Legatura dintre copilarie si vocatie sau Cum stii ca ti-ai gasit vocatia

Un tatic striga in fiecare dimineata din toti plamanii la fetita lui de 7 ani:

-„De ce nu te imbraci mai repede?!! Iar o sa intarziem! Intr-o buna zi o sa fac infarct!”

Ea ii raspunde, uitandu-se in oglinda,… visatoare:

-„Poate ca da, poate ca nu…

Taticul dupa un moment de ezitare,… bufneste in ras.

O clienta imi povesteste cu drag de relatia din trecut, cu mama ei :

Copiii si vocatiaMama m-a iubit enorm si inca ma iubeste. Cred ca daca intarziam 5 minute, venea in  intampinarea mea. Mi-a facut toate poftele: hrana cea mai buna, imbracamintea si rechizitele cele mai scumpe si dragute. Insa si eu am invatat (10 pe linie), am cautat sa o multumesc si nu am iesit din cuvantul ei.

Intr-o zi, s-a intamplat sa iau un 8 la matematica (prin clasa a 2-a) si cu toata stradania mea de a-l mari, nu am avut ce face si l-am adus acasa… Mama … nici nu s-a uitat in ochii mei si…m-a scos afara din casa. Era iarna pe inserate si, in viteza, cu teama, am luat cizmulitele rosii si o geaca pe mine si am mers prin zapada, in jurul blocului… timp de 2 ore.

Si culoarea rosie a cizmulitelor am simtit-o si in obraji, considerand ca mi s-a facut o mare nedreptate.”

Acesta este raspunsul clientei mele cand o intreb de ce o deranjeaza atat de mult ideea de nedreptate. In fiecare sedinta de dupa workshop, observ acelasi limbaj la ea: „ e drept sa ..”.; „e corect sa...”

Munceste in propriul cabinet intr-o mare competitie cu ea insasi. La fiecare idee pe care o pornesc alearga sa-mi intuiasca ce am vrut sa spun si chiar imi prezinta 2,3 variante, iar daca greseste, se intristeaza pentru ca nu a reusit sa intuiasca de la primele cuvinte ale mele si ochii ei sunt tot timpul pe ceasul de la telefon.

Eu ii spun ca atunci cand o persoana se simte neindreptatita, reactioneaza instant, adrenalina din corp determinand-o sa se apere si sa-si castige dreptatea. In fata nedreptatii, dreptatea are curaj si geniu.

Vrea sa vorbeasca si se opreste brusc; ochii ei imi spun ca a descoperit ceva dar… barbia ii tremura…Ochii i se umezesc si 2 lacrimi ii brazdeaza chipul…Face eforturi sa se adune si…imi spune ca :”...de fapt, atunci  m-am simtit neiubita… Daca ma simteam iubita reuseam sa-i explic ca nu e drept sa fiu taxata, insa nu puteam sa-i cer…sa…ma iubeasca …neconditionat...

Ce e musai de inteles si de retinut:

1. Copiii (bebelusii) vin pe aceasta lume cu o calitate specifica: unii vin cu LUMINA(au un fel luminos de a vedea lucrurile si viata, de ramai fara grai la vorbele lor de prunci…); altii vin sa impartaseasca DRAGOSTE tuturor semenilor cunoscuti sau necunoscuti (si ii vezi ca devin mai tarziu: preoti, calugari, profesori, medici-am vazut si manageri sau oameni de marketing cu aceasta dragoste si culmea!  la 26 sau 30 de ani sunt total instrainati de acest dar cu care au venit si doar sapaturi grele in inconstient ii mai ajuta sa se descopere.., etc); LINISTE atunci cand parintii lor isi pierd busola si isi traiesc viata intr-o neliniste totala, s.a.m.d.

2. Copiii devin parintii parintilor lor. Marturisea o mamica abonata de a mea, din Cluj:” am 2 copii: primul a fost fructul dragostei mele pentru tatal lui, insa al doilea copil cred ca a venit cu un scop mai inalt: ma ajuta sa ma uit in interior si sa fiu sincera cu mine”.

