Iti scriu povestea unui client: Mihai (clientul e real, insa numele lui e fictiv) .
Mihai e absolvent de Politehnica. Ii place muzica si saxofonul. Canta la el, dar se considera un om netalentat. Se incapataneaza sa nu lucreze in domeniul lui tehnic si vrea sa faca muzica. Are vreo 30 de ani.
In prima sedinta cand l-am cunoscut, mai tot timpul vorbea cu capul in pamant. Corpul ii era rigid. Umerii plecati in fata, vocea stinsa si fata cu un zambet fortat doar ca sa fie acceptat de mine si sa lucrez cu el.
I-am testat auzul , punandu-l sa reproduca cateva sunete dupa pian si ….dezastru total. Respiratia e “la pamant”si vorba nu i se intelegea. Ce mi-a atras atentia a fost faptul ca de fiecare data cand reproducea un sunet, strangea din pumni.
Si dupa intrebarile puse legate de muzica am realizat ca el incearca sa gandeasca totul, daca se poate milimetric. I-am explicat ca ce se adreseaza simturilor , nu merita gandit. Doar experimentat.
Si „i-am taiat-o” de fiecare data cand a pus intrebari tehnice despre muzica : interval muzical, transpozitii, sunete , armonice,etc. Era doxa de informatii stivuite in memorie si care nu-l ajutau sa reproduca macar un sunet.
Un singur aspect il subliniez la Mihai si la toti: adultii se iau prea in serios. Cineva i-a invatat ca daca devin adulti nu au voie: sa se joace, sa se prosteasca sau sa greseasca. Sunt in competitie . Nu stiu cu cine…
Sau ca eticheta de adult data de ceilalti il pozitioneaza sus in vreo ierarhie…sa fim seriosi.
Ce l-am pus saracu’ sa faca in cabinet, cred ca i-o fi trecut prin minte ca-s dus cu pluta: sa se joace cu o minge, sa se catere pe un spalier., sa se intinda, sa rada sau l-am provocat sa se prosteasca…
Apoi a urmat Prima lui Tema de Casa data de mine:
1. sa arda toate caietele de muzica cu teorii despre muzica;
2. sa-si cumpere o minge de tenis pe care sa o fugareasca de sa-si intoarca casa pe dos; zilnic.
3. Hainele aranjate in dulap sa le puna alandala.
4.Prosopul de la baie impaturit la dunga sa-l sifoneze si sa-l agate de candelabru.
5. Sa iasa in oras, sa socializeze si sa se imbete ca mistretul.
Lui nu i-am zis, ca sa nu-l sperii, insa tie iti zic: era plin de fobii. Ganditul si ordinea l-au blocat sa mai simta. Si vezi : Mihai instinctiv se lega de muzica.
Si a stat pe o lista de asteptare vreo 2 saptamani, ca sa lucreze cu mine. L-am simtit la telefon din prima si mi-am dat seama ca daca nu cresc dorinta in el si nu-l tot aman, voi lucra cu el foarte greu. Si strategia a functionat de minune. Progreseaza rapid.
Stii ce mi-a zis, intr-o buna zi, Mihai?
“Robert , inaintea ta am fost la o profesoara de muzica si in fiecare sedinta ma facea: idiot, tampit si afon. Si intr-o zi am plecat distrus de la ea si efectiv am… plans; apoi am dat de tine… Vad ca tu imi zici inversul celor spuse de ea si-mi argumentezi.. .Sunt socat, mirat si nu ma mai intereseaza adevarul. Eu ma bucur ca progresez.” (Iti inchipui in ce hal ii aducem noi ,oamenii, pe semenii nostrii? Nu mai stia cine e el.)
Si in ce consta progresul lui: reproduce sunetele, poate canta si putem incepe studiu pe muzica. Abia acum va intra intr-un workshop de respiratie, unde isi va corecta postura, respiratia, isi va pune energia dominanta in valoare. Brusc a descoperit ca sub vocea lui de pisicutz se ascunde o voce de lider, o voce puternic masculina care trebuie pusa pe o tehnica de respiratie caci astfel corzile nu vor suporta forta energiei de razboinic si va ragusi instant.
O sa-l sustin pana in punctul de a da la Conservator.
El e doar un exemplu de om care face ceva si simte intuitiv altceva. El a simtit ca trebuie sa faca muzica. Altii ca el simt ca trebuie sa faca altceva: pictura, gradinarit, training, coaching, etc. Mai am un client care e ofiter SRI si care si-a dat demisia ca sa se apuce de coaching si se “misca “grozav de bine.
Daca gandesti ca Mihai era praf sau ca viata lui e de plans sa stii ca nu ai dreptate. In viata lui tocmai s-a incheiat un ciclu si a inceput un altul. Atat timp cat el sau oricare altul ca el e in miscare, el e VIU. Si poate ca tocmai de aceea viata e a naibii de frumoasa.
Uite-l pe “Mihai” in actiune sau un alt “Mihai “ care e posibil sa fie si in tine:
4 răspunsuri
Nu te cunosc, Robert George Buliga, insa povestea, dar mai ales filmuletul mi-au adus aminte de „mine”!
Frumos! A venit la momentul potrivit!
Multumesc!
🙂
Buna! As dori mai multe detalii despre workshop:) Poate reusesc sa ajung acum. Astept un mail de la tine. Multumesc!
Buna Camelia,
Ti-am trimis detaliile pe mail. Sa verifici si spam-ul.
Pentru putin.