unei certe zdravene din partea mamei, fetita ia o HOTARARE pe care o scrie pe hartie. Psihologia ii spune acestei hotarari decizie de scenariu. Urmeaza poza din acea perioada:

 

 

 

 

 

 

 

 

JURAMANT sau DECIZIE DE SCENARIU:

„Doamne Dumnezeule,

Incepand de azi, promit solemn ca nu am sa o mai supar niciodata pe mama mea.

Am sa fac tot ceea ce pot eu ca sa fie ea multumita si implinita si sa nu ii fie rusine cu mine.

Renunt la momentele mele de joaca si de distractie, le dedic studiului, astfel incat sa nu mai iau niciodata nota proasta, iar mama sa nu mai sufere din cauza asta.

Sunt datoare fata de mama mea, sa ii aduc satisfactii prin felul in care invat si prin notele pe care le iau deoarece si ea s-a sacrificat foarte mult pentru mine.

Imi este rusine cu nota pe care am luat-o si nu sunt demna de parintii mei.

Vreau sa sufar cat se poate de mult, sa platesc prin lacrimile mele tot ceea ce este gresit, iar mama sa nu vada si sa nu simta aceasta suferinta, pentru ca eu o merit, pentru ca eu am gresit, nu ea, eu nu am invatat, ea a invatat la timpul ei, iar acum trebuie doar sa se bucure de rezultatele mele.

Vreau sa o fac mandra de mine pe mama, toata viata, incepand de azi inainte, iar pentru asta am sa o ascult in toate si am sa fac tot ceea ce crede ea ca este mai potrivit pentru mine.

Amin!”

Dupa acest juramant viata i se schimba radical. Se indeparteaza dezicandu-se de copilul interior si se maturizeaza fortat. Prin ganduri isi construieste alta identitate, reprimandu-si toate cele simtite de copilul care era inainte. Mintea a hotarat, sufletul a fost inchis si corpul a ascultat.

Foto dupa 2 ani de la juramant:

 

 

 

 

 

 

 

 

Pare un copil exemplar, ascultator si hotararea luata i-a adus atentia, afectiunea si protectia mamei. Problema e ca a primit conditionat.

Acum la 30 de ani e casatorita cu un barbat care traieste mult in minte pe care il iubeste foarte putin si acesta ii ofera atentia, afectiunea si protectia mamei. Nu poate avea copii desi din punct de vedere medical e ok. Un copil interior care nu a crescut nu poate avea copii.

Sta pe scaun in cabinetul meu ca un om serios, responsabil si sobru desi eu ma stramb ca o maimuta de circ.

Cand zambeste, zambeste cu jumatate de gura. Se cenzureaza si se controleaza. Pufneste intr-un ras nervos si controlat dupa fiecare constientizare, motivand ca mai bine rade ea de ea decat sa rada altul primul. Se devalorizeaza prin fiecare propozitie.

Nu tipa, nu sare in sus, nu are reactii, ci aduna in ea si roseste des. Nu arata decat 2 emotii: seriozitatea si timiditatea.

E concentrata pe greutatile vietii desi acestea nu exista. Dar le cauta cu disperare. E satisfacuta cand isi gaseste o problema. E sadica cu ea.

E plata, liniara, stearsa si nesemnificativa.

De ce toate acestea?

Desi a trecut timpul ea functioneaza dupa acel juramant facut la 8 ani; hotararea de a nu se mai juca niciodata si hotararea ca altul sa dicteze in locul ei. Atentie: o face inconstient.

Legat de joaca , invatatul se face mai usor prin joaca, altfel uzand creierul. Seductia si flirtul inseamna joaca. Provocarile vietii sunt obstacolele dintr-un joc.

Legat de a alege sa-ti dicteze altul viata, nu uita:

LIBERTATEA NU ESTE UN DREPT CU CARE TE NASTI, CI TREBUIE SA-L CASTIGI SINGUR.

Daca nu iti place de viata ta sau vrei sa fii mai puternic, mai bun si mai bogat ai grija de maturitatea ta emotionala. Revizuieste-ti si juramintele trecute.

Acestor juraminte psihologia le spune DECIZII DE SCENARIU.

Nu iti mai scriu despre postura celor 2 cliente -cele 2 fetite care au crescut- rezultata din modul de a gandi (dependent si de aici lordoza); respiratia defectuoasa si probleme legate de voce caci te-as intrista si mai mult….Important e ca toate se pot rezolva.

Deci, tu cu ochii pe albumul tau de poze, iar eu cu restul… in cabinet.

Cu drag,

Robert

P.s. La Workshopul pe Postura, Respiratie, Voce si Minte” din 3-4 iunie 2017, din Bucuresti mai sunt 5 locuri libere.

Inscrieri pe adresa: robert@musictherapy.ro

 

Cum sa ai energie fara sa consumi energie

Publicat în de august 9, 2018
53

Scara lui Ioan Scararul

„EGO-ul este acea parte a instinctului, care a fost modificat prin influența directă a lumii exterioare.” (Freud)

Lipsa de energie creste EGO-ul. Si daca ai un ego crescut cam te parasesc oamenii faini sau ramai singur cuc. 

Un om foarte drag mie, dar tu stii cat de drag?… de ma uitam asa ca la o icoana la el, mi-o zis ca in contextul cutare i-am vorbit din ego. Si s-a suparat asa tare incat a disparut total din viata mea. Brusc. Fara vreun drept de apel. Nici nu mi-a dat ocazia sa imi pregatesc apararea- de parca mai incapea vreo aparare.

Ca sa ai energie fara a consuma energie am identificat 6 pasi.

1. Primul pas.Tocmai in perioada aceea am ajuns cu lucrul cu mine pe teama de abandon, o teama ascunsa intr-un colt al sufletului, subtil si faza asta (cu disparutul acelui om drag) o picat numai bine, incat am simtit vreo 2 zile ceva rupandu-se in mine o durere – undeva in piept.

Deci primul pas pentru ego si te vindeci si de teama de abandon e sa fii abandonat de cineva foarte drag.

Am bagat eu la inaintare exercitii: NLP,  Reiki,..Tetha Healing, Shiatsu, Yumeiho, rugaminti pe la sfinti si nu m-o bagat nimeni in seama pentru ca nu vine nimic din Cer daca tu nu pui muschii psihici la treaba prin auto-observare si constientizari. Cumva liberul tau arbitru se respecta si in Cer.

2. Al doilea pas e sa stapanesti jocul gand-emotie. Am dat timpul inapoi si am luat toate gandurile la identificat caci stii ca orice emotie e declansata de gand si nimic, niciun gand. Stiu ca in acele momente am fost ok. Nici un gand negativ si nici o emotie negativa. Doar neutralitati…

Insa dupa vreo 15 minute s-a declansat o durereee… ca si cum ti-ar fi bagat cineva un cutit in inima si-l mai misca din cand in cand.

3. Al treilea pas e sa-i poti cere iertare (in primul rand in gand si apoi in fapta). Si m-am dus eu repede la biserica sa ma rog pentru persoana respectiva, sa-mi cer iertare si cum stau eu cu gandul alungit prin biserica ca sa respir caci se despica corpul meu in doua de la durerea in piept si cu buza de jos lasata, ca mie imi atarna buza de jos cand ma minunez, imi vine un gand sau o fi fost a vreunui sfant pictat – nu stiu: „Vezi ca in fiecare bucurie se ascunde o teama de abandon.”

Hmm….

Cumva daca noi nu am avea bucurii in viata am simti din plin teama de abandon (chiar daca suntem ditamai adultii).

Bucuria te umple de energie si-ti ascunde ceva ce au toti oamenii: teama de necunoscut pentru ca tu esti nou pe pamant si prea putine devin cunoscute, teama care e mascata si in teama de abandon. Cand pleaca cineva sau te paraseste tu intri intr-o stare pe care o cunosteai dinainte, ca si cand Cineva te-a trimis cu forta pe pamant si starea asta ai ascuns-o, inconstient, din cauza bucuriilor.

Dupa fiecare sedinta, clientii mei se simt bine si-mi tot multumesc de-mi umplu sufletul de bucurie, bucurie care imi ascunde lucruri despre mine pe care as vrea sa le rezolv sau sa le rezolv la un nivel superior de intelegere. Ma rog eu de unii sa ma lase in smerenia mea, dar ma mai ia valul bucuriei si ma uit. Si crede-ma multi oameni mi-au trecut pragul si au plecat zambind.

Si ce crezi ca-mi vine in minte?

Daca am mai suparat si pe altii si din bun simt (al lor) nu mi-au zis nimic? Eu cam le spun adevarul si adevarul uneori doare al naibii de rau. In majoritatea cazurilor eu sunt considerat vinovatul  pentru: lordoza, tiparul mental distructiv sau te miri ce diagnostice si nicidecum cel care si le-a construit o viata – adica clientul. Dar bine ca le trece-sper.