3. Copiii simt si inteleg tot ce se intampla in perioada in care nu stiu sa vorbeasca. Un tatic mi-a scris urmatoarele, in privat: „Robert, am fost violent verbal cu copilul meu pana ce a inceput sa mearga la gradinita. Tipam intruna si pe mama lui nu o mai iubeam si….acum cand merge la  gradinita, ma priveste intr-un mod nevinovat de imi vine sa intru in pamant de rusine. Zilele trecute mi-a murit tatal si desi el nu si-a vazut bunicul niciodata, cand m-a vazut devastat la aflarea vestii, m-a strans in brate…Intelege mai mult ca mine?.”

Ce-i de facut?

umbre Evoluam in cicluri de 7 ani- primii 7 ani din viata( de la 0 la 7 ani) sunt ani spirituali. Cam tot ce se intampla in aceasta perioada, legat de: frumos, bine si adevar ne formeaza spiritualitatea.

De la 7 ani la 14 ani se formeaza personalitatea adica coeficientul de personalitate, de la varsta de 14 ani la varsta de 21 se formeaza coeficientul de inteligenta, de la varsta de 21 de ani la 28 ani se dezvolta tot ce tine de trairi si simturi (inclusiv sexualitate si erotism), de la 28 la 35 ani ne intereseaza partea spirituala a lucrurilor si a vietii.

Varsta dintre 28 si 35 de ani se sprijina cu ajutorul liberului arbitru si al sentimentului de iubire pe care il impartasim sau il primim, pe perioada copilariei de la 0 la 7 ani. La aceasta varsta facem exact copiilor nostri (inconstient) ce au facut parintii nostrii cu noi, cand am fost mici.

Acei parinti care constientizeaza transferul de la o generatie la alta rup acest lant.

Vrei sa stii ce vor deveni copiii tai cand vor fi mari? Care este vocatia ta?

vis1. Intrebati copiii pana in 7 ani ce vor sa devina cand o sa fie mari si o sa raspunda cu inima. Iar cei care ajung sa-si caute vocatia dupa aceasta varsta ar fi important sa-si aminteasca ce si-au dorit cand au fost mici.

Un procent de 50 % din adulti nu stiu ce vor, pentru ca intre acel dar cu care au venit (LUMINA, DRAGOSTE PENTRU TOTI, LINISTE, etc.) si varsta la care descopera ca voiau altceva de la viata, au trecut cateva decenii.

2. Intodeauna intre Darul cu care am venit pe aceasta lume si acel Scop Final exista o mare legatura. VOCATIA E DOAR UN INSTRUMENT sau MIJLOC:

Dar: DRAGOSTE           Scop: REVELATIE

Dar: LINISTE                 Scop: INVINCIBILITATE

Dar:TRANSFIGURARE    Scop:     MAJESTY

Dar: NEMARGINIRE       Scop: ILUMINARE

Parintii si faptele lor sunt lectiile tale care ne duc spre acel Scop Final.

Daca traiesti intr-o familie armonioasa nu iti vei pierde darul cu care ai venit pe lume.

Daca nu traiesti intr-o astfel de familie, nu-i nimic: fa-ti din muzica un tutore si ea iti va arata drumul. (Eu asa am facut).

Muzica nu e nimic altceva decat o tehnica superioara de nlp (neuro-lingvistic-program). 

George Enescu, marele muzician spunea, la un moment dat:” muzica e deasupra intelepciunii.”

Invata sa reproduci cu vocea suntele muzicale. Vei avea un creier abdominal deschis si iti vei gasi VOCATIA pe care o cauti si scopul tau in aceasta realitate.(Mai multe vei afla in workshop-urile mele).

Cei care va stiti traumatizati in copilarie nu sunteti decat niste binecuvantati. Ce ai primit si trait in copilarie nu sunt nimic altceva decat raspunsurile la vocatia pe care o cauti.

Am rugat-o frumos pe clienta mea „cu cizmulitele rosii” sa ne lase „o mostra” din vocea ei si a facut-o.

E relevanta povestea ei din copilarie in urmatorul context: darul cu care a venit in aceasta lume e EMANATIA.

Intoxicatia pe care a suferit-o in copilarie in perioada 0-7 ani cand s-a format corpul spiritual si mai apoi in perioada 7-14 ani cand s-a format personalitatea ei, NU E NIMIC ALTCEVA DECAT LECTIA ei DE A-SI gasi VOCATIA si se leaga de „nevoia de a trai in adevar mai mare decat nevoia de a trai in liniste”,ca si SCOP in viata in perioada 28-35 de ani.

In prezent ea este medic si energia dominanta de vindecator o ajuta sa-si sustina vocatia:

Vocea umana cantata e diferita de alte sunete. Vocea umana se aude chiar si atunci cand nu striga. Chiar si atunci cand e doar o soapta.

Chiar si cea mai usoara soapta se aude peste tot „zgomotul”, cand soapta spune adevarul : „e prea mult”…

Cu drag,

Robert George Buliga

P.S. Fara pretentia de a epuiza subiectul, m-am oprit totusi pentru a nu generaliza. Lucrurile devin clare cand se analizeaza fiecare persoana in parte, cum se intampla in atelierele mele.

P.P.S. Urmatorul atelier se tine in Bucuresti, in zilele de 21 si 22 martie 2015 (sambata si duminica). Detaliile le vei primi daca te vei inscrie pe adresa de mail: robertbuliga@yahoo.com


Comentarii

Legatura dintre copilarie si vocatie sau Cum stii ca ti-ai gasit vocatia — 25 de comentarii

  1. Buna dimineata, Robert……
    Cata bucurie simt recitind ceea ce ai scris!!!!!!!!!….Esti un Inger…..vii in intampinarea tuturor…si faci un pic de lumina.Sunt atatea de spus!!!!!Eu lucrez in strainatate.Am renuntat la…..catedra de profesor pentru a deveni…..creator de…..binuterii…Cel putin asta simt….dupa 14 ani de profeorat! Multumesc, Robert….pentru ceea ce- mi trimiti ….din spatiul infinit al Constiintei Divine!

  2. Sunt fan al educatiei neconditionate pentru copii.
    Unconditional parentig.

    Acesta este un exemplu, cu urmari lasate adanc de conditionarile din educatia celor mici.

    Cu bine,
    Alexandru

  3. „Cei care va stiti traumatizati in copilarie nu sunteti decat niste binecuvantati. Ce ai primit si trait in copilarie nu sunt nimic altceva decat raspunsurile la vocatia pe care o cauti.” Nu inteleg deloc acest aspect. Cum sunt binecuvantati cei care au trait traume si cum anume gasesc raspunsuri la vocatia lor?! Mie mi se pare ca trauma din copilarie te inhiba pe tot parcursul vietii tale.

    • Ecaterina, trauma din copilarie inhiba pana in momentul in care hotarasti sa lucrezi asupra ei; din CLIPA in care starii momentului din trecut i-ai dat niste surse energetice, adica ce aveai nevoie atunci (in trecut) ca sa nu se transforme in trauma: detasare, curaj, iubire neconditionata, intelegere, etc, trauma se transforma DOAR intr-un eveniment…trecut. In ziua de azi aceste experiente si tratari ale trecutului nu mai sunt o NECUNOSCUTA.
      Acest exercitiu dureaza maxim jumatate de ora.

    • Claudya, toti au un Dar la nastere. Din fericire, cu asta ma ocup: ajut oamenii sa se descopere.
      Ce-i de facut? Va astept la unul din atelierele mele si atunci discutam „personalizat.”

  4. Sunt total de acord cu faptul ca o astfel de trauma trebuie vazuta mai degraba ca un eveniment, astfel incat sa nu prinda mai multa putere decat ar trebui asupra vietii omului in mod negativ. Traumele te poate face mai puternic, sau mai inhibat decat restul oamenilor si mai neinteles de catre ei; trauma e o sabie cu 2 taisuri din punctul meu de vedere. Tot nu inteleg insa cum te ajuta trauma sa-ti descoperi vocatia… 🙂

  5. Va rog, as vreas a primesc detalii despre urmatoarele ateliere, intentionez sa particip. Multumesc!

  6. Buna Robert,
    Eu pana la.varsta de 11 ani am avut o copilărie frumoasa, o familie armonioasă…dar tatal meu a murit si din momentul acela viata mea, copilaria mea sa dus cand mama a inceput sa ma bata…o bătaie pana la.mutilare….trist. Acum si eu sunt mama,am un băiețel de 4 ani, de tatal lui am divortat cand baiatul avea decat 2 ani…acum eu sunt plecata cu munca afara si de 3 luni mi-am luat baiatul aici langa mine….educatia, cresterea, indrumarea lui cate o data imi este atat de dificila…eu îi sunt mama si tata , are momente in care ma scoate din toți săriți

  7. Buna dimineata Robert ! DA ai dreptate doar ca sunt foarte putini adulti(traumatizati in copilarie) care reusesc sa isi dea seama ce se intimpla cu ei…din pacate… Eu personal am fost maltratata in toate modurile,copil fiind insa am realizat SINGURA ce ce intampla cu mine si am reusit sa ajung un om responsabil,o mama buna o sotie iubitoare(am 27 de ani de casnicie si sunt foarte fericita) un om cald.Traumele mele din copilarie ies la suprafata doar in momentul in care am deaface cu animalute…ma transform pur si simplu..nu suport nedreptatea care li se face si pur si simplu imi pierd controlul plang si lupt pentreu ele,imi dau singura seama ca exagerez cateodata dar…nu ma pot controla…La fel se intampla si cu batranii si copii… Imi ies din starea de echilibru…Doar ca,avand multa intelegere din partea familiei mele ECHILIBRATE,reusesc sa imi revin repede 🙂 ACESTA ESTE SECRETUL MEU: FAMILIA

    • Buna Magda,
      E si mai trist atunci cand adultul nu mai vrea sa schimbe nimic din ce a trait in trecut.(Printr-un salt cuantic adultul poate modifica ce s-a intamplat in trecut…).
      Ii place postura de victima si nu stie acest lucru. Totul se intampla inconstient.
      Multumesc mult pentru comentariul tau la articol.

      • Prin acel la ce anume te referi?:) Citisem undeva (nu-mi aduc aminte unde) ca o situatie, efectul unei situatii, poate fi modificat imaginandu-ti cum ai fi vrut sa se desfasoare defapt, simtind, angajandu-te cu totul in acea vizualizare…ceva de genul asta vrei sa spui!? Aplicasem odata metoda asta, si-a fost bine; m-am simtit free.:)
        Chiar asteptam cateva randuri pe langa acel video; un articol genial.:) Multumesc!

        • Prin acel „salt cuantic” la ce anume te referi?:) Citisem undeva (nu-mi aduc aminte unde) ca o situatie, efectul unei situatii, poate fi modificat imaginandu-ti cum ai fi vrut sa se desfasoare defapt, simtind, angajandu-te cu totul in acea vizualizare…ceva de genul asta vrei sa spui!? Aplicasem odata metoda asta, si-a fost bine; m-am simtit free.:)
          Chiar asteptam cateva randuri pe langa acel video; un articol genial.:) Multumesc!

  8. Cum exemplifici nevoia de a avea un viciu. Natura omului iubeste frumosul si binele si totusi se autodistruge, de ce alege uratul in locul frumosului, putoarea in locul miresmei, finetea in locul zbarcelii?

    Care este directia, cum nu lupta binele?

    • Salut Adrian,

      Exista corpul ca intreg si partile din intreg.
      In momentul in care alegem ceva ce e etichetat atipic, de fapt raspunde intentia pozitiva a partii din intreg. Intotdeauna e o intentie pozitiva.In fiecare persoana exista o alta intentie pozitiva.

      Directia e diferita pentru fiecare.
      Raul e doar o deformare sau o intentie trecatoare ca sa puna in lumina binele.

      Gandesti, deci e bine. 🙂

  9. Aş dori detalii despre următorul workshop, vă rog. Ce am citit şi gândit în legătură articolul de mai sus este un subiect care mă preocupă de ani de zile….
    Sunt muzician/pianistă şi am simțit întotdeauna că Arta Sunetelor este Vocația mea…. vreau să înțeleg mai bine cum mă pot ajuta prin ceea ce fac să îmi vindec multele neajunsuri sufleteşti şi mentale din copilărie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *