Cum te scot sunetele din zona de confort sau Ce ai de facut cand iti este teama de schimbare

Guardian_Angel_1900Mi-a ramas in minte o discutie telefonica cu ocazia sarbatorilor de Pasti, cu mamica din spatele site-lui “mamainvingatoare.ro”, Cristina Ivan.

Imi spunea intr-un moment din discutie, ca nu poate sa le explice copiilor ei ce se intampla de Pasti si ca e aproape imposibil sa le explici copiilor notiunea de D-zeu prin cuvinte ca: energie sau Univers, caci copii nu inteleg notiunile de fizica si sunt maxim de receptivi doar: la povesti cu Isus, Maria si Taticul Lui, la ingeri protectori sau la un D-zeu ca fiind Tatal adultilor.

S-a terminat convorbirea telefonica si eu am picat pe ganduri, pret de cateva ceasuri…

Ma gandeam eu:..de ce oare copiilor le plac povestile cu ingerasi si cred usor in ele si adultii zambesc doar intelegator la auzul lor…? Copiii reusesc sa traiasca in prezent si sa fie fericiti, iar adultii traiesc in trecut sau viitor si sunt in mare masura nefericiti?

Am predat candva la clasele primare in perioada in care am fost student la Cluj. La orele cu ei, cand venea momentul sa cantam, copiilor li se insenina fata si in timp ce cantau le straluceau ochii.

Si la polul opus, la ultimul workshop pe public speaking tinut impreuna cu Gratian Sonu, cand am ajuns la momentul din atelier in care i-am invatat cum sa isi incalzeasca vocea inaintea unui speech si am lucrat cu ei pe sunete, parca le-am propus sa care pietre de moara; reactiile au fost foarte interesante; majoritatea s-au blocat, s-au fastacit, au rosit si unul dintre ei, in tot timpul cat am lucrat cu colegii lui si apoi cu el, a ras. Parca-l vad si acum: s-a tinut tot timpul de nas, s-a rosit la fata, au inceput sa-i curga lacrimile si cand am ajuns in dreptul lui sa lucrez cu el, a explodat in ras.

Si sa stii ca rasul si plansul sunt 2 extreme ale stresului. De ce era oare stresat?

Si mai interesant este ce s-a intamplat dupa ce am lucrat cu ei: fetele lor s-au luminat, s-au relaxat, au inceput sa se joace cu sunetele si stii ce ochi aveau? Sclipitori, vii, mari si senini. Au devenit intelegatori unii cu altii, au facut liniste cand si-au dat seama ca s-ar putea sa-i deranjeze pe ceilalti colegi ai lor.

Se imbratiseau cu privirile.

A venit pauza si nimeni nu a mai iesit in pauza….

Si stii ce se ascunde in spatele reactiilor adultilor, pusi in situatia de a canta? Masti? Nici vorba…

Gandul ca sunt singuri. Da; senzatia ca sunt singuri in demersul lor, oricare ar fi el si atunci cand vor sa cante se vede cel mai bine. E vorba de singuratate, teama de singuratate sau de a ramane singuri, indiferent de situatie.

animals alone elephantGandeste-te la un moment din evolutia ta sau la un moment cand ai vrut sa faci o schimbare cat de mica si teama ti-a paralizat corpul: daca nu e bine…, daca nu e pentru mine…, ce-o sa zica ceilalti despre mine…etc.

Si de fapt in spatele tuturor gandurilor, nu e teama de nou, ci e teama ca pe treapta noua din evolutia ta…tu esti singur si neajutorat.

Atunci cand cei dragi de langa tine sunt ocupati, pleaca pentru moment sau nu vor sa te insoteasca, tu brusc te simti…singur.

Insa in acel moment, ca sa nu renunti si sa nu umbli cu jumatati de masura, tu…canta. In orice fel: murmurat, in gand sau cu voce tare.

Brusc nu mai esti singur.

Si stii de ce?

In momentul in care ai scos primul sunet s-au intamplat 2 lucruri:

1.Vibratia corzilor vocale a determinat o oxigenare mai accentuata in chakra corespunzatoare gatului  prin vibratie, deblocand plexul solar sau creierul abdominal, sediul emotiilor. Chakra corespunzatoare gatului se blocheaza de fiecare data cand ai emotii puternice si nu mai poti scoate nici un cuvant.

2. Vibratia corzilor vocale produce energie in corp, energizarea fiind instanta. Actul cantarii e de fapt (si la origini) o rugaciune.

Si-ti demonstrez:

a.In comuna primitiva, cine crezi ca a devenit cel mai puternic dintre membrii tribului? Cel mai muschiulos sau cel care a indraznit sa cante in ciuda fricii. Cel care a inceput sa se manifeste prin sunete, sa cante in orice fel, a trezit admiratie in trib. Si membrii tribului atribuindu-i puteri supranaturale, l-au numit saman. Samanul (sau preotul de mai tarziu) a condus omenirea pana in timpul strabunilor si bunicilor nostri.

b.La inceputul crestinatatii, cantatul a fost in stransa legatura cu rugaciunea. Rugaciunea era cantata.  Aminteste-ti de psalmii lui David (ii canta, acompaniat de lauta). Calugarii de azi, cand se roaga, o fac printr-o vorbire-cantata sau printr-o cantare-vorbita.

Si stii care este efectul?

Instant intra in transa, in conexiune cu lumile pe care noi nu le putem vedea (decat simtii) si/sau se energizeaza.

Asa sunt legile facute: scoti un sunet si instant incepe sa curga energia in tine.

Dar sa stii ca nu este acea energie data de adrenalina. Este energia starii euforice cand esti incantat de conexiunile gasite.

Ce ai de facut (exercitiu):

Cand e posibil, inchide-te intr-o camera. Asculta o vreme ce se aude in afara camerei: o sirena de ambulanta, un claxon, un latrat sau voci incete de oameni. Dupa ce ti-ai oprit auzul pe fiecare zgomot in parte, incepe sa se faca liniste in tine si toate zgomotele dispar.

Acum canta usor, murmurat, cu buzele apropiate o melodie sau doar cateva sunete. Daca buzele le vei duce usor inainte, vei simti o vibratie puternica in buze sau un usor gadilat; sunetul nu se va duce din gura, prin trompa lui Eustakio spre urechi, ci prin buze. Va lovi obstacolele din camera si se va intoarce, prin exterior spre urechi.

E modul corect de emisie al sunetelor si-n cantat si-n vorbit.

Ce vei castiga?

1.Vibratia te va relaxa.

2.Sunetele te vor energiza.

3.Te auzi? Nu mai esti singur. Sunteti 2: tu si sunetul.

 

Cu drag,

Robert George Buliga

P.S.: Nu mai sunt locuri libere la Workshop-ul de Intinerire prin Respiratie din data de 26 si 27 aprilie 2014.


Comentarii

Cum te scot sunetele din zona de confort sau Ce ai de facut cand iti este teama de schimbare — 21 de comentarii

  1. Hei, Robert, ce amintire de la cursul de public speaking :). Nu doar ca ni s-au luminat fetele, dar ne-ai trezit pofta de cantat. Si pentru ca deja auditoriul exista, am cantat (initial doar eu) o melodie pe care o invatasem in scoala generala (si iata ca nu uitasem nici macar un vers). Atata bucurie am simtit in sufletul meu, incat in pauza, am iesit afara si am mai cooptat cativa colegi si-am pus de-o cantare pe 2 voci care a iesit superb. Si acum ma mir ca n-au iesit vecinii la geam sa vada cine canta sub ferestrele lor cu atata patos :).

    Spectacolul nostru ad-hoc a fost imortalizat intr-o fotografie postata pe FB de Magda in care suntem aranjati in forma de inima (sau diamant) si cantam cu totii, cu luminite in ochi si zambete largi pe fata.

    A fost tare frumos, si acum abia astept sa merg la seara de Folkusor organizata de Bobo de 1 Mai cand o sa putem canta din nou cu totii. 🙂

  2. Hey..Robert, nu esti corect!

    Vreau sa lasam un pic la o parte faptul ca e unul din cele mai bune articole ale tale pe care le-am citit intr-o suflare (sau respiratie?)..

    nu asta conteaza, pentru ca acum vreau sa spun ca nu ai fost corect!

    nu ai mentionat absolut deloc faptul ca cel care a ras tot timpul a avut circumstante atenuante, foarte atenuante 🙂

    Pai, de unde sa stie cititorii tai dragi, faptul ca tipul respectiv a trebuit sa „indure” unele din cele mai amuzante fetze, figuri si scalambaieli posibile EVER?

