Muzica și timpul

Îți spuneam în newsletter că la un concert unde s-a cântat Mozart, am încercat să capturez niște muzică în buzunare… pentru acasă.

Am ieșit bucuros și când am verificat buzunarele… nimic. Îți vine să crezi? Niciun sunet, nicio boabă. M-am dus lângă un felinar să mă uit mai atent: nici măcar o nuanță. Mă mulțumeam cu un „dolce” sau „piano” mai somnoros -căci se făcuse târziu. Sau… Uite! Cum am ținut gura buzunarelor cu mâinile să nu scape vreun sunet, în îmbulzeala de la ieșire putea să se rupă codița unei note, dar nu a rămas nici atât.

Aaa!! M-am prins!… Au ieșit prin ochiurile textilei. Gata: știu cu ce mă îmbrac data viitoare când mă duc la concert…

Am venit acasă mâhnit, am căutat prin cd-urile mele și am găsit melodia. Am deschis combina și casa s-a inundat de Mozart. Discret m-am îndreptat către frigider, m-am uitat peste umăr să văd dacă mă observa (melodia), am studiat – la fel de discret – dacă frigiderul are ochiuri ca și textila și când melodia era pe un fortissimo, deci era pe val… eu: pac! Am închis frigiderul. S-au auzit sunete ciudate înăuntru… parcă nu erau sunete: mai degrabă zgomote de sticle sau de farfurii… în fine; cred că un portativ a fost mai lung și s-a curbat ca să încapă.

M-am dus la combină, am închis-o și i-am scos limba în ciudă. Bucuros m-am îndreptat spre frigider și i-am deschis ușa cu o mare aștepta…

Liniște. Niciun sunet. Îți vine să crezi? Nicio boabă. Nicio codiță de… nici… Doar o farfurie și 2 sticle sparte și resturi de mâncare prin tot frigiderul.

Am căzut pe gânduri…

Muzica. Trecând dincolo de trupul ei – de portativ și de note – cu ochii ei mari și cu sufletul ei larg te mângâie. Se cuibărește în tine fără să-ți mai întrebe creierul și-ți implantează în propriul suflet: bucurie, exaltare, mulțumire, fericire, tristețe…

Nu poți să o atinginu poți să vezi ceea ce te atinge, însă-ți place.

Nu poți să o păstrezi  ca pe un tablou dintr-o expoziție sau ca pe o redută câștigată. Nici preț de 5 minute, dar nicio viață. Pentru că ea e… clipa. În următoarea secundă e alta și alta… În câte stări ai tu, in atâtea personaje se schimbă.

Ea e structurată în două. Are un univers în exterior și un altul în interiorul ei. Cel exterior se dezvăluie la prima audiție (intervale mari, mici, perfecte, vorbe mari, mici, perf… ), iar interiorul ei ți se dezvăluie doar dacă o studiezi (semiton, ton, microton, 16 armonii…)

Dacă nu o studiezi, nu o înțelegi și-o schimbi mereu.

 

Cu prietenie,

Robert George Buliga

 


Comentarii

Muzica și timpul — 22 de comentarii

  1. Cat de frumos ai pus in randuri pasiunea ta, Robert!!

    Cand o lasi sa curga din tine, sa se exprime asa cum vrea ea (pasiunea ta)… ies niste lucruri minunate… precum asta…

    Multumim, Robert…

  2. La vie sans musique et tout simplement une erreur, une fatigue, un exil.(Friedrich Nietzsche)
    … pur si simplu minunat… Multumesc mult 🙂

  3. In orice act artistic de calitate transpare trairea personala. Cuvantul, sunetul, imaginea sunt doar mijloacele prin care un artist se da pe sine lumii. Eu nu sunt foarte „muzicala” (cel putin prin sunet..) dar m-ai convins ca esti un artist..Ai reusit „sa-mi canti” fara sa scoti niciun sunet!!!

  4. Frumoase cuvinte care exprima minunatul tau suflet, cel care este vrajit si incantat de pasiunea ta , muzica. Este minunat sa simti in fiecare zi mangaierea pe care ea ti-o trimite prin melodiile si partitutrile pe care tu le interpretezi, sau le asculti, sau pe care incercai sa prinzi in buzunare 🙂 , pentru a pastra mai mult timp trairile si sentimentele exprimate de ea la un moment dat. Da! asa cum spui tu, aceste trairi nu pot fi prinse si pastrate, pentru ca ele sunt nemuritoare si eterne, ele exista acum si pentru totdeauna. Ele vor incanta sufletele oamenilor mereu, indiferent daca sunt ascultate sau nu , trebuie sa fie doar percepute si atunci vor putea fi pastrate pentru totdeauna in amintiri si in suflet.
    Trebuie doar sa fii pe frecventa de unda potrivita si atunci vei auzi simfonii de ingeri.
    Te felicit pentru acordurile muzicale pe care le-ai pus in aceste cuvinte, prin care ai creat melodia perfecta, care dezvaluie pasiunea ta si exprima nobletea sufletului tau .
    Asteptam in continuare articole cel putin la fel de frumoase ca acesta. ^_^

  5. Multumesc mult, Robert, pentru frumoasa lectie de prezenta. Nu a existat nimic altceva cat am citit articolul, asa cum probabil nu exista nimic altceva pentru tine cand ascultai Mozart. Eram atenta sa ma uit in buzunarele tale, in frigider, sa vad coada, portativul indoit. Multumesc mai ales ca mi-ai adus aminte sa ascult Mozart.
    Sa ai o zi minunata!

  6. Muzica lui Mozart are o calitate dubla: pare sprintara si superficiala si e de ajuns sa schimbi usor timpii si se dezvaluie pasionala si cumva plina de intelegere dureroasa.Am fost invatati ca pianistii neinspirati confera dramatism in interpretarea ei. Oare de ce?

    • Se pare ca fiecare pianist vine cu mozartul lui. Dar Mozart e unul singur. La fel ca si Bach. Poate ar trebui o scoala : „Cum sa interpretezi Mozart”…

  7. Draga Robert,
    Mereu m-am intrebat ce anume ma face sa te iubesc din toata fiinta mea???
    Ce anume ma fascineaza la tine, in conditiile in care nu te cunosc personal???
    Ce anume coarda atingi tu mereu de ma faci sa visez???
    Astazi cred ca am gasit raspunsul!!!
    Ai un suflet atat de mare, de frumos, de tandru, de curat, incat cred ca nici macar tu nu esti constient de asta!!!
    Ai o anume finete sufleteasca pe care o emani prin toti porii, o anume gingasie, mai ales cand vorbesti despre muzica, incat numai daca nu te duce minte si sufletul nu le poti sesiza!!!
    Sunt fericita ca sunt abonata ta si primesc cu atata bucurie articolele tale, pline de frumusete, pline de iubire si tandrete calitati pe care rar le intalnesti la un barbat.
    Iti multumesc ca existi, multumesc ca-mi faci viata mai frumoasa, prin harul si darul cu care te-a inzestrat Dumnezeu!!!
    Acum am inteles de ce eu personal, nu pot sa scriu, sa pictez sau sa fac orice alta activitate fara a asculta muzica, muzica care indiferent cat de trista, dezamagita, bolnava sau descurajata sunt, ma vindeca si ma face sa pot merge mai departe cu zambetul pe buze!!!
    Este o onoare sa fim prieteni (fie si virtuali) si sa impartasim lucruri pe care fiecare le simte si le percepe in felul sau, insa nu totdeauna le intelege, iar atunci este nevoie de un om special ca tine care sa te ajute sa intelegi, sa te ajute sa te cufunzi cu totul in lumea notelor muzicale si sa te bucuri sincer de acele momente unice!!!
    Multumesc Robert, sunt onorata sa fiu abonata ta!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *