Cum poți să-ți faci un mental puternic sau Cum scapi de astmul bronșic

Cum termin  Liceul de Arte din Baia Mare, tata îmi zice să dau și eu la facultate mai aproape de casă, la Oradea.

Și intru eu în sala de examene, mă apuc să cânt la clarinet prima piesă: do-fa-faaa; do-sol-soool … ș.a.m.d. și brusc mă trezesc cu un gând : ce caut eu aici? Și-n mijlocul partiturii mă opresc; comisia se uită la mine, eu la ea; ea se uita din ce în ce mai lung la mine și eu …mut. Se termina examenul și ma sună – tata: “Am venit să te iau cu mașina, acasă”. Mă aștepta în curte. Și iese tot atunci și pianista care m-a acompaniat și se uita la tata: “Băiatul s-a oprit brusc în mijlocul piesei…” Și tata … o dată face ochii de chinez și-mi arde o scatoalcă – din aia în genul lui Bruce Lee, combinată cu alte stiluri: do-do-tae-kuando și cu un pic din ju-jitsu, de mă mută 2 metrii mai încolo. Cum mă dezmeticesc, o ard la fugă pe portița facultății, care stătea deschisă ca să mă salveze.

Și fuga-fuga… până la gară și în loc să mă urc în trenul de Baia Mare, citesc pe tăblia vagonului: Oradea – Cluj-Napoca și îmi zic: Buun! La Tzanc!

Intru pe ușa secretariatului Academiei de Muzica din Cluj și îi înmân secretarei un dosar gol, doar cu numele meu mare și citeț pe el; (de unde acte? Dacă au rămas la Oradea…) Ma primește în concurs cu rugămintea după primul examen să îmi aduc actele (de la Oradea).

Și cu toate drumurile mele după acte mă trezesc în mijlocul examenelor că nu mai am bănuți și n-am unde sta. Și ce să fac?… Am rezistat eu 2 nopți fără să dorm, dar în a 3-a … jale mare: îmi venea să mă-ntind pe trotuar. Și m-am întins pe o bancă și-am tras toate nopțile ce au rămas, niște sforăituuuri – sper ca nu l-am deranjat pe Avram Iancu, ce stătea lângă mine, de piatra. Și dimineața pe la 4-5 era o căldurăăă…de-mi tremurau dinții în gură de ziceai că-s nu știu ce instrument de percuție și oricât mă țineam de falcă tremurau și mâinile mele cu ea!… (de frig). M-am dus ca vai de capul meu … să citesc rezultatele de la admitere. Și când m-am văzut cu ochii mei pe hârtia afișată, printre intrați: am simțit cum mi se umflă pieptul de aer și cum mă transform într-un balon și încep să “plutesc”.

Și după studiu atent: pe respirație, anatomie pe pâine, filozofie prin urechi, muzica prin suflet – in Cluj și după o altă sumă de ani de studiu – în București, în al doilea workshop pe respirație din iulie 2013, se înscrie o fată foarte isteață, dar tristă, căci are astm.

(Cred că știi ce se ascunde în spatele astmului: lacrimi reprimate, copilărie sufocată, senzația că ești ținut cu capul sub apă, efort fizic pe respirație superficială – una din ele etc.)

S-au adunat  20 de zile de lucru , prin exerciții, pe mușchii corpului și pe respirație – cu ea – și am hotărât de comun acord să MĂRIM REZISTENȚA CORPULUI (ei ) LA EFORT și am început antrenamentele, pe alergat:

În prima zi de alergat, a fost totul ok; bucurie maximă. Persoana căuta să audă zgomotul specific al astmului. Respira, îl cauta, se seta mental și…. brusc iese la iveala o frumusețe de criza… de astm. Prin hetero-sugestie pozitivă i-am potolit mentalul și criza s-a potolit. Nu a mai folosit spray-ul. Am notat fiecare detaliu dinainte și după criză și….

A doua zi, știind cum funcționează persoana (mental) am păcălit-o. Știind că e setată să alerge o tură de teren de rugby și pe urma să aștepte sau să-și caute rezultatul sau criza de astm, am oprit-o după ce am alergat cu ea o latura, o lungime și înc-o latură de teren. I-am cerut să respire doar pe gură; nasul și l-a blocat cu mâna și ostentativ i-am arătat: stelele, luna,… i-am povestit în detaliu un peisaj din natura inventat de mine. Am combinat: apa pentru hidratare, o jacheta pt a-și încălzi corpul ( bătea vântul) și multe povești…

CRIZA NU A MAI VENIT!!!! (Spray-ul pt potolirea astmului nu s-a folosit nici de data asta).

Am crezut că nu va mai veni nimic în viața mea încât să mă facă atât de content cum am fost la Cluj – în urmă – la admiterea mea.

În seara când am reușit să învingem astmul, eu “am zburat”.

Și uite că … mai departe va scrie ea:

“Bună! Numele meu este Anca.