4. Al 4-lea pas e sa aduci ca jertfa o lumanare aprinsa. Si cumpar cate o lumanare pentru fiecare client activ in terapie cu mine; aprind lumanarile si le cer clientilor iertare.

Cred ca iti inchipui ce ochi a facut batranica cand i-am cumparat toate lumanarile din biserica: 178 de lumanari (pentru clientii activi).

M-am dus la locul unde se aprind lumanarile.

A! Am mai vazut locuri din acelea pentru aprins lumanari prin targuri – cutii metalice cu picioroange si cu acoperis, numai ca in targuri se frigeau mici si cefe de porc…

Ma rog…

Fiindca gaurelele unde se baga lumanarile (ca sa stea in picioare) erau mai mici si mai putine, scot gratarul si toate lumanarile le infing in nisipul umed.

A trebuit sa le inghesui una langa alta (lumanarile) fara sa bag de seama ca s-a aprins maneca de la pardesiu si pana ce le-am infipt si aprins pe toate, flacara s-a dus pe maneca in sus, spre subtioara si pe pardesiu, in jos, pe-o parte.

Am auzit eu o voce pitigaiata care striga la mine, dar eu eram prea concentrat…

Si la 178 de lumanari aprinse stii ce flacara s-a ridicat ca a trebuit sa scot capul sa pot sa respir.

Si atunci am simtit… urgia.

Si abia atunci am deslusit ce striga batranica: „Diavole, nu aprinde biserica!!!”

Si am scos repede pardesiul si rusinat si mahnit am zbughit-o la fuga: bronzat, afumat si fara haina pe mine. Bine ca am terminat rugaciunile inainte si am aprins toate lumanarile.

5. Al cincilea pas. Exista un concept numit Rezervor de Iubire care insumeaza toate actiunile care iti aduc energie fara a consuma energie (doar gandul la o actiune te umple de bucurie; ex: sa te plimbi singur prin parc, sa stai cu ochii pe pereti fara sa faci nimic, etc). Cand esti gol de energie ai tendinta de a da puterea ta ca apoi sa o cersesti cu taraita in exterior, creand o dependenta.

Daca astepti: atentie, afectiune, iubire din exterior, insemna ca Rezervorul tau de Iubire este gol. Si cand dai foarte mult celorlalti e foarte probabil sa nu mai ai cum sa-ti oferi tie: timp, atentie, iubire de sine. Asa ca foarte mare atentie la tine. Am dat-o in bara de multe ori si ma bucur pentru asta.

6.  Al saselea pas: In alta zi cer unui preot ceva medicamente pentru ego si imi da un acatist lung de adormi citind la el. Tu tot citesti si in adevar, dormi pe tine-pentru ca nu intelegi nimic din el.

Si da-i Robert si citeste dupa 14 ore de munca, in miez de noapte, caci dupa miezul noptii devin atat de puternice incat te curenteaza.

„Doamne, curateste-ma pe mine, pacatosul, ca niciodata n-am facut bine inaintea Ta… gura mea  nevrednica… scoate-ma din gura balaurului, … din groapa cea adanca… sa fiu judecat si sa dau raspuns pentru toate cate am facut cu stiinta si nestiinta.”

Hmm…. Si da-i cu cititul mai departe, „diavole” de Robert:

„Bucura-te, grabnica scurgere a celor din robie.

Bucura-te…

Bucura-te…”

Sunt 12 condace si 12 icos-uri (rugaciuni) intr-un acatist.

In fiecare condac cate 13 „Bucura-te.” Ma gandeam: oare nu se bucura Sfantul de trebuie sa-i repet eu ca un disc stricat ce sunt?

Ce fain de Sfant: se teleporteaza  unde vrea el- Ibiza, Tenerife; nu-i trebuie avion; nu trebuie sa se trezeasca lunea  dis de dimineata sa mearga la serviciu: are pe cel mai bun sef, pe D-zeu…Ce mai?  Cum sa nu se bucure?

Decat limbajul acesta apocaliptic, nu mai bine scria cine a scris, astfel:

Dumnezeul meu drag, care m-ai trimis pe pamant din dragoste ca sa-mi pastrez atributele mele divine si sa cresc pe urmatorul Cer,

Nu te supara pe mine ca nu am vrut sa vin pe aceasta lume,

Iarta-ma ca mi-am ales parintii si suferintele pentru ca nu aveam cum sa ma razbun pe Tine si m-am specializat razbunandu-ma pe mine.

Ajuta-ma sa-mi unesc sinele constient cu constiinta, ca sa-mi creasca sufletul si lumina,

Iarta-ma daca imi urasc corpul acesta de femeie – dat de Tine, dorindu-mi sa vin pe lumea aceasta  barbat. Sau daca esti barbat – desi e mai rar – iarta-ma daca nu ma bucur de corpul meu dat, de barbat… si fug de femei independente ca de dracu’.

Miluieste-ma, chiar daca eu „caut cu lumanarea” situatiile si persoanele nasoale.

Ajuta-ma cand ma trezesc dimineata sa ma agat de o bara ca greutatea picioarelor sa-mi traga coloana si sa pot destinde muschii spatelui ca toate curburile exagerate din lordoza sau cifoza sa se indrepte treptat si sa ajunga la curburile normale.

Aminteste-mi Doamne sa nu mai stau cu umerii in fatza caci imi slabesc muschii care imi tin sanii si nu ma mai iubeste barbatul. No! Nu stiu de ce pe barbat l-ai facut  mai mult ochi decat minte.

Multumesc pentru toti cei din jurul meu pe care ii atrag si ma supara, caci acestea sunt doar niste mesajeri ca sa ma repar.

Aminteste-mi Doamne de sunet, caci sunetul apropie Cerul de pamant si ma elibereaza de surplusul de energie si primesti energie noua. Si de aici poti baga pe sunet acatistul… Asa pe nas, popeste:

Nu ma lasaa sa stau cu anii in lucrul cu minee si aminteste-mi sa lucrez pe carcasa sufletului, constiintei si luminii, adica trupul meeeu.

Ajuuuta-ma sa iubesc prezenta psihica caci voi avea prezenta fizica si atunci cand vanez gandul, emotia nu ma va mai coplesiiii si inteligenta fizica va functiona ca un bun prieeeten.

Ingheata-mi buzele daca rostesc cuvintele: „te iubesc”, fara sa le simt.

Roaga-i pe oamenii din jurul meu sa nu ma mai ridice in slavi caci ma bucur excesiv ca un pruuunc de parca vad tzatza maaameeei si-mi consuuum energiaa plamanuluuui.

Daca mi-ai dat forta interioara, invata-ma sa o consuuuum, ca sa nu se transforme in frustrareee inconstienta si la aceasta frustrare sa se adauge frustrarea lipsei vietii sexuale, impreuna creand un vulcan de energie care-mi mareste emotia si nuuuu pot auzi ce vrea sinele constieeeent.

Si ajuta-ma sa nu mai fug de emotii in mentalizaaaare excesiva, intorcand situatiile pe toate partile si impartind firul in patru, mereu si mereeeeu.”

Gata! Am fugit la somn caci iar am ramas peste noapte prin cabinet si s-a lasat ora 4 dimineata si peste 4 ore vine la usa clientul si iar imi darama usaaaaa…. cu necazurile lui .

Semnat,

Robert (pacatosul)

A! Ne vedem la „Workshopul pe Postura, Respiratie, Voce si Mintea Ingerului din voi” pe data de 3 si 4 iunie 2017, in Bucuresti.

Inscrieri pe adresa:  robert@musictherapy.ro

 

Ce tipare mentale se aud in vocea ta

Publicat în de august 9, 2018
35

Tiparele mentale neconstructive ce se aud in vocea ta sunt de fapt imprumuturi (mentale) de la parinti, prieteni, colegi (persoane care ne impresioneaza si ne influenteaza negativ prin gandire sau comportament).

In general, tiparele mentale neconstructive ajuta sau au ajutat doar pe cel de la care le-am imprumutat. Pe noi, nu. Ne influenteaza negativ doar pentru ca nu sunt ale noastre.

Pe aceste imprumuturi de cele mai multe ori construim alte tipare.

In timp, tiparele noi pe tiparele vechi vor crea in corp disfunctiuni (in postura, in respiratie si in voce) si daca le exteriorizam si daca le reprimam.

Clienta de mai jos este un exemplu de manual de emotii reprimate in voce. Ea simte ca a ei gandire o incurca, insa nu stie ce anume. Ea nu stie ca gandirea aceasta nu ii apartine si e imprumutata. Prin urmare, ea o reprima. E obisnuita de cel putin 2 decenii sa o reprime. Reprimarea duce la functionarea corzilor vocale tensionate si de aici uzura acestora (vocea este groasa si hasaita).

Resemnandu-se, toata vocea vibreaza pe corzi, nemailuand in calcul ceilalti rezonatori: valul palatin (cerul gurii), sinusurile si buzele. Valul palatin si sinusurile ajuta la „innobilirea„vocii, iar buzele ajuta la scoaterea vocii in afara, adica ajuta la refularea vocii in afara. Prin urmare, vocea ei este „cazuta” pe corzile vocale:

„Nu vreau sa casc gura sa vorbesc.”

Clienta isi da seama treptat ca nu vrea sa scoata sunetul afara din corp, nu vrea sa comunice, nu vrea sa se comunice si persista in reprimare:

Sunetul trebuie sa iasa in exteriorul corpului si sa nu ramana in interiorul acestuia.

In plus, pe langa neputinta comunicarii, nedorinta comunicarii, cand nu mai avem energie nu mai „oferim” celorlalti (din energia noastra). Sunetul emis nu mai iese in exterior:

Noi vorbim, dar nu ascultam.

De ce oare?

Primim atat de putina iubire, atentie si afectiune, incat nu avem ce impartasi. Atenti sa le pastram, ne concentram pe acest putin (ca sa supravietuim). Aceasta atentie, in timp, ne centreaza pe noi si ne transforma in niste egoisti. Nu-i mai auzim pe ceilalti de langa noi.

In adevar, cand oferim sau iubim primim inapoi instant. Nu pierdem nimic.

Vocea arata capacitatea noastra de a iubi sau a nu putea oferi iubire. Aceasta capacitate este influentata de tiparele mentale contructive sau neconstructive:

„Stiu, dar nu vreau sa recunosc.”

Emisia se face pe verticala, nu pe orizontala.

Cand ne devalorizam emisia se face pe orizontala strangand din muschii maxilarelor. Se pierde profunzimea pe care o avem. Si in sunetul emis. Cand nu ne dezicem de noi emisia sunetului se face pe verticala, musculatura relaxandu-se:

In vorbire buzele se duc in fata.

La ce ajuta buzele gurii?

La deschiderea si inchiderea spiritului; la ce vreau si nu vreau sa spun. La pupat. La sarutat. Buzele inseamna comunicare si se duc in fata. Spre celalalt.

Ceea ce oferim reprezinta energie, caldura: iubire.

Iubire. Iubire. Iubire. Iubire. Iubire. Iubire. Iubire si iar iubire:

„Daca alegi cu mintea, te separi. Daca alegi cu inima, pastrezi scanteia divina.” (Melinda M.)

Vocea ascunde CLAR tipare mentale:

Lucrul pe voce si pe sunet: scoate la iveala raportul tau cu ceilalti, cat de mult oferi din tine, cat de mult iubesti lumea si cat de mult te iubesti pe tine.

„Iubirea e răbdătoare, iubirea e plină de bunătate, iubirea nu pizmuiește, iubirea nu se-mbufnează, nu se umflă de mândrie, nu-nfăptuiește nimic necinstit, nu caută câștig pentru sine. Nu se acrește, nu bănuiește răul, nu se bucură de strâmbătate, dar se veselește de adevăr. Iartă totul, crede totul, speră totul, suferă orișice. Iubirea nu dispare niciodată.” (Corinteni 13: 4 – 7)

Expertiza mea este pe postura, respiratie, voce si minte.

Constientizarile, exercitiile, procesele de transformare definesc un mentoring care devine specific fiecarui client. „Don’t try this at home.”
Vorba unei alte cliente: „Unele lucruri le faci intuitiv, dar fara ghidare din exterior nu poti face mare lucru. De frica renunti.”
Fie ca fugi de ceva sau vrei sa evoluezi, un mentoring iti salveaza timpul ghidandu-te pe drumul scurt.

Acest mentoring este alcatuit dintr-un Workshop de 2 zile pe Postura, Respiratie, Voce si Minte. Se tine pe 8 si 9 aprilie 2017, in Bucuresti si se continua cu 25 de sedinte individuale.

Inscrierile si detaliile se fac pe adresa: robert@musictherapy.ro.

Daca nu ai rabdare sau nu stii daca rezonezi te poti programa pentru o consultatie pentru „un diagnostic”: 0720 863 567.

Cu drag,

Robert George Buliga

Cum devii autentic

Publicat în de august 9, 2018
28

AUTÉNTIC, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, evident, de netăgăduit; al cărui autor este incontestabil; original. (sursa D.E.X.)

Acum ceva timp in urma a venit in cabinet o tanara de 26 de ani si s-a exprimat in felul urmator:

„Spate..durere tare..studenta..imi place sa cant, dar..sunt..nu stiu..aaaa..corporatie de ceva timp.” Si incoerenta ei a durat toata sedinta.

Initial am crezut ca e o studenta din alta tara, dar a infirmat lucrul asta. Pe urma am crezut ca a avut un accident la cap si-i afectase centrul vorbirii (nici acest lucru nu se intamplase). Cat a stat la prima sedinta a cerut apa si a varsat paharul, a spart o cana, s-a lovit de obiecte, s-a impiedicat de cabluri (desi erau destul de ascunse)..Si isi cerea scuze intruna.

Am intrebat-o ce vrea de la mine si am inteles cu mare greutate (din cauza incoerentei in exprimare) ca o doare spatele de ceva vreme si ca nu mai poate sa lucreze in fata calculatorului (de durere).

Am incercat sa ii explic ca durerea fizica ascunde o durere psihica, o povara, si intreband-o ce nu functioneaza in viata ei si care este povara ei psihica, mi-a insiruit ba niste cuvinte fara legatura intre ele, ba niste explicatii puerile, fara nicio legatura cu adevaratele ei probleme, incat m-am lasat pagubas sa mai aflu un raspuns. Parea picata din luna.

Am lucrat cu ea sa-i scot durerea cat am putut de repede, pentru ca mai apoi sa putem vorbi ca oamenii. Paragrafele cu caracter italic (inclinat) ti le scrie ea:

„Imi aduc aminte cum am facut ochii mari la Robert cand mi-a spus ca vom lucra pana cand nu voi mai avea deloc dureri. Nu stiam cum este sa traiesti fara ele. Din punct de vedere fizic aveam musculatura slaba, nu imi cunosteam corpul, iar durerile de spate teribile nu ma lasau sa fiu. Pentru o perioada de timp nu am mai avut dureri. Si am inteles de la Robert ca durerea va recidiva daca nu rezolv cauza psihica ce a provocat-o. Mi-a fost foarte greu sa constientizez ca duc povara parintilor in spate, dupa cum imi sugera Robert. Orice imi explica si argumenta imi suna ca si cum ar fi vorbit despre alta persoana. Am refuzat orice discutie in plus legata de tema asta.

Am sustinut in fata lui Robert ca povara mea nu sunt parintii, ci pierderea drumului catre implinirea vocatiei mele-cantatul cu vocea. M-am incapatanat si l-am convins sa lucram pe vocatie.

Am iubit mereu muzica. Am renuntat la ea din motive rationale, iar asta a adus multa nefericire, o povara in plus in viata mea..

Am lucrat la Strategia <Primul concert cu propria trupa> impreuna cu Robert. De fapt, el mi-a dat mura in gura 🙂 Pur si simplu nu stiam sa scriu o strategie.. 

Primul pas era sa pun anunt ca doresc sa creez trupa. Eram entuziasmata, dar si neincrezatoare: cine sa o ma ia pe mine in serios? Am dat, totusi, drumul la anunt. Urmarea a fost mult, mult peste asteptari: am primit raspuns dupa raspuns de la chitaristi, bassisti, tobosari etc.. Tot ce aveam nevoie! Eram in culmea fericirii si…

Au urmat intalniri cu viitorii membri ai trupei. Nu pot sa uit cum i-am adunat pe mai multi intr-un local sa vedem ce putem realiza impreuna. Ma bucuram de prezenta lor, dar ..nu curgea.. M-a atentionat si Robert ca sunt aritmica (nu pot tine ritmul), dar nu l-am prea bagat in seama. Acum eu cantam in legea mea si membrii trupei abia se tineau dupa mine. Intr-o zi tobosarul m-a luat deoparte si m-a luat la intrebari: <De ce cant in legea mea? De ce nu comunic cu ei, cand cant? De ce sunt increzuta? De ce nu ma las condusa de beat-ul tobosarului? De ce aduc in muzica problemele mele personale? Vorbele tobosarului erau identice cu cele ale lui Robert si pe care nu le-am ascultat. Imi venea sa intru in pamant de rusine si orgoliul m-a orbit…Am ales sa opresc incet-incet proiectul si trupa…s-a stins.

