Cum se câștigă semi-maratonul sau Cât de bine respiri

Era prin 2005, București. Și eram atât de fericit că toate îmi mergeau prost, încât mergeam cu capu-n pământ și asistam, neputincios, la cinematograful imaginar din mintea mea: filmul în care prietena îmi zicea: bye-bye, filmul cu nuvela pe care n-o mai terminam de scris, concertul lui Mozart pentru clarinet pe care nu ma puteam concentra și multe altele, pe care nu are sens să ți le zic, ca să nu te întristez.

Pe stradă , am zărit un panou publicitar, un anunț despre un …semi-maraton. (Eu nu obișnuiesc sa alerg.) Nu aveam nici un antrenament, dar am văzut în acea competiție șansa de a-mi ridica capul din pământ.

Mi-am notat ziua și ora întrecerii și am făcut rost de o pereche de teniși de la un coleg de cămin, cu un număr mai mic-într-adevăr-dar i-am probat și păreau ok. (Am considerat că adidașii mei sunt prea grei.)

Te duc un pic în timp-căci are legatură-la un concert din Baia Mare, din perioada liceului. Aglomerația era mare și m-am pierdut de sora mea, tocmai în pauza concertului și când ea avea nevoie de mine. A început să mă caute cu o prietena de a ei, care nu mă cunoștea pe mine. Dorind să o ajute, prietena a întrebat-o pe sora mea cum arăt. Sora mea a stat un pic pe gânduri… și pe urmă i-a zis repede: ”Caută un  schelet.” (Când ne-am regăsit, prietena ei a zis: : ”A!.. ăsta e scheletul.”)

Revin la competiție. M-am gândit eu, că o să se uite mulțimea lung la mine, la semi-maraton, când o sa vadă un schelet alergând. Așa că mi-am luat un trening și m-am dus să alerg.

Startul se dădea în fața Hotelului Intercontinental. Mulțime mare. Toți alergătorii îmbrăcați în maieu și-n șort, eu în trening. Unii săreau pe loc, alții își scuturau pulpele de la picioare- se încălzeau. Mie mi s-a părut ciudată maimuțăreala lor și fiindcă am început să mă plictisesc, am făcut rost de o țigară. Mi-am aprins-o și pe la jumătatea ei, aud cum strigă  unul din organizatori la mine, pentru faptul că fumez înaintea efortului fizic. I-am zis că așa se întâmplă când întârzie startul: alergătorii se apucă de fumat.

S-a dat startul. Trebuia să ajung de la Intercontinental, la Piața Charles de Gaulle, sa fac 7 ture în jurul Parcului Herestrău și pe urmă să mă întorc înapoi în Piață.

Și m-am pornit să alerg. Cam toți mă depășeau, dar nu prea mă interesa, căci eu gândeam că dacă ajung să închei semi-maratonul, toate problemele mele se vor rezolva. Și a început o ploaie torențiala… Și mi s-a umflat treningul de atâta apă. Devenise atât de greu încât simțeam că alerg cu un rucsac plin în spate. Și pe pistă mai era și apă, încât picioarele îți fugeau când pășeai; când în stânga, când în dreapta.

Și dacă am văzut eu că atâtea forțe s-au vorbit să mă scoată din cursa, m-am gândit că o respirație mai profundă va oxigena mai bine creierul și mușchii. Am început să-mi controlez respirația, sa inspir cât mai jos, să cobor diafragma ca plămânii să se umfle la maxim.

Alergam și pista se făcea din ce în ce mai lungă și mai… goală. Am început să mă întreb dacă nu cumva am ieșit de pe pista marcata și alerg aiurea prin București.

La orizont am auzit din mulțime strigând: “ Mai este unul!…Hai!…Hai ,băiete… poți! Mai ai un pic! Hai! Hai! Hai! Și am trecut linia de sosire în uralele organizatorilor care nu s-au plictisit să aștepte și entuziasmați că nu am abandonat. La recepția dată în cinstea alergătorilor, un antrenor m-a întrebat ce am făcut de am rezistat ca și amator pe pista și i-am răspuns că m-am concentrat pe o respirație toraco-abdominală. (Mi-a zis un bravo.)

După această recepție și întrecere m-am ales cu o diplomă (cea de jos), un tricou (probabil să las treningul acasă data viitoare) și toate unghiile de la degetele de la picioare, după o săptămână s-au înnegrit și au căzut ( Am alergat încălțat cu teniși cu un număr mai mic). Ajuns acasă nici o problema din cele lăsate nu s-au rezolvat, însă am realizat că am o tehnică de respirație foarte bună.

Tu cum respiri?

Ți se ridică umerii și toracele sau se umflă doar partea de sub stern în jos (abdomenul) ?

 

Cu prietenie,

Robert George Buliga

P.s. Aștept comentariile voastre ca să știu ce pregătesc în articolul viitor. : )


Comentarii

Cum se câștigă semi-maratonul sau Cât de bine respiri — 25 de comentarii

  1. :)) ei bine, eu am probat respiratia la nastere….si da! ajuta….si genul de respiratie pe care te-ai concentrat tu la semi maratonul terminat(felicitari, apropo’s)ajuta daca e facuta corect chiar in momentul nasterii….norocoasa de mine, nu a trebuit sa imi fac curaj de un semi maraton 😀

    • :)Aha! Deci stii despre ce vorbesc. Felicitari! Nu as fi vrut sa spun eu acest lucru, dar daca mi-ai ridicat mingea la fileu…:viitoarele mamici vor avea o viata mai usoara la nastere.( Muzica e si stiinta).

  2. daca tu doar cu tehnica de respirat ai terminat semimaratonul, inseamna ca eu cu antrenamentele mele daca invat sa respir cu zici tu o sa alerg in week end pe negoiu, vistea mare si moldoveanu, nu?

    cum se face exact chestia asta? chiar ma intereseaza.

    • Daca ajung la foarte multe comentarii,atunci are sens sa continui articolul despre respiratie.( Asa ca dati de veste. :))
      Mi s-a cerut si sunt „la tipar” informatii despre: hermeneutica muzicii,muzica si curajul, muzica militara, muzica pentru copii,cum sa ai bebelusi inteligenti etc.(inaintea articolului cu respiratia…)
      Vedem noi cum facem. 🙂

    • Nu e problema. Se rezolva. Alergatorii ocazionali -observ- ca au greseli comune. E doar lipsa de informatie. Atat. Voi face un articol pe acest subiect: respiratia si alergatul.
      Eu iti multumesc.

    • Maratonul are 42,195 km adica exact distanta intre cele 2 orase grecesti: Marathon si Athena. Semi-maratonul „meu” a fost de 21 km.
      Multumesc.

  3. Super! M-ai facut sa rad cu pofta la faza cu unghiile. Mi-am adus aminte de copilarie, cand fratele meu care imi fura tenesii sa merga cu ei la fotbal. De fiecare data se intorcea cu ei gauriti. Nu stiu cum reusea!
    Da, vreau articolul depre respiratie.
    O prietena draga, chiar mi-a spus ca barbatii sunt mai relaxati tocmai pentru ca respira toraco-abdominal. Asa e nu?

  4. Multumesc pentru asa un articol super, Robert
    Ma amuz mereu cand ma gandesc cum fumai tu lejer, inainte sa alergi mai mult de douaj de kilometri 🙂
    Da, as fi curios sa aflu mai multe despre cum se respira corect, tehnic vorbind…

  5. Foarte captivant articol:)) ai dreptate, e foarte important cum respiri, m-am confruntat cu aceasta problema la sala, in timpul antrenamentelor, cat si in timpul orelor de canto. Astept cu nerabdare continuarea articolului despre respiratie si despre o alta „aventura” de a ta:)

  6. Frumoasa antamplarea si modul amanuntit in care ai povestit!Eu sufar de anxietate si am probleme frecvente cu respiratia.De multe ori trebue sa casc pentru ca mi se blocheaza respiratia.Simt ca ma sufoc, nù reusesc sa respir complet.Cand sant la sala numai gandul ca trebue sa alerg (chiar daca ami place)ami provoaca blocaje respiratorii si casc foarte des .Cum sa respir mai bine?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *