În anul 1, s-au eliberat 2 posturi în cadrul facultății, compartimentul studiouri acustice. M-am înscris pentru concurs. Au fost 4 candidați din anul 5 și eu-bobocul.
Mi-am luat bibliografia și am început să mă pregătesc, mai intens vreo 2 săptămâni… Era mai mult un examen teoretic. Și mai rămăseseră vreo 2 zile-vineri și sâmbătă-până la concurs, căci duminică era închis, zile mai libere ca să mă joc și eu un pic cu aparatura aceea acustică… Tot în acea vineri, tata a venit pe la mine (nu-l mai văzusem de ceva vreme și eram și un pic emoționat) și mi-a zis că nu are sens să mă prezint, pentru că la genul acesta de concurs, câștigătorii sunt știuți dinainte (?) și că are nevoie de mine în nu știu ce problemă.
Am renunțat, mâhnit și am plecat din Cluj.
Au trecut 3 zile fără să mă uit pe materiale, instrumente specifice studiourilor să le analizez- nu aveam… Tata nu avea cu mine nicio problemă de rezolvat (?). Eu eram plecat din Cluj… Deci nu mai aveam nicio șansă la concurs.
Luni, dimineață cu 20 de minute înainte de a pleca trenul din gară spre concurs, mă trezește prin telefon, tata: “Ce faci? De ce nu te duci la Cluj, la concurs? Ți-am lăsat bani de taxi și de tren, pe masă.” (deși bani aveam) și a închis.
Am rămas uluit.
Am prins trenul de Baia Mare-Cluj Napoca și cu remușcări pentru ne-studiul meu în cele 3 zile, m-am prezentat la concurs.
Proba practică mi s-a părut relativ ușoară. Cea scrisă-foarte ușoară. Dădusem Bac-ul din istoria muzicii, urmase admiterea, eram în anul 1, mai acumulasem ceva informații în 2 luni de facultate. După cerințe se punea accent pe teorie… Eram pe val. Deci, șansele mele crescuseră la 100%.
După concurs s-au afișat rezultatele:
Robert-primul picat. ( nota 8 și ceva). A căzut cerul pe mine. Cu genunchii înmuiați ,cred, că am și tras un plâns în toaleta Cons’ului… Nici acum nu înțeleg de ce… Vreo 2 luni de zile nu am mai trecut prin facultate. M-am retras la Biblioteca Universitară.
Și cărțile de acolo mi-au explicat că lipsa mea de la cursuri se explica astfel- am început să urăsc: (!) pe mine, pe ceilalți, pe studio, pe încălțările care s-au urcat în tren…
Coincidență sau nu, după o lună mă sună un monah, a cărui discipol îi eram. Află de starea mea sufletească și întristat, îmi spune că eu ar trebui să deschid ușa fiecărui profesor, coleg, muzician sau om de rând-și nu invers. Vorbea în pilde…
Eu, novice, repede (dar pe undeva și să-i fac în ciudă mentorului):
Am luat un sacou. Am scris pe o etichetă: ”PORTAR” , am prins-o-n piept și cu ea m-am dus la Conservator.
M-am postat în fața bibliotecii și fiecărui profesor universitar, coleg știut și neștiut din facultate, care vroia sa intre-n bibliotecă: îi zâmbeam, îi uram spor la citit și-i deschideam ușa bibliotecii. Ba mai mult: celui căruia nu-i intuiam mersul înspre sala de lectura, îi ceream scuze și-i deschideam cu un zâmbet sincer și a doua ușă: ușa sălii de lectură.
Și până seara am făcut o baie de emoții de tot felul: lumea îmi zâmbea, unii râdeau de se prăpădeau, alții m-au felicitat pentru nota de la concurs, cerându-mi detalii, o profesoară care m-a văzut la concurs m-a strâns în brațe și vreo 3 colege m-au pupat.
Seara, după trebușoara asta eram alt om. Zâmbeam – în interior-într-una.:)
A doua zi mi-am reluat cursurile…
Aruncă-te! Fă ce simți! ( Indiferent ce spun ceilalți!):
Ignoranța e o boală; e trecătoare, dar e necesar să o conștientizezi și să scapi și de ea.
Examenele sunt pentru întărirea ta.
Oamenii sunt pentru îmbrățișat: cu gândul, cu ochii, cu brațele,… cu muzica.
În muzică există un interval numit cvartă, interval pe care muzicienii antichității l-au transpus muzicii din mișcarea planetelor. (Asupra celorlalte intervale voi reveni în viitor).
La popoarele pașnice sau foarte pașnice se găsește aceasta cvartă în imnurile oficiale, în cântecele de luptă.
De ce ?
Deoarece, cvarta anunță: atacul, trezirea sau vigilenta. Cvarta te aruncă-n “bătălie”.
Ascultă primele 2 sunete din „Imnul României: http://www.youtube.com/watch?v=kqYCLYCQ2vs„, corespunzătoare celor 2 silabe din primul cuvânt: „De-șteap-tă-te….” Primele 2 sunete formează o cvartă, cvarta care deschide pe urmă, fiecare strofă.
Ți-am dat exemplu acest “imn”, pentru ca tu să reusești să ”cânți” acest interval de cvartă.
Cu prietenie,
Robert George Buliga
P.S. “Tu știi să cânți o cvartă?” 🙂
16 răspunsuri
imi place umorul tau englezesc…:) si imi place articolul….e motivant si tonic.
Felicitari !
🙂 Mersi…:)
Te admir Robert, este nevoie de curaj sa o faci pe portarul, sa infrunti ironiile si sa poti extrage din aceasta experienta partea pozitiva, poate de aceea exemplul tau cu ,,cvarta” este bune venit , iti poti lua curajul din muzica.Dar daca curajul tau se pote explica si prin entuziasmul tineretii, recunoasterea greselii, dorinta de afirmare sunt proprii unei cautari de sine. La final ai trecut totusi cu brio un examen cu tine, poate mai important si mai valoros. Ce alte fragmente muzicale dau curaj?
Sunt foarte multe exemple muzicale. Va mai fi un articol pe…curaj. 🙂
fara sa stii tu sau monahul tau ati aplicat o tehnica numita shame attack exercise care se foloseste sa vezi ca nu mori daca faci ceva ce nu ai face deoarece ti-e rusine. ba din contra, observi ce ai observat tu: unii oameni te inora, altii te iau in brate, altii te desconsidera……….
la fel este cu ORICE facem. oamenii tot asa fac. nu depinde de noi ci de ceea ce gandesc ei. daia e inutil sa te iei dupa ei.
sper ca exemplul tau sa ajute cat mai multi oameni sa isi invinga rusinea si teama de oameni si sa aiba curaj sa faca ceea ce cred ei ca e bine pentru ei.
Bravo, Robert! Ma bucur sa ti-ai ascultat inima si ai facut ceea ce ai simtit. Din tot ceea ce ni se intamplat, bun sau rau, trebuie sa invatat si sa devenim mai puternici. Felicitari!
Da. Bravo.
Despre aceasta tehnica am citit dupa ce am pus-o in aplicare. 🙂
E interesant ca monahii nu cunosc psihologie din carti sau in urma unor scoli inalte. Si in alta ordine de idei, le pui o intrebare si ei nu cauta sa se gandeasca , spun primul gand-ca raspuns- care le trece prin minte ; se considera ca primul gand e de la D-zeu , iar al doilea e dupa judecata omeneasca.
Multumesc ,Sim.
Comentariu pentru tine e mai jos: despre monahi, judecata lui D-zeu si judecata oamenilor.
🙂
Bravo!!! Super experienta! Multumim ca dai sens si valoare vietii!!!
Multumesc din suflet.
I have been examinating out some of your posts and it’s pretty clever stuff. I will make sure to bookmark your website.
sper sa ma pot conecta, urmeaza comentul, imediat ce pot, oricum suna deosebit….
D-voastra sunteti prima persoana caruia i-am povestit despre relatia dintre muzica si Univers cu tot ceea ce contine: spatiu, timp, oameni…
Si cei care vibreaza la fel se regasesc…
Salut. Ai un sait ce merita vizitat. Te uiti si la saitul meu de anunturi gratuite? E taman.ro Multumesc!
Salut. Ti-am dat reply la masajul tau pentru ca mi-a placut sinceritatea si directia din mesajul tau; mai este nevoie de un site de anunturi gratuite pe piata romaneasca. Atata timp cat nu duci politici agresive ai tot concursul meu.