In continuare am refuzat sa lucrez pe ce imi dadea Robert in terapie si, dupa esecul cu trupa, i-am spus ca vreau sa cant mai departe.

O clienta de-a lui avea nevoie de o voce care sa ii incante pentru maxim jumatate de ora pe un vapor.

Trebuia sa cant 3 melodii compuse de mine (de preferat cele in romana) si alte piese mai vechi-jazz si soul- fara sa fiu acompaniata. 

…A venit momentul sa cant… Am blocat toata sensibilitatea si am cantat tehnic.Ca atare, nu a iesit ce trebuia. Am cantat 3 piese bine ( nu in romana cum ma rugase clienta..), dupa care, cand am incercat sa cant din nou, mi-a fugit vocea.. nu am putut improviza, nu am putut fi spontana din cauza fricii pe care incercam sa o controlez...Dupa acel episod neplacut, clienta mi-a trimis un mail in care imi dadea sfaturi, pe un ton superior:s-a suparat pe mine si a ales sa nu mai vorbeasca cu Robert (lucru pe care l-am aflat tarziu de tot), considerand prestatia mea un esec.

Dupa toate astea, Robert a ales sa ma sustina in continuare…

Dupa esecul cu trupa si cu cantatul pe vapor am realizat ca pe partea de cariera nu pot face nimic fara echilibru emotional si cred ca Robert in mod voit m-a lasat sa experimentez cele 2 esecuri ca sa invat.

Am decis sa ascult de ceea ce imi spunea el- inca de la inceput- si ,mai departe, din sedintele au curs focusate pe ce fac eu cu gandurile mele (cum ii spune Robert: mentalizare excesiva).

M-a pus sa ma uit in oglinda in timp ce explicam ceva-orice, si am realizat socata – in timp ce vorbeam-ca eu nu eram acolo, mintea mea se gandea la altceva. Nu stiam ce se intampla cu mine..”

Iti explic ce nu intelegea clienta mea. Exista 6 emotii de baza folosite in profiling :dezgust, dispret, manie, surpriza, tristete si frica.Aceste emotii se citesc pe chipul nostru prin microexpresii (microexpresia dureaza o fractiune de secunda pe chipul nostru). Pe chipul clientei apareau microexpresii legate ba de dispret, ba de tristete, in timp ce vorbele ei transmiteau entuziasmul. Un nonsens si un fake-face. Si de la constientizarea aceasta (fake-face) a inceput adevaratul proces de lucru cu ea.

 

Scrie clienta in continuare:

„ Intr-una din sedinte, m-a pus sa-mi scriu cele mai mari dorinte si sa le ordonez. M-a lasat un timp indelungat (cred ca depasisem ora..). Eu in prima faza puneam fericirea familiei pe primul loc, uitand de mine. Atunci am constientizat ca mereu am facut asa. Am schimbat ordinea si pentru prima oara in viata mea am indraznit sa ma pun pe mine pe primul loc. Sa incep sa ma iubesc pe mine 🙂

Mie mi-a fost foarte frica in copilarie de tata. Si de asta am incercat ca, prin tot ceea ce fac, sa il multumesc pe el. La scoala am copiat din personalitatile colegilor, am vrut sa ii multumesc pe ei inaintea mea, apoi la serviciu am continuat cu aceeasi placa. Nu stiu cine sunt, nu stiu ce vreau cu adevarat, nu ma mai simt, imi este foarte greu sa ma iubesc asa cum sunt. Si am asa o frica de oameni, pt ei am muncit toata viata mea sa-i multumesc si am …obosit.

Dar vai, ce m-a pus Robert sa fac….

Inca nu consideram ca merit sa primesc tot ce imi doresc. Iar cand am considerat ca merit, incercam sa controlez ca sa primesc mai repede. Si imi doream TOT.

Mi-a dat un exercitiu foarte ciudat: sa spun niste texte fara noima in spatele carora sa aduc niste emotii imaginate si care dau sens textului doar prin aceste emotii. Acest lucru a inceput sa ma calmeze, sa imi dea coerenta, libertate, sa fiu autentica, sa imi fie mai usor sa exprim ceea ce simt.
La inceput nu puteam sa spun un text nici macar in fata lui Robert fara sa simt ca e ceva fals… Ganduri din spate care ma copleseau, un zgomot constant care nu ma lasa sa traiesc sincer-
aceasta este cea mai mare realizare a mea: IMI DAU SEAMA CAND MA MINT.
    Pas cu pas, luna dupa luna, emotiile s-au asezat. Am reusit sa spun textele tot mai sincer. Sa fiu eu tot mai mult. La inceput doar in fata lui Robert, apoi, pe rand, in fata altor clienti..
     La un moment dat, in timp ce lucram acasa aceste texte (2 ore pe zi) – pe un cuvant in spatele caruia trebuia sa pun o imagine incarcata de tristete puternica … am simtit emotia prin tot corpul, un fior puternic. Era ceva foarte cunoscut.. Ca atunci cand eram copil. Emotiile pana atunci erau blocate in corp (mai ales in inima). Rand pe rand, cu multa munca, rabdare cu mine, am eliberat toate emotiile; cea mai dificila a fost frica; FRICA DE OAMENI.
    Dupa ce am curatat suficient emotiile in texte, Robert m-a trimis …prin magazine si din senin sa incep sa spun textele cu emotiile reinvatate.
    Am intrat in primul magazin si…ce frate…m-a apucat o rusine …ca am iesit imediat fara sa mai zic nimic din texte…
    Prima oara cand am reusit sa zic poezia in fata unei vanzatoare (saraca, ce plictisita era..) am constientizat cat de mult sunt oamenii pe filmul lor.. si asa am reusit sa trec peste frica de oameni.
    Am inceput sa ma simt din ce in ce mai autentica doar cu presiune pe mine (parca caut frica de tata, il astept sa ma pedepseasca) si asta se intampla doar in magazine. DOAR ASA SUNT AUTENTICA. Apoi am devenit foarte nerabdatoare, voiam sa se intample totul peste noapte. Am inceput sa ma plang si sa trimit zeci de mesaje zilnic pe whatsapp lui Robert pana ce el m-a blocat. Pe urma am realizat ca de fapt incercam sa fug de mine, de autenticitatea castigata.STII? NU MERIT SA O AM.
    Apoi am descoperit ca dorinta de a-i multumi pe ceilalti din trecut m-a dus spre nevoia de a controla tot. Si daca nu imi reusea, imi crestea orgoliul cat casa. Mai sunt si berbec..deci ma incapatanez si in ce nu trebuie.
    Orgoliul fusese de mult timp acolo. Ma consideram buricul pamantului. Voiam sa fiu in centrul atentiei (inca de copil imi placea..). Dar raul nu era ca existau astea, ci ca nu mi le recunosteam sincer mie.
    Am reusit sa constientizez orgoliul si s-a simtit ca am mai dat drumul in momentul in care am discutat cu Robert, fata in fata. De-a lungul timpului, orice era nelalocul lui in emotiile mele se simteau in discutiile mele cu el si puteam corecta. Oglinda umana.”
    Clienta mea a ajuns sa aiba frica de oameni, orgoliu exagerat, fake-face, nevoia de a controla excesiv prin simplul fapt ca la timpul potrivit nu a stiut sau nu a fost invatata cum sa isi gestioneze emotiile. Frica castigata in familie a fost startul ei in deformarea personalitatii. Si ca sa nu o mai doara s-a dus in mentalizare excesiva, mentalizarea excesiva determinand sa creasca cutia Pandorei in capul ei.
    Astfel si-a pierdut AUTENTICITATEA.
    „Am realizat ca am foarte multe asteptari de la oameni, ceea ce imi consuma energia incredibil de repede.
    Intr-o sedinta cand ma plangeam despre asta lui Robert, el mi-a zis <Opreste-te din cersit! In orice moment tu cersesti ceva de la oameni- indeosebi atentie>.L-am contrazis, m-am jurat ca nu fac asa ceva, ca urasc din toata inima sa cersesc atentia cuiva.
    Iar el a spus: <Ok, am o metoda prin care vei scoate acest cersit din inconstient in constient.>
    Si, crezi sau nu, m-a trimis la cersit in strada, exact cum fac oamenii saraci- probabil eu cu duhul..
    Cersind pe strada o chifla/o tigara/un leu am realizat ca e un sentiment cunoscut, Robert a avut dreptate, eu cerseam in continuu. Din momentul acela m-am oprit.
    Mi-am rezolvat postura-nu mai am dureri, respiratia e ok, am lucrat si pe voce, si foarte mult pe minte. Mi-a ramas sa intretin, ceea ce am castigat prin terapia cu Robert.”
    Expertiza mea este pe postura, respiratie, voce si minte.
    Constientizarile, exercitiile, procesele de transformare definesc un mentoring care devine specific fiecarui client. Don’t try this at home. Never alone.
    Vorba unei alte cliente: „Unele lucruri le faci intuitiv, dar fara ghidare din exterior nu poti face mare lucru. De frica renunti.”
    Fie ca fugi de ceva sau vrei sa evoluezi, un mentoring iti salveaza timpul ghidandu-te pe drumul scurt.
    Acest mentoring este alcatuit dintr-un Workshop de 2 zile pe Postura, Respiratie, Voce si Minte. Se tine pe 8 si 9 aprilie 2017, in Bucuresti si se continua cu 25 de sedinte individuale.
    Inscrierile si detaliile se fac pe adresa: robert@musictherapy.ro.
    Daca nu ai rabdare sau nu stii daca rezonezi te poti programa pentru o consultatie pentru „un diagnostic: 0720 863 567.”
    Cu drag,
    Robert George Buliga
     
     

    Ce spune clipitul ochilor despre memoria ta

    Publicat în de noiembrie 15, 2018
    6

    clipitClipitul ochilor poate fi determinat de o problemă oftamologică din cauza impurităților din mediu sau din uscarea ochilor. În majoritatea cazurilor în spatele clipitului există o problemă psihică și emoțională.

    Dacă e o problemă ce ține de psihologie, clipitul ochilor vine la pachet cu plimbatul ochilor „în cap” și cu mișcările capului și în special a mâinilor, mișcări agitate, ca și cum persoana în cauză vrea să facă o mișcare într-o direcție și o cenzurează și pe urmă face o mișcare în direcția opusă pe care o cenzurează asemenea. Plimbările ochilor în orbită, mișcările capului și a mâinilor, uneori și a întregului corp sunt repetitive.

    În fiecare zi, din 10 clienți aproximativ 8 clienți îmi spun: „memoria îmi joacă feste”, „tot uit lucruri importante”, „nu mai țin minte ce am făcut ieri”, „am impresia că s-a atrofiat creierul”, „am foarte multe gânduri, dar nu le pot verbaliza”.

    Am observat că acei 8 clienți care acuză probleme de memorie clipesc des și plimbă ochii „în cap”.

    Astăzi îți scriu despre un caz din cabinetul meu: o mămică.

    Din primul minut al ședinței a clipit (nervos) aproape în fiecare secundă, și-a plimbat ochii în cap și mișca repetitiv capul puțin în stânga și în dreapta, mișcând corpul ca o tresărire scurtă și gesticulând cu mâinile agitat, dar scurt.

    M-a rugat să înregistrăm ședința pentru că are probleme de memorie.

    Am lucrat cu ea 2 exerciții de respirație până ce au dispărut: clipitul, plimbatul ochilor, mișcarea capului, a corpului și gesticulațiile.

    Totul a durat 15 minute.

    Fața i s-a luminat, respirația s-a calmat, a început să zâmbească discret și mi-a zis: „E liniște în mine.”

    Am început să clipesc în fiecare secundă din ochi, să plimb ochii în stânga și în dreapta, să îmi scutur corpul discret, spasm reținut și să gesticulez din mâini și apoi să reprim vizibil.

    Ea m-a întrebat ce-i cu mine.

    I-am răspuns: „Te oglindesc cum erai înainte de cele 2 exerciții de respirație.”

    A început să râdă. Și mi-a zis „Nu te cred.”

    Am început s-o întreb:

    -„Vii dintr-o țară unde e război? Dormi în stradă? Soțul tău e arestat?”

    -„Copii sunt bolnavi?”

    Cum am formulat ultima întrebare, mămica a început să clipească (nervos) aproape în fiecare secundă, să plimbe ochii în cap și să miște repetitiv capul puțin în stânga și în dreapta, corpul tresărind scurt și gesticulând cu mâinile agitat.

    M-am ridicat în picioare și am anunțat-o că a început să clipească și e în starea dinaintea celor 2 exerciții de respirație. A făcut ochii mari pentru că a conștientizat că i s-a schimbat starea de liniște și a început să-mi explice că unul din copiii ei a avut un edem pe creier. Propoziția nu a mai putut să o termine pentru că a început să plângă atât de puternic încât nu a mai putut să vorbească ca și când ceva reținut și neștiut a așteptat să facă explozie.

    I-am spus repede, clar și atent la reacțiile ei: „Aaaaa! Copilul tău a avut, nu mai are!”

    A dat din cap afirmativ și s-a oprit din plâns.

    Ce e de înțeles din povestea aceasta?

    ganduriMămica a retrăit un moment în care viața copilului era în pericol. Din dragoste și vigilență, își repeta îngrijorarea ca nu cumva să se mai întâmple. În acest mod ducea energie și reclădea momentul de panică și groază. Adică, de fiecare dată când își amintea intra pe o șină psihică și apoi pe una emoțională.

    Acesta este cazul ei. Toți intrăm pe șine psihice sau emoționale inconștient cu efecte grave sau mai puțin semnificative pe moment. Doar până le conștientizăm.

    Îți dau exemple de șine psihice și emoționale.

    1. Ți s-a întâmplat să vrei un lucru și la presiunea celorlalți să alegi altceva? Ai renunțat repetitiv la tine?

    2. Ți se întâmplă într-o situație tensionată să nu poți vorbi?

    3. Ți s-a întâmplat din prea multă vigilență să pierzi o oportunitate? S-a repetat?

    4. Ți s-a întâmplat să ajuți pe cineva și acel cineva să-ți răspundă cu altă monedă, iar tu să-ți dorești să îl „ucizi” în imaginație? S-a repetat?

    Tot ce se repetă și creează disconfort se numește șină psihică, urmată de una emoțională.

    Toți suntem sensibili.

    Nu avem informații și nu avem modele de la care să învățăm să gestionăm emoțiile.

    În loc să gestionăm emoțiile, fugim în gânduri, în disecat firul în 4, în analizat pe toate părțile, adică în mentalizare excesivă.

    Prin mentalizare excesivă, nu ne mai maturizăm emoțional și ne uzăm creierul. Fiind în defensivă și dorind ca tu să supraviețuiești, creierul tău va începe să șteargă informații fără să te întrebe. În acel moment, tu vei observa că ai probleme de memorie.

    CE-I DE FĂCUT?

    Privește în oglindă câteva minute, gândește-te la o problemă care te îngrijorează. Dacă clipești aproape la fiecare secundă și plimbi ochii în cap, te confrunți cu mentalizare excesivă (șine psihice) și există sau vor exista probleme cu memoria.

    Sunt persoane care mentalizează excesiv și nu clipesc în fiecare secundă etc., ci „se uită în gol”, trăind un blocaj emoțional. Dar o să dezbat acest caz într-un articol viitor.

    Revenind la cei care clipesc, dacă aerul din jurul tau e uscat, lumina puternică sau ești obosit, nu lua în seamă această informație.

    Dacă folosești foarte des într-o discuție replica „înțeleg” sau „nu înțeleg” sunt șanse de mentalizare excesivă și probleme de memorie.

    Mai multe informații și soluții te așteaptă în conferința despre memorie.

    Data: Miercuri, 12 decembrie 2018

    Orele: 18:00 – 21:00

    Locatie: București, Crystal Palace Ballroom – Calea Rahovei nr. 198A – sala Vienna.

    Speaker: Robert George Buliga, muzician clarinetist, maestru în terapie prin muzică

    musictherapy.ro/conferinta-memorie

    Cu drag,

    Robert

    2 moduri de a-ți îmbunătăți memoria sau de a scăpa de pierderile de memorie

    Publicat în de noiembrie 12, 2018
    23

     

    Memoria este una din cele mai importante funcții care îți asigură adaptabilitatea, adica inteligența.

    memorie

    În fiecare sâmbătă, ofer consultații pe postură, respirație, voce și minte, în București.

    Sâmbăta ce a trecut am petrecut-o cu oamenii ce au cerut o „diagnosticare”, niște sfaturi legate de postură, respirație, voce și cum să-și modifice modul în care gândesc, încât postura, respirația și vocea să se îmbunătățească.

    Am realizat că în 10 minute fiecărui om în parte i-am spus și argumentat modul în care funcționează și ce îi dăunează. După care i-am spus ce sa îmbunătățească și cum.

    Îți redau mai jos 3 exemple de oameni și 3 diagnosticări:

     

    Cazul 1: Femeie, 29 de ani, anteprenor.

    CE ESTE FOARTE EVIDENT LA CORPUL EI LA O PRIMĂ VEDERE:

    • lordoză lombară (o scobitură în interior în zona șalelor);
    • lordoză cervicală (capul și gâtul stau exagerat în față);
    • cifoză (cocoșată), umerii căzuți în față;
    • scolioză (un umăr și un sân sunt mai sus);
    • convingeri limitative despre sine și mediul exterior (oameni); „nu știu dacă merit”
    • dependentă de trecut și radiază multă suferință trăită; pare un copil emoțional părăsit cu o vârstă emoțională de 8 anișori;
    • resemnare pt că a eșuat cândva;
    • necunoaștere de sine;
    • focus pe defecte;
    • voce groasă;
    • probleme cu propria feminitate; „castrată” de propria mamă;
    • foarte sensibilă, ASIMILEAZĂ GREU INFORMAȚII: NU MAI POATE SIMȚI

    METAFORA; PROBLEME DE MEMORIE.

     

    Cazul 2: femeie, om de vânzări, 27 ani.

    CE ESTE FOARTE EVIDENT LA CORPUL EI LA O PRIMĂ VEDERE:

    • lordoză lombară cu dureri;
    • timidă; râde și se întoarce cu spatele când se recunoaște în descrierea mea și pune mâna la gură;
    • rebelă și probleme cu autoritatea în general;
    • are un blocaj la gură când vorbește (tic discret de expresie);
    • iubire de sine de nivel de liceu;
    • perfecționism exagerat;
    • neobișnuită cu binele, cu afecțiunea, cu fericirea;
    • se anulează: „nu e nimic frumos la mine”; se urăște, agresivă cu ea;
    • voce de copil când se simte vulnerabilă;
    • este f bună în vânzări, deși îi este f frică de oameni;
    • sensibilitatea, timiditatea și frumusețea ei fizică sunt în contradicție cu ce gândește despre ea;

    – PROBLEME DE MEMORIE.

     

    Cazul 3: femeie, 26 de ani, finanțe.

    CE ESTE FOARTE EVIDENT LA CORPUL EI LA O PRIMĂ INTERACȚIUNE:

    • lordoză lombară;
    • respirație defectuoasă, își ridică umerii când respiră și expiră pe un oftat; ea afirmă:”mă sufoc”;
    • cifoză;
    • mentalizare excesivă;
    • lipsa de discernământ;
    • voce de copil;
    • frică de viață și atunci scoate copilul din ea „la înaintare”, nelăsând femeia din ea să se maturizeze;
    • nu are energie;
    • convingeri limitative proprii și împrumutate;
    • IQ foarte mare;
    • suferă de „scenarită„;
    • sensibilitate f mare și MEMORIE UZATĂ.

    După cum observi toate cele 3 cazuri au ceva în comun: LORDOZA (postură), RESPIRAȚIE DEFECTUOASĂ (respirație), VOCEA DE COPIL (vocea) și PROBLEME CU MEMORIA (minte).

    Postura, respirația, vocea și mintea funcționează ca un tot unitar. Cum se păstrează ceva vechi în minte și nu mai folosește, apare și o deformare în postură, respirația devine chinuitoare și vocea contabilizează ceea ce trăiește corpul.

    Aceste deformări lovesc în capacitatea creierului de a se adapata și anume MEMORIA.

    Observ două categorii de oameni în urma lucrului -unul la unul- cu 2500 de oameni (clienți):

    1. Oameni care stau în interiorul corpului, exagerat în gânduri, mentalizând excesiv orice li se întâmplă. de aici rezultând o sumă de frici și lipsa acțiunii.
    2. Oameni care stau în exteriorul corpului, fiindcă le este frică să stea în interior. Fug de ei făcând acțiune după acțiune, până la epuizarea corpului și a creierului.

    Ambele categorii de oameni au probleme cu memoria și sunt inconștienți.

    Cele două categorii duc la două moduri diferite de a îmbunătăți memoria.

    Care sunt caracteristicile fiecărei categorii și cum se remediază, te aștept în conferința pe tema memoriei: musictherapy.ro/conferinta-memorie

    Data: Miercuri, 12 decembrie 2018

    Orele: 18:00 – 21:00

    Locatie: București, Crystal Palace Ballroom – Calea Rahovei nr. 198A – sala Vienna.

    Speaker: Robert George Buliga, muzician clarinetist, maestru in terapie prin muzica

    musictherapy.ro/conferinta-memorie

    Cu drag,

    Robert

     

    Ce afirmi despre tine prin postura corpului

    Publicat în de martie 3, 2017
    15

    Postura corpului arată o afirmație inconștientă.

    Primesc în privat foarte multe poze cu posturi de analizat. Cum dinamica corpului lipsește din pozele primite, în fiecare sâmbătă am hotărât să ofer consultații live pe postură, respirație, voce și minte, în București.

    Și vin oameni și din provincie.

    O mămică din provincie, mamă a 3 copii, m-a vizitat sâmbătă pentru postura ei defectuoasă. I-am cerut acordul de a posta din concluziile mele din timpul ședinței cu ea pentru ca tu să fii mai informat și și-a dat acest acord.

    1. Știi ce am observat la ea din prima secundă când a intrat în cabinet? O nevoie uriașă de afecțiune. Interesant că această afecțiune era foarte evidentă în ciuda atitudinii de luptătoare (capul îl ținea exagerat în sus), auto-suficienței și siguranței afișate.

    4

    Practic ea, inconștient, când merge pe stradă, când se întâlnește cu prietenii sau cu necunoscuții le transmite următorul gând doar prin postura corpului: „VREAU AFECȚIUNE.”

    În postura corpului ei e evidentă: o lordoză lombară, o lordoză cervicală și o cifoză. Țin să apreciez că aceste diagnostice nu vorbesc despre lipsa de afecțiune din viața ei. Lipsa de afecțiune e evidentă din postura corpului analizată împreună cu dinamica corpului ei. Deci această afirmație este evidentă doar în cazul ei, chiar dacă tu e posibil să te regăsești.

    Mergem mai departe în analiză:

    2. După această afirmație apare o contradicție între gingășia corpului și atitudinea agresivă a minții ei. Este foarte agresivă cu ea: de la convingeri dure despre viață până la nerăbdarea de care dă dovadă cu ea.

    Pe aceeași idee identific o energie de magician (de copil, ce-și ia energia din joacă, ca energie dominantă), bine ascunsă. Pare un copil care a fost forțat de mediul familial să se maturizeze și astfel nu și-a trăit copilăria.

    Problema mai gravă e ca nu-și mai suportă copiii-o recunoaște, luând acest fapt neimportant.

    Deci „copilul” are 3 copii.

    3. Prin urmare nu poate sta în prezent, nu poate suporta ce se întâmplă, nu poate respira (și la propriu și la figurat) situația în care a ajuns, situație pe care o simte, o trăiește, dar nu o conștientizează decât abia acum. Are probleme de respirație.

    4. Neavând informații sau un ajutor extern a început de mult să fugă de ea. Fugind de ea, inteligența fizică e foarte scazută și îi este greu să execute mișcările sugerate.

    5. Fugind de ea, dezicându-se în fiecare moment de ea, cade frecvent în VINĂ și de aici nevoia de a se pedepsi.

    6. O întreb dacă știe cine e ea și cu capul in jos, cu juma de gură îmi spune:” nu știu cine sunt„. Și adevăr grăiește pentru că deși își spune Mihaela, Mihaela care este în realitate e foarte departe de ea.

    Interesant e că adevarata Mihaela apare doar când simte să se apere, prin urmare doar când Mihaela pe care o afișează ca rol pierde controlul.

    De fiecare dată când apare adevărata Mihaela îi subliniez acest lucru și prinde curaj în a se arăta așa cum e: foarte sensibilă.

    7. Înțelege mecanismul ei de apărare prin mentalizare excesivă a tuturor lucrurilor și acțiunilor ei: datorită sensibilității pe care nu știe să o gestioneze și pe care a fost învățată greșit să o anuleze, Se refugiază în „a gândi excesiv”.

    În concluzie, aș vrea să reții că O anumită AFIRMAȚIE din propria minte TE DEFINEȘTE și se vede în postura corpului tău.

    Și aș vrea să reții RECOMANDAREA pe care am putut să o fac mămicii după această consultație:

    Am observat la această mămică un dialog interior dat de acest „a gândi excesiv” ca să nu o doară ceea ce simte. Acest dialog interior îi generează anxietate, teamă și îndoiala de sine și este format din cuvinte negative.

    La oboseală cuvintele negative încetinesc circuitele COMPASIUNII din creier. De aceea, la oboseală, devenim lipsiți de răbdare și ne pierdem abilitatea de a gândi clar.

    În această stare negativismul ne poate scăpa involuntar, pentru că nu avem suficientă energie spre a-l dezactiva.

    Gândul negativ e reținut mai ușor de creier din tendința lui ca tu să supraviețuiești și e de 3 ori mai puternic decât un gând pozitiv.

    Deci, reține;

    E NEVOIE DE 3 GÂNDURI POZITIVE PENTRU A OPRI EFECTELE UNUI SINGUR GÂND NEGATIV.

    Cu drag,

    Robert George Buliga

     

    Ce spune postura corpului tău despre libertatea ta financiară

    Publicat în de august 9, 2018
    14

    Există o legătură între postură și independența financiară sau cât de stăpân te simți „să stai pe propriile picioare”.

    dependentCum ar fi să te întâlnești pe stradă cu un prieten cunoscut sau te duci la un interviu și în loc de „bună ziua” să-i spui:

    „Sunt dependent.”

    „Nu voi reuși niciodată.”

    „Îmi este teamă că îmi va lipsi ceva.”

    „Nu voi realiza niciodată acest lucru.”

    „Nu sunt fericit.”

    Ce zici de asta?

    Bineînțeles că nu îi vei spune aceste cuvinte, ci îi vei zâmbi și îi vei vorbi despre dorințele tale sau despre ultimele noutăți sau îi vei vorbi de cât de apt ești pentru acel job, însă limbajul corpului și mai exact postura corpului (prin deformările coloanei vertebrale) vor vorbi despre ceea ce gândești și ești:

    „Sunt dependent.”

    „Nu voi reuși niciodată.”

    „-Îmi este teamă că îmi va lipsi ceva.”

    „Nu voi realiza niciodată acest lucru.”

    „Să știi că nu sunt fericit.”

    Prin urmare va fi o diferență între ceea ce vorbești și ceea ce în realitate ești, diferența pe care puțini știu să o interpreteze, însă o simt chimic, la nivel de energie sau de „vibe”. Ei doar dau un verdict în final: „Tipul/a e mișto” sau „Această persoană nu m-a impresionat”.

    Zilele trecute, am primit un mesaj de la o persoană pe Facebook care îmi cerea sfatul referitor la postura ei. Uitându-mă la poza ei din profil, am realizat că ea e de fapt dependentă financiar, adică nu e „pe propriile picioare”.

    01-a-lordoza-1

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    01-a-lordoza-2

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Partea de jos a spatelui simbolizează siguranța, asigurarea și încrederea ta în viață. Durerile din această zonă denotă prezența nesiguranței materiale (legate de muncă, bani, bunuri) și afective.

    Adică zona lombară face parte din sistemul de susținere a coloanei și a vieții.

    Persoana din fotografie are primul segment de coloană vertebrală (zona șalelor) foarte arcuit înspre interior, segment afectat de o lordoză lombară.

    Lordoza lombară arată că există o dificultate în a sta în picioare deoarece îi este rușine de ceea ce este și nu se iubește.

    „Îmi este teamă că îmi va lipsi ceva.”, „Nu voi reuși niciodată.”, „Nu voi realiza niciodată acest lucru.”

    Aceste expresii exprimă sentimentele interioare pe care le are. Este atât de preocupată de toate aspectele materiale încât simte o mare tristețe, un gol care îi face rău. Există o lipsă de coerență între dorințele și acțiunile sale. E posibil să-și estimeze valoarea personală în funcție de numărul de bunuri materiale pe care le are.

    Trăiește o dualitate foarte mare deoarece își dorește atât calitate, cât și cantitate, atât legat de relațiile  interpersonale, cât și legat de bunurile pe care le are.

    Există o legătură între postură și independența financiară sau cât de stăpân te simți să stai pe propriile picioare.

    [Trăim în 4 realități diferite (mental, emoțional, spiritual și fizic), însă ceea ce se știe mai putin e că primele 3 planuri îl creează pe ultimul, pe cel material. De aceea, pentru a putea avea, se pornește mereu de la a fi.]

    În ultimul „Workshop pe Postură, Respirație, Voce și Minte” din acest an (26-27 noiembrie 2016) care va avea loc în București, vom dezbate și vom intra în profunzimea acestor 4 realități.

    Adică tu vei reînvăța să fii și apoi vei avea.

    Cu drag,

    Robert George Buliga

    P.s.: Înscrieri pe adresa de mail: robert@musictherapy.ro

     

    Modul suprem de a-ți iubi sinele sau De ce femeile sunt mai capabile de iubire

    Publicat în de august 9, 2018
    35

    iubireA iubi = un sentiment care poate exista simultan doar între 3 persoane: tu, aproapele și D-zeu.

    Pornind de la ideea că o deprindere corectă se poate face în 25 de zile am construit un program de 25 de ședințe individuale și 2 zile de workshop pe probleme de postură, respirație, voce și minte, deoarece: postura, respirația și vocea sunt cele 3 oglinzi ale minții și se influențează între ele.

    M-am gândit ca acum în scris să iau cazul unui client și să-ți prezint evoluția lui în fiecare din cele 25 de ședințe (cu acordul lui și sub anonimat). Doar vorbele lui cu mici explicații, întrucât e mult de scris.

    Clienta – o mămică de 37 de ani – cu probleme serioase de respirație, postură defectuoasă (lordoză lombară) și acuza pierderea memoriei.

    Atât. Nici un alt detaliu în plus.

    ȘEDINȚA 1:

    Se împiedica de obiectele din sediu. Se urcă cu picioarele pe un calendar mayas din ceramică arsă vechi de pe la 1900. Varsă paharul cu apă. Clipește des, ochii fac un du-te-vino prin cameră continuu și când stă jos mișcă nervos când o mâna, când cealaltă, când un picior. Zâmbește întruna mecanic și se subapreciază non-stop. Umerii sunt căzuți, spatele e încovoiat ca un semn de întrebare și se chinuie când respira.

    După o discuție de o oră îi spun că nu are probleme grave, îi subliniez mereu calitățile ei și îi explic cauza tuturor disfuncțiunilor la ea: lipsa afecțiunii (și-n gând constat simptomele unui om agresat continuu-nu îi spun acest lucru). Îi cer până la următoarea ședință să caute să transpire prin orice tip de mișcare și să se joace ca un copil; de azi nu mai e adult. Doar copil.

    ȘEDINȚA 2:

    „Robert, după ce am plecat de la tine am fost din nou copil; niciodată nu am fost atât de fericită.”

    Îi explic fiecare vorbă, gest și comportament non-verbal al ei din ședință. Îi explic cum funcționează. Îmi confirmă și pleacă f mirată.

    ȘEDINȚA 3:

    „Am avut senzația că îmi cresc crengi și rădăcini după ce am plecat de la tine.”

    Îmi spune că e f curioasă cine e ea.

    Recunoaște că are agresivitate în ea și o respinge. Îi fac cunoștință și se împrietenește cu ea.

    ȘEDINȚA 4:

    Se prostește pentru că simte din ce în ce mai mult că nu stă în prezent.

    ȘEDINȚA 5:

    Plânge. A aflat că mama ei are cancer. Hotărăște să renunțe la demersurile ei pentru a se ocupa de mama ei. Îmi spune că e un mare obstacol pt ea, cancerul mamei.

    O întreb: cancerul reprezinta un obstacol pentru ea sau pentru mama ei? Rămâne cu gura căscată….

    ȘEDINȚA 6:

    „Robert, e totul nou pentru mine. Sunt senzații noi, faine; simt un soi de libertate, dar acoperită de vină.„

    Nu poate să-și explice pentru ce se simte vinovată și e șocată…

    Îi spun că pentru această stare de vină nu poate să respire.

    Pentru a o face să înțeleagă ce s-a întâmplat cu ea și de unde a apărut vina, îmi pun niște mănuși de box în mana, îi dau și ei o pereche de mânuși și-i cer să încerce să mă atingă.

    Încercam noi să ne jucăm de-a boxul și ea… nicio reacție. O ating ușor cu mănușa în mănușa ei apoi în cot, umăr și ea… nicio reacție. Mă fac că dau din greșeala mana spre fața ei și ea… nicio clipire de ochi.

    O întreb de ce nu poate să dea nici măcar în joacă (doar ne jucăm și discuțiile cu ea erau foarte deschise și sincere) și se face albă la față și ca și cum ar avea o revelație îmi spune:

    fc„Robert, când eram de clasa a 4-a mama mea m-a bătut atât de tare încât am prins-o de mâini și am împins-o. Mama s-a enervat atât de tare încât m-a bătut vreo 2 ore ca pe un câine și când a văzut că eu leșin s-a oprit și m-a pus să stau în genunchi în fața ei și să-i pup mâinile. Atunci, cu satisfacție i-a zis bunicii mele care a participat la tot acest spectacol: ” Vezi, de acum încolo fata aceasta toată viața îmi va fi supusă.”

