Libertatea si secretul libertatii
Share Facebook 0 Twitter Linkedin 0 Whatsapp Pinterest 0 Libertatea in 2023. Secolul 22. Dupa Hristos. Calea Lactee. Planeta Terra, U.E. Romania. Închisoarea din capul
Atingem o treaptă a succesului personal și ne credem invincibili, deștepți și frumoși. Emitem valori, judecăm acțiuni. Ne exteriorizăm și succesul se…stinge.
Câștigăm bunăvoința unui zâmbet și din acel moment credem că cel zâmbet ni se cuvine sau dorim să apară de fiecare dată când simțim nevoia să ne atingă. Dar uite că zâmbetul se stinge.
Auzim o muzică și o ascultăm ore-n șir încercând parcă să ne-o însușim și treptat melodia începe să semene cu celelalte și astfel… dispare. Și dispare pentru totdeauna pentru că ne-am modificat sufletește, dorind…
Exista 2 poli opuși atât în viață cât și în actul artistic: realul și idealul. În momentul finalizării realului sau idealului se întâmplă o evaporare de emoții. E un moment discontinuu (și independent de existență a emoțiilor). E un stadiu critic căci te pune în slujba josnicului…
Realul e frumos, dar idealul e sublim.
Există o graniță între frumos și sublim.
Sublimul nu se explică. Sublimul există. E în flori, în roua de pe iarba dimineții. În fluturii din natură și în cei din stomac. În zâmbetul unei fete, în zâmbetul unui copil… În gestul unui bogat sufletește către cel sărac; în sufletele rănite și vindecate, în lacrimi, în smerenia omului în fața a tot ceea ce nu el a creat, dar a reușit să observe și l-a făcut să roșească.
Dar ce poți să faci tu, omule?
Nu pune mâna pe cei cu suflete nobile.
4. Când ai auzit o Muzică care-ți face ochii umezi, înainte de a se termina, să închizi treptat sonorul, să o pui în raftul dinspre Est și să nu lași (pe ea) să se pună praful.
Cu prietenie,
Robert George Buliga
P.s. Dedicat unui suflet, Oanei Turb… (Mulțumesc).
Share Facebook 0 Twitter Linkedin 0 Whatsapp Pinterest 0 Libertatea in 2023. Secolul 22. Dupa Hristos. Calea Lactee. Planeta Terra, U.E. Romania. Închisoarea din capul
Share Facebook 0 Twitter Linkedin 0 Whatsapp Pinterest 0 Te vreau dar…am un infinit de ganduri sau motive sa (te) refuz. Am convenit cu clientii
Share Facebook 0 Twitter Linkedin 0 Whatsapp Pinterest 0 Cum stii ca este el? Cum stii ca esti tu? Atenţie, bărbate: dacă nu eşti cu
Share Facebook 0 Twitter Linkedin 0 Whatsapp Pinterest 0 O femeie înaltă şi blondă îmi strânge mâna puternic în faţa cabinetului meu pentru prima dată.
Cum sa eviti pierderea energiei
35 de răspunsuri
Frumos… frumos, Robert… fara alte cuvinte…
🙂
Multumesssscccc >:D<, piesa din final este bestiala, iar articolul ma atinge foarte profund, ganduri de genul ma trec des si pe mine insa aici descrise si adunate de tine au alt sens, unul mai profud :D, o zi minunata Robert
Multumesc Viorel.
minunat Robert !!!!
te rog spune-mi ce poate avea muzica clasica atata de sublim incat sa ma faca sa vibrez fara incetare…si sa vindece suflete…
multumesc
o zi plina de…sublim 🙂
Muzica clasica e perfecta.
Marea majoritate a opusurilor clasice nu sunt sustinute de percutie; percutia (tobele) sunt doar un alt instrument in orchestra respectiva sau in orchestratia melodiei.
Asculta orice alta melodie din afara genului clasic si o sa constati ca fara ritm, fara percutie melodia paleste.
Inca o data muzica clasica prin constructie e perfecta.
Citind articolul tau, nu stiu cum, mi-a venit in minte poezia lui Blaga – Eu nu strivesc Corola de minuni a lumii… Un mic sublim si in ea,nu?
Lucian Blaga – Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Of!… Da! Blaga. Are unul dintre cele mai valabile sisteme filozofice.