    Cine crezi tu ca ar putea rezista la nesfarsit sa se abtina sa rada, cand priveste in fata un om, care isi tuguiaza buzele, scotand sunete care de care mai interesante si mai deosebite, in timp ce il priveste pe celalalt fix in ochi? 😀

    E ca si cum m-as uita in oglinda, si as incerca sa fiu serios in timp ce cel din oglinda se stramba la mine si scoate sunete cu buzele tuguiate privindu-ma in ochi..ai incercat vreodata? 😀

    Nu imi pare rau ca am ras atat de bine, insa m-am temut sa nu cumva sa crezi ca nu te iau in serios.

    Ce vina am eu daca m-am nimerit in fata unor oameni asa de faini si amuzanti? CEILALTI sunt de vina!

    Eu sunt doar un copil..mai mare! 😀

    Lasand gluma la o parte, este unul din cele mai bune articole ale tale..nu te opri aici! 😉

    Cu drag,
    „Unul”

    • Sa-ti dau un pont tie (dar si celor care ma citesc):

      Sunt 3 energii in fiecare om, in proportii diferite, in functie de persoana: energia de razboinic, cea de vindecator si energia de magician.
      Indiferent de proportia care e in noi , e necesar integrarea energiilor (asumarea).
      Luam de exemplu energia de magician si ca s-o integrezi faci urmatorul exercitiu: te strambi intr-o oglinda pana nu iti e rusine de tine, nu-ti vine sa razi de ceea ce vezi. Pe urma te strambi in fata cunoscutilor sau a prietenilor, fara sa razi, fara sa te simti penibil si fara sa astepti ca cei din fata ta sa rada de tine sau cu tine. Cand ti-a iesit acest exercitiu ti-ai asumat sau ti-ai integrat energia de magician.
      Daca nu educi energia de magician te controleaza ea pe tine.
      Dupa exercitiu iti vei integra incredibil de bine copilul din interior.

      Multumesc mult de comentariu.
      Tot cu drag.

  3. Multumesc pentru articol, foarte foarte fain adescoperire am facut cantul = rugaciune. Crezi ca este acelasi efect si cu „fluieratul”? De unde crezi tu ca vine aceasta frica „de a nu fluiera in casa” ca aduce „paguba”? nu era oare tocmai contrariul?

    multumesc , laura

    • Cant=rugaciune; asta a fost la origine si e valabil si-n ziua de astazi.Numai… nu e pentru toti…
      Fluieratul ca act fizic declanseaza vibratia laringelui ca si orice sursa sonora exterioara, insa vibratia e mult mai mica in comparatie cu cantatul, unde sursa e interioara-laringele si muschii lui.
      Fluieratul in casa, ca si expresie nu are conotatii muzicale. La fel ca si fluieratul in biserica are intelesul de a nu intina ceea ce e considerat sacru.Acel fluierat, fiind vorba de comportament , sa nu-l duci acasa deoarece si casa e sacra.
      Multumesc.

  4. Frumos articol, cu informatii care te indeamna sa cercetezi mai mult, mai departe, sa te autocercetezi, cu exercitii de facut. Frumos. Te astept in continuare cu noi articole. Sigur mai sunt multe in tolba ta si mai ai multe de spus. 🙂

  5. Draga Robert, prin prezenta rog exercitii de integrare si pt celelate 2 energii, de razboinic si vindecator. Multumesc:)
    Apreciez f mult ideile, munca si generozitatea ta. Fii binecuvantat;)

  6. Mi-a placut articolul! Si da, sunt de acord cu faptul ca adultii traiesc mult in trecut si viitor.. chiar eu am fost unul dintre ei. Dar incet, incet, prezentul meu este mai viu! Imi deschid ochii si observ multe detalii si multi oameni care pana acum nu intrau in raza mea de atentie. Asta doar datorita coach-ului meu! Este o schimbare bine-venita!
    Felicitari pentru articol!

  7. Salut,Robert! Azi,intamplator, am citit doua dintre articolele tale si mi-au placut foarte mult:}Felicitari! As vrea sa vin la workshop-ul din 31mai-1 iunie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *