Mentorul și sistemul

Am vizionat în viața mea doar 2 filme de peste 20 de ori, la intervale mari de timp: „The King Speech” și „Ostrov”.

O să-ți vorbesc de filmul „Ostrov” și de personajul principal Anatolie, marinar pe un remorchier rusesc.

Acest om simplu scapă cu viață din mâinile fasciștilor, în Al Doilea Război Mondial și se refugiază pe un ostrov (insulă).

Cu trecerea timpului, pe ostrov se dezvoltă o mică mănăstire de călugări.

Personajul nostru, Anatolie, cere să rămână îngrijitor la cazanele mănăstirii, doarme ani la rând pe cărbuni și duce o viață retrasă în rugăciune.

Ceea ce e interesant e faptul că acei călugări, văzându-i traiul și gândirea, îl declară călugăr și, treptat, enoriașii care trec pe la mănăstire încep să întrebe doar de Anatolie.

Hazliu e momentul în care, la călugărul nostru, vine un enoriaș cu necazuri în suflet.

Anatolie iese din încăperea cu cărbuni, se preface că e slujitorul părintelui Anatolie, îi cere omului să-i spună necazul și pleacă în chilia lui ca să se consulte (tot) cu Anatolie.

Aici, fără să-l vadă careva, Anatol poartă un dialog ( el ) cu el:

Se poziționează în rolul slujitorului lui Anatolie și-l întreabă pe părintele Anatolie ce mesaj să-i trimită omului de afară.

Apoi, după ce a încheiat de rostit întrebarea, se poziționează în alt loc al camerei, își schimbă vocea și vorbește ca părintele Anatolie.

Schimbă rolurile până află răspunsul care să-l dea omului care i-a cerut sfatul.

Și așa făcea cu fiecare enoriaș în parte, încât cei care îl consultau se întorceau fiecare la casele lor, zâmbind.

O să zici că e doar o poveste, un film, însă să știi ca există astfel de oameni și în lumea laică.

Și am cunoscut unul căruia ori de câte ori i-am vorbit, tot de atâtea ori m-au uimit răspunsurile sau întrebările lui.

Numele lui e Grațian Sonu.

L-am cunoscut într-o tabără de antreprenoriat, unde l-am avut mentor.

Să nu crezi ca în aceea tabără, de câteva zile, eu am scos mai mult de 2 propoziții la un loc. Am fost mut și timid, mai ales că domeniul antreprenoriatului îmi era total străin.

A văzut în mine doar lucrurile interesante fără să vorbesc prea mult și m-a scos din muțenie.

Ba din contra ajunsesem la sfârșitul taberei să mă contrazic cu el, cum ca eu nu am fost niciodată timid. 🙂

Ori de câte ori eu vedeam lucrurile gri, Grațian vedea oportunități:

Mi-au rămas în memorie vorbele lui de atunci: „Wow! Ce tare! (Sărind în sus ca un copil) Îți dai seama Robert, ce oportunitate! Acum ai ocazia să vezi cât de tare ești și cât de bun! Dacă lucrurile ar fi fost favorabile, nu ai fii avut acum ocazia să știi cât de puternic ești!”

Dacă-l sunam să-i spun că mi s-au mai înecat 2 corăbii, el zicea:

„Ok , Robert. Bagă-le-ntr-o cutie și le vei scoate când va fi timp… să le repari.”

Obișnuia să-mi atragă atenția: “ Orice presupunere înseamnă supunere față de presupunere.”

L-am zărit într-o cafenea cu o sumă de hârtii pe masă. M-am apropiat tiptil și am realizat că lucrează la un sistem… L-am rugat să-mi spună despre ce e vorba și mi-a promis că atunci când va fi gata mi-l va trimite, negreșit.

Și uite că zilele acestea mi-a trimis materialul la care lucra și un link.

Apasă link-ul:  http://www.speak4success.ro/

Cu drag,

Robert George Buliga