Multumesc. 🙂
Marturisesc sincer… primul meu gand, citind articolul tau, a fugit spre poezia lui Blaga – Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Doar aici am gasit o expresie a sublimului in adevaratul sens al cuvantului…
Pentru mine, gasesti sublimul in acea melodie repetitiva, care din pacate devine, cum bine ai subliniat si tu, o obisnuinta a eu-lui tau… no problem… mai exista mii si mii de alte melodii care pot concura pentru a te duce la acel nivel…
De exemplu, pentru mine, in aceasta seara, sublimul(din punct de vedere muzical) este reprezentat de melodia De dorul tau – 3 Sud-Est(doritorii o gasesc aici: http://www.youtube.com/watch?v=1u4AOmmr9Xc )… ieri a fost Changes a lui 2Pac… maine… cine stie??
Frumusetea vietii sta tocmai in aceasta posibilitate a fiecaruia de a ne inventa si reinventa iar si iar in cautarea clipei de extaz(poetic,muzical,artistic sau oricum altfel) care sa reprezinte Sublimul…
Ma bucur cand exista comentarii la articole. Ma bucur ca dati drumul la imaginatie. Ma bucur ca exprimati ceea ce simtiti.
Fiecare are frumusetea lui si atingerile lui de sublim.
Poate exista si, de obicei , exista, o experienta de iubire care lasa in suflet o amprenta mai profunda decat toate celelalte , toate experientele sunt benefice , cu exceptia cazurilor in care devenim plini de resentimente si de cinism atunci cand pleaca dragostea. Nici o experienta care atinge sufletul cu o anumita forta spirituala nu poatefi daunatoare, decat prin ignoranta sau gelozie. ELENA
Ai scris atat de frumos, ca o raza de soare care strabate printre nori…venita de undeva de departe in lumea noastra. 🙂
Cand trecem prin diferite experiente ale vietii devenim mai puternici si mai intelepti, cu fiecare picatura de durere varsata in sufletul nostru. Din fiecare picatura de frumos amestecat cu durere, pe care sufletul nostru le primeste, iese intotdeana ceva minunat si sublim. Atunci poti vedea absolutul, cu toate ca dureaza doar o clipa, dar daca nu ai clipit din gene, atunci il poti vedea in toata splendoarea lui. Iar aceasta scurta si infima clipa, in care ai putut sa vezi asa ceva, innobileaza cu inca o cununa sufletul nostru , care devine din ce in ce mai treaz si constient in plimbarea lui pe aleile si cararile a ceea ce numim, aici, viata…. Daca putem sa vedem intr-un fir de iarba, in stropul de roua de pe el, in copilul care zambeste tuturor, in omul incovoiat de ani si viata, in norul de pe cer care se plimba agale, in razele de soare, care se joaca singure printre flori si oameni, minunea care este viata, atunci putem spune ca am ajuns sa vedem sublimul, chiar si pentru o clipa si meritam sa simtim emotiile lui, care fac fluturii sa zboare zglobii, fara sa oboseasca si pe care oricine i-ar vedea, nu s-ar incumeta sa ii prinda, pentru a nu curma frumusetea pe care ei o arata tuturor…. Si da un suflet mobil trebuie admirat si lasat sa se desfasoare, el se va simti fericit, atunci cand va canta simfonia vietii si inima lui va rade cu bucuria unui copil … 🙂 ♥
Da, Jamia. Toate intalnirile noastre cu sublimul se datoreaza mangaierilor ce vin din alta lume. Nu sunt mangaieri fizice; sunt permisiuni de cunoastere.
Multumesc mult de comentariu. 🙂
Bai, e foarte faina ideea articolului.
Descretesti frunti, prietene..
Ce se intampla? Au inceput baietii sa comenteze…:)
Multumesc,prietene.
P.s.(Stai pe-aproape).
Frumos articol. Cele mai incarcate stari de sublim si inefabil le-am regasit in actul creatiei, in arta (in special in muzica, fiind cea mai intensa dintre arte) si in dragoste. Pot spune ca una din starile cele mai sublime este inspiratia profunda atunci cand creez, cand se produce iesirea din timp intr-o euforie splendida si ai senzatia ca au trecut cateva minute apoi cand te uiti la ceas realizezi ca au trecut ore 🙂
Da. Bravo! Muzica e cea mai intensa dintre arte. Multa vreme nu am inteles ce vroia George Enescu sa spuna atunci cand afirma: „muzica e deasupra intelepciunii”.
