Cum să devii fericit

Odată, un înțelept a fost vizitat de o femeie:

-Înțeleptule, eu trăiesc împreună cu bărbatul, cei 2 copii ai mei și 8 nepoți într-o casă mică și modestă. Trăim înghesuiți și am început să ne certăm pentru spațiul personal aproape zilnic.

-Există un remediu, i-a răspuns înțeleptul, însă ți-l zic numai dacă vei face întocmai cum îți voi spune. După ce femeia a încuviințat ca va face întocmai, sfetnicul i-a spus să bage pisica și câinele în casă.

A doua zi, femeia a venit într-un suflet la înțelept și i-a spus că nu se mai pot odihni deoarece câinele aleargă pisica, toată ziua.

Înțeleptul a zâmbit și a întrebat-o dacă are cumva vreo capră în ogradă. Femeia a încuviințat că are și un ied. Atunci, înțeleptul i-a cerut să bage capra și iedul în casă.

A mai trecut o zi și abia a răsărit soarele, că femeia a și sosit gâfâind la înțelept să-i spună că iedul și capra au răsturnat totul prin casă.

Sfetnicul și mai mulțumit îi cere atunci să bage și porcul în casă.

Zis și făcut.

În următoarea zi, femeia, cu ochii roșii și sleită de puteri se întoarce de la înțelept cu porunca nouă: de a băga toate găinile pe care le avea în ogradă, în casa lor.

Femeia veni pe la prânz, în altă zi, rezemată într-un toiag, abia vorbind și începu să plângă. Înțeleptul a mângâiat-o și i-a zis să scoată porcul afară din casă și să-i dea a doua zi, de veste.

A doua zi, femeia veni bucuroasă: E mai bine. Începem să respirăm și noi…

Și astfel, zi după zi, toate animalele părăsiseră casa.

Când au ieșit toate, înțeleptul a întrebat femeia:

-Ei, cum e acum?

Femeia exclamă:

–Ah! E ca-n Paradis! Lumea cântă și se îmbrățișează!

Și atunci înțeleptul i-a zis: Ei bine: sunteți în același punct ca în ziua în care ai venit să te plângi că viața este insuportabilă. Atunci, de ce te-ai plâns?

Viața noastră devine uneori insuportabilă: primim o veste buna și ne înveselim. Apoi primim o veste rea și ne întristăm. Vine iar o veste bună și zburăm, pe urmă o veste rea și… tot așa,… la nesfârșit.

Să știi că lipsurile din plan psihic sau sufletesc nu își au leac în planul fizic. Orice ai face în lumea această fizica ești supus subiectivismului.

Și ce poți face ?

Gândește-te la pendulul din perete. Are un punct fix din care se abate când la dreapta, când la stânga. Mută-ți mintea de la stânga și dreapta, numește-le circumstanțe și fixează-ți mintea peste ele, în acel punct, de care stau atârnate: stânga și dreapta, binele și răul, veștile bune și veștile rele.

Înaintea fericirii, caută textul tău, filozofia ta. (De ce alergi, de ce muncești, de ce nu dormi…)

Nu zic să trăiești în cort, însă să știi că omul în goana lui după context (casă, mașină, bani sau așezare-n societate) și-a uitat propriul text (parafrazându-l pe filozoful Noica).

Textul acesta dă pacea (câteodată și plânsul și tăcerea), însă întotdeauna după un plâns și o tăcere apare o Idee.

Cu drag,

Robert George Buliga