    „Realizez că dacă respir pentru mine atunci trăiesc pentru mine”. Abia poate să vorbească și continuă: ” de la acea bătaie din copilărie am rămas cu credința că dacă nu trăiesc pentru mama atunci mama mă va ucide.” „Mă simt vinovată că respir pentru mine”.

    ȘEDINȚA 7:

    Își pierde buletinul și exclamă: „știi ce gând mi-a trecut prin minte când am pierdut buletinul? Vine mama și-mi fură identitatea.”

    Îmi continuă mirată, cu vocea tremurându-i de lucrurile care i se dezvăluie: „ când eram mică, mama după ce se certa cu tata, din răzbunare, ne lăsa fără mâncare; „ în certurile ei cu tata, mama juca teatru și își lua la revedere și mă anunța că se duce să se sinucidă. Scena se repeta.”

    ȘEDINȚA 8:

    A aflat ce a fost mama ei pentru ea și mai este:” un manipulator emoțional”.

    ȘEDINȚA 9:

    O învăț să cânte popește, nu din texte religioase, ci dintr-o carte de bucate ”Se puuun 300 de grame de fainăăăă, cu o linguriiiță de sare de lamââââie; se bat bine 3 oua și se amestecă până devine aluaaaaaaat.”

    Râde ca un copil…

    ȘEDINȚA 10:

    Îngheață când o întreb de ce s-a lăsat manipulată aproape 3 decenii? Cel manipulat întotdeauna are și un avantaj. Îmi răspunde, după un timp:

    „M-am agătat de durerea din copilărie pentru că atunci am fost și foarte creativă. Am crezut că dacă mă despart de durerea din copilărie pierd CREATIVITATEA ȘI FRUMUSEȚEA COPILĂRIEI.” „Am vrut să rămân la vârsta de copil și pentru că modelele de adult pe care le aveam nu îmi plăceau.”

    womenȘEDINȚA 11:

    Este din ce în ce mai speriată: „Robert, am rămas eu cu mine acum. Ce fac cu mine?”

    Îi explic că viața de adult are propriile jucării, bineînțeles diferite de ale copilăriei.

    Se autointitulează: FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ.

    Îi este frica de prezent.

    Când respiră corect i se face rău. Ne întoarcem la respirația defectuoasă pentru moment.

    ȘEDINȚA 12:

    Teama de nou îi devine comodă.

    Începe să respire corect în unele momente când e lipsită de teamă.

    Se plânge de memorie fără să realizeze că memoria din trecut vine cu repeziciune. Îi explic că se comportă ca un om înalt care se plânge că nu e înalt. Râde…

    ȘEDINȚA 13:

    Realizează cât de frică îi este de mama ei. Îngheață.

    Lucrăm pe confruntare.

    ȘEDINȚA 14:

    „Robert, vin oameni frumoși spre mine”, „ mă simt f ușoară”, „vorbesc cu grijile mele”.

    imasȘEDINȚA 15:

    Lucrăm intens pe respirație si apar alte conștientizări și rezolvări:

    „Cred că nu am cum să-mi asigur existența de una singură sș de aceea am stat toată viața pe lângă oameni puternici și care au un scop în viață”, ”am muncit pt ei așteptând frustrată să-mi dea și mie ceva…”

    Are un examen de dat, însă nu vrea să și-l ia pentru că îi este f greu „să aiba acces la sursa ei”. Îi e teamă să își folosească cunoștințele.

    ȘEDINȚA 16:

    Îmi spune cu durere că-i lipsește o relație…

    ȘEDINȚA 17:

    Înțelege că atunci când infrunți un manipulator, acesta te admiră și se compară cu tine.

    ȘEDINȚA 18:

    „Am știut că, dacă respir pentru mine, atunci trăiesc pentru mine. Copil fiind, am avut convingerea că dacă îndrăznesc să trăiesc pentru mine, mama mă va ucide.”

    ȘEDINȚA 19:

    Înțelege ce este compromisul: dezicerea de primul ei gând. Înțelege și confirmă că analizează totul rațional și-și blamează intuiția, fiindu-i frică.

    ȘEDINȚA 20:

    Lucrăm pe prezent prin postură. Lucrăm pe mers.

    luned-mari-anche-agitati-3bmeteo-60469ȘEDINȚA 21:

    „Mama mea se hrănește din  energia mea, chiar dacă e la distanță. M-am sabotat și mă sabotez ca mama să aibă ce lua.”

    ȘEDINȚA 22:

    „Robert , vreau să renunț la lucrul cu tine.” „Consider că am progresat cât meritam.”

    O întreb: <cine stabilește cât meriți? Tu cea veche sau cea nouă?> Pleacă dezamagită de ea când găsește răspunsul.

    ȘEDINȚA 23:

    Revine în ședințe.

    Dialog cu ea:

    Ea: „Robert, ce fac cu mine?”

    Eu: <Întreții prezentul. Ca să nu te intorci la ce ai fost și să cazi mai jos decât ai fost.>

    Ea: „Nu am niciun motiv de fericire, dar mă simt atât de bine: ȘTIU CINE SUNT.”

    ȘEDINȚA 24:

    Îi spune mamei ei cum s-a simțit în toată copilăria ei și cât de mult au durut-o vorbele, gesturile și bătăile ei. Mama ei îngheață…

    ȘEDINȚA 25:

    Mama ei încercă să își spele picioarele fiindcă tocmai ieșise din spital și se misca greu.

    „ Am luat un lighean și i-am spalat picioarele mamei mele. Mama mi-a zis speriată și cu vinovăție : Nu , nu trebuie… I-am raspuns -Mama, dacă ți-am zis ce m-a durut în copilărie și la comportamentul tău, nu înseamnă că nu te iubesc. Eu am ales să te iubesc”. 

    „Acum l-am înțeles pe Hristos și de ce a spălat picioarele ucenicilor Lui.”

    „Robert, mi-a lăudat mama postura.”

    „Robert, respir și simt că mă hrănesc.”

     

    Dar, spre norocul meu, ne scrie și clienta despre câte a pătimit cu mine.

    Îți scrie ție:

    buburuza„Am căutat mult timp calea pentru o viață frumoasă, liniștită și plină de sens. Găseam uși și apoi alte uși și acestea odată deschise duceau către drumuri închise.

    Am citit despre terapia prin muzică și m-a atras. Faptul că respiram destul de greu, superficial și mă concentram pe trecut sau viitor, aproape niciodată pe prezent, am realizat încă de la primele ședințe. Erau atât de obișnuite aceste stări încât mi se părea imposibil să se mai schimbe ceva în viața mea. Mă așteptam la un răspuns de genul: în cazul tău nu se poate face nimic, așa ești structurată și e cazul să accepți situația.

    Dar… surpriza: am primit o nouă perspectivă, răbdare, un proces bine condus pentru a mă descoperi pe mine, dincolo de ceea ce știam sau, mai bine zis, credeam eu ca știu. Un om atât de cald și altruist a reușit cu măiestrie și răbdare, să mă învețe tehnici de respirație și bucuria de a trăi în prezent. Mai mult, prin acest proces, am găsit momentele cheie din trecut, marcante și totuși uitate.

    Inițial a fost o regăsire dureroasă, tristă și am avut sentimentul că mi-a fost furat dreptul de a mă bucura de viața mea. Mai grav, educația am primit-o de la mama. E greu de spus disperarea și momentul de neputință, de damnare, care a apărut. De ce eu? De ce mie mi s-a întâmplat să am un părinte castrant? E un blestem pe viață? Cam așa gândeam inițial.

    Dar, ulterior, s-au întâmplat 2 lucruri: am continuat procesul de reasamblare a propriei ființe, pe baze mai bune, ghidată excelent și am aflat că mama s-a îmbolnăvit grav. Și am descoperit ce mult o iubesc pe mama și ce mult doresc să fie sănătoasă și să aibă șansa unor ani plini de înțelepciune.

    Am ales să fiu lângă ea și să o iubesc indiferent de trecut, pentru că așa este prezentul meu acum: luminos și bun. Am primit șansa de a găsi un OM și un program pentru mine și am bucuria să pot dărui la rândul meu bunătatea, răbdarea și altruismul pe care le-am primit. Am reușit să respir, să ajung la o postură frumoasă, să trăiesc prezentul și să simt esența ființei mele. Până la urmă a fost o poveste de dragoste, a mea pentru mama și pentru bucuria de a trăi.

    Mulțumesc din suflet, Robert George Buliga.”

    P.s. Ultimele „Workshop-uri pe Postură, Respirație, Voce și Minte” din București din acest an se țin pe 29-30 octombrie și 26-27 noiembrie 2016.

    Înscrieri și detalii pe adresa: robert@musictherapy.ro