Ce se aude în plâns

Într-o zi a venit la mine în cabinet o persoană de 26 de ani, o domnișoară foarte rațională care își dorea mult să cânte. Căuta un soi de libertate și simțea cumva că prin cântat și-o va câștiga.

Din nefericire însă vocea ei abia se auzea. Cânta fals și problemele emoționale se simțeau de la prima vedere că o copleșeau.

Am auzit în toată discuția cu ea o disonanță pe toate caracteristicile vocii ei.

Vocea nu putea fi sustinuță de corp din cauza lordozei lombare, a inteligenței fizice scăzute și a problemelor de respirație.

Îmi vorbea de iubitul ei cu care nu se mai înțelegea și care i-a cerut o pauză. Această pauză pe ea o distrugea.

Întrebând-o motivele pentru care iubitul ei i-a cerut pauză, ea a început să plângă.

Era un plâns diferit. Nu era un plâns a amintire sau a descărcare, ci era un plâns fals declanșat de o construcție a minții de moment.

Parcă mintea plangea, nu inima.

Ea formula idei și instant nu transmitea compasiune, ci emoția pe care o simți atunci când cineva e egoist. Deși lacrimile șiroiau, zgomotul produs de plâns era parca în discordanță cu lacrimile.

Am întrebat-o încet cât să mă audă și să nu-i distrug jocul minții: „Ce-ți faci cu mintea?”

S-a oprit. Și fata treptat avea expresia unui om din ce în ce mai senin.

Despre acel moment îți scrie această domnișoară:

„Robert într-un moment foarte greu al vieții mele m-a ajutat sa conștientizez ce fac, în toate aspectele vieții mele.

De fiecare dată când mi se întâmpla câte o nenorocire mă centram pe mine, mă întrebam de ce mi se întâmplă mie, fără să ascult și să simt argumentele celui cu care intram in dispută.

Era un mod egoist de a privi tot ce mi se întâmplă.

Iubitul încerca să-mi explice ce-l deranjeză în relație și în loc să-l ascult, plangeam, iritându-l mai tare.

Am realizat că fac rău continuând în acest mod.

Am realizat că eu dacă nu ascultam ce-mi vorbea, eu nu demonstram că-l iubesc, ci că mă iubesc într-un mod egoist pe mine. Efectiv nu-l ascultam.

Interesant ca Robert și-a dat seama de ce se întampla în mintea mea, doar ascultâmdu-mi plânsul.

Nu apucasem să-i zic mai mult de o frază și el mi-a zis ce gândesc. 

M-a lăsăt fără cuvinte și când l-am întrebat cum de m-a dibuit, mi-a zis: vocea ta e plină de disonanțe.”

Simți să fii într-un fel.
Simți să iei o decizie fără să întorci o problemă pe toate părțile.
Simți să faci o acțiune fără să știi de ce.

Acest „simțit” nu e altceva decat ceea ce radiază din esența ta. E un focar, un câmp energetic în jurul centrului tău: Conștiința ta.

În momentul în care acest simțit e blocat de un gând, adică deși simți să faci într-un fel, ceva te împinge să acționezi altfel.

Blochezi ceea ce simți pentru că un alt câmp energetic, o altă conștiință își face apariția în corpul tău. Aceeastă conștiință e generată de gânduri, de minte.

Astfel avem 2 conștiințe care intră în conflict: conștiința dată de esența ta și conștiința creată artificial de minte.

Această conștiință falsă te va devia pe o șină, în gânduri, hotărâri și acțiuni.

E o conștiință falsă care va încerca să crească și flămândă fiind, va cere energie pentru scenarii false și situatii nefericite. Va determina supraturarea creierului și pierderea memoriei.

Acest conflict se poate auzi în voce și muzicalitatea vocii tale.

Nu e nevoie să-ți înregistrezi vocea ca să-ți dau un feedback. E suficient următorul test.

Nu-ți dau mai multe detalii ca să nu te influențez în rezolvarea lui.

Cu drag,

Robert George Buliga

P.S.: “Workshop-ul pe Postură, Respirație, Voce și Minte” are loc pe 23 și 24 iulie 2016 (sâmbătă și duminică) în București.

Înscrieri pe adresa de mail: robertbuliga@yahoo.com

P.P.S:

În Iași are loc un “Atelier Intensiv pe Postură, Respirație, Voce și Minte” în zilele de 01-07 august 2016.

Înscrieri pe adresa de mail: robert@musictherapy.ro