Foarte bine: ” inspiratia e sublima”. Si sublimul comprima timpul.
Foarte bine inteles si vibrat.
Sublim 🙂
🙂 Multumesc.
Mi-a placut foarte mult articolul tau! Chiar m-ai facut sa ma simt mai bine azi desi am avut o zi destul de grea! Multumesc foarte mult!
Multumesc, Alex.
Incepusem sa cred ca noi, barbatii, suntem niste brute.
Te mai astept pe-aici…:)
Toate articolele pe care le scrii sunt pur si simplu….sublime… Multumesc Robert…
Bianca , cand scriu cam toate muzele sunt feminine. Probabil de aceea articolele „sunt… sublime” (cum tu afirmi).
Eu iti multumesc si tu ma stii ca sunt sincer.
Robert, nu stiu cum faci tu.. insa prin toate articolele tale ma duci in stari de sublim 🙂 Iti multumesc ca-mi reamintesti lucrurile cele mai importante, care de fapt nu sunt lucruri! 🙂
Multumesc din suflet, Oana.
Robert,
De multe ori in viata mea m-am intrebat de ce nu pot pastra aceste clipe de sublim o perioada mai lunga…
Ele vin, pe neasteptate uneori, imi umplu sufletul cu iubire, recunostinta, bucurie si smerenie, dureaza doar cateva secunde poate… dupa care se duc…
Insa amintirea lor ramane atat de vie in mine, incat le pot retrai intr-o secunda, doar amintindu-mi de ele.
Sunt acele clipe pe care, probabil, mi le voi aminti in clipa in care voi pleca de pe acest Pamant.
Sunt acele clipe in care imi simt sufletul impacat, radiind, conectat cu tot si toate!
Nu pot spune ca le caut in vreun fel, insa, atunci cand apar in viata mea, ma fac sa imi dau seama ca viata este mult, mult mai mult decat vedem cu ochii fizici..
Si sunt foarte recunoscatoare pentru ele!
Iti multumesc mult Robert, pentru ca mi-ai amintit de clipele de sublim din viata mea.
Sa ne fie viata o permanenta trecere de la un sublim la altul!
Cu drag,
Oana
Ce frumos ai scris…:) Multumesc.
emotionant si profund.bravo.
Multumesc. 🙂
Draga Robert,
Chiar acum stau si ascult o melodie de care uitasem si la care tin foarte mult. De atatea ori mi s-a intamplat sa gasesc ceva frumos si sa abuz de el, in acest caz, sa-l ascult de mult prea multe ori, sa ma plictisesc, sa-l las si sa uit de el, apoi sa il regasesc si sa fiu mai fericita decat prima data sa-l vad.
Nu stiu daca sa numesc abuz ascultarea repetata a unei melodii, sau prea multa iubire, cert este ca, in timp, isi pierde farmecul si niciodata nu am putut intelege de ce. Exista un mic blestem, il numesc eu, al sublimului, cand dai de el vrei mai mult si este minunat, insa, daca stai prea mult acolo o sa se consume si o sa dispara, ceea ce este foarte trist.
Este adevarat ca atunci cand dai peste un lucru bun si il monopolizezi, dupa aceea dai cu el de pamant, suparandu-te de ce oare nu te mai face sa te simti la fel. Cred ca si eu m-as supara daca cineva s-ar supara pe mine. Acel mic blestem e defapt peste tot. Orice stare buna, daca salajdluiesti prea mult in ea, tinde sa devina neutra, dar daca iti imparti timpul cu sublimul astfel incat sa nu se simta de parca il vizitezi in fiecare seara si stai pe capul lui, acea simtire va fi si mai profunda.
Si tot as vrea sa fiu in sublim tot timpul, orice as zice aici si oricat as intelege. 🙂
minunat articolul! m-a lasat pe ganduri.. multumesc!
:)Multumesc.
Minunat.Esti din lumea aceasta? Nu cred!Ma bucur totusi ca, desi esti din alta lume ,te afli acum printre noi cu astfel de ganduri incurajatore,ganduri sublime ,constructive.
Multumesc!
Te-am imbratisat. Multumesc mult. 🙂
Multumesc, Robert, pentru pacea interioara pe care mi-a adus-o articolul tau!