 De felul meu sunt o tipă analitică și rezervată. Cu toate acestea, cred că noi ca oameni, asa cum ne-a creat Dumnezeu, avem tot ce ne trebuie pentru a reuşi. Este nevoie însă uneori ca cineva sa ne reamintească acest lucru. Pentru mine şi problema mea, acel cineva se numeste Robert!

În urmă cu 5 ani, am fost diagnosticata cu astm bronşic. Sunete ciudate se auzeau în plămânii mei. Eram fumătoare de ani de zile şi deodată m-am trezit cu această ştampilă – de boala cronică, pe care trebuia să o port până la moarte. Chiar și perioadele cu statut de nefumătoare – vreo 4 de câte 1 sau 2 luni – nu m-au scutit de crizele de astm. Patru ani am inspirat: Seretide – dimineaţa şi seara.

De când mi s-a pus acest diagnostic, am evitat pe cât posibil efortul fizic care ma făcea să transpir – fie că era vorba de mers cu bicicleta ori de dezăpezit maşina, iarna. La alergat am renunţat de tot – nu mai era un sport accesibil mie!

În aceste conditii, am mers la workshop-ul lui Robert cu încrederea că voi găsi mult dorita soluţie de rezolvare a problemei mele.

M-a întâmpinat un trainer cu o atitudine uşor rezervată, care apoi mi-am dat seama că ne analiza – fizic, emoţional şi mental.

 Robert ne-a arătat o tehnică aparte de respiraţie, despre care nu auzisem până atunci, şi a customizat in funcţie de problemele mele, un set de mişcări fizice blânde pentru corp.

A urmat apoi follow-up-ul în care am diversificat exerciţiile fizice şi am reuşit să deprind un alt fel de respiraţie. Cu o energie fizică, suprinzătoare pentru mine, pe care am reuşit să o dobândesc graţie acestor exerciţii, am reuşit: să alerg 1km, apoi 2 km, controlându-mi respiraţia, FĂRĂ SĂ MAI AM CRIZE DE ASTM!

Rămâne ca eu să pastrez ceea ce am câştigat până acum.”

 

Ce e necesar sa reții?

Respirația e totul; respiri: oxigen, har divin, raze de soare, iubirea celor dragi, privirea vrăjmașilor, praful de pe drumuri dar și praful de pe stele.

Dacă cineva care a fost bolnav a reușit să se însănătoșească, prin respirație, atunci închipuie-ți ce magie poți să faci tu, fiind sănătos.

Înainte de toți, primul și cel mai bun medic… ești  tu.

 Cu drag

Robert George Buliga

P.s.: La workshop-ul din septembrie 28 și 29, din București, mai sunt 2 locuri.

P.p.s.: Workshop-ul din Cluj se ține în zilele de 26 si 27 octombrie și mai sunt libere 4 locuri.

P.p.p.s: Workshop-ul din Timișoara se ține în zilele de 23 și 24 noiembrie și mai sunt libere 4 locuri.


Comentarii

Cum poți să-ți faci un mental puternic sau Cum scapi de astmul bronșic — 29 de comentarii

  1. cu fiecare articol al tau spun un WOW! tot mai larg…Mi se pare delicioasa povestea ta de la inceputul carierei…inteleg si mai multe 🙂 Daca putem vindeca si Astmul prin respiratie…cred ca asta ofera o noua culoare asupra vietii…Esti nu doar un muzician, dar si un Pictor foarte priceput Robert, nu stii cata energie frumoasa absorb de fiecare data cand intru pe pagina ta si asta imi da speranta si incredere chiar si cand simt ca ma pierd. E minunat ceea ce faci si abia astept sa ajung la unul din workshopurile tale 🙂

  2. Si eu am fost diagnosticata la un moment dat cu astm, insa nu am conceput sa iau Seretide. Am lucrat mental intrucat stiam ca medicamentul nu ma ajuta, cauzele fiind in realitate cele descrise de tine Robert! Felicitari pt articolele tale! As vrea sa particip si eu macar o data la unul dintre workshopurile tale. Sper sa pot cat mai curand.

  3. Super povestea….si mai super lectia de viata!!! Ce sa spun…sper ca intr-o buna zi sa asist si eu la unul dintre workshopurile tale, Robert!! 😉

    • Gabriela, in octombrie-sfarsit-sunt la Cluj si la Timisoara in noiembrie. Vin sarbatorile din decembrie si dupa, prin ianuarie sau februarie e posibil sa vin si la Iasi. Bate toba acolo…:) Am nevoie de un minim de 10 participanti.

  4. M-a fascinat povestea si am citit-o pe nerasuflate. Am avut cu ani in urma astm bronsic (una din „bolile” generatiei mele) si prin terapii alternative lucrurile s-au imbunatatit major. Insa asocierea cu necesitata construirii unui mental puternic m-a facut sa mi se aprinda un beculet de avarie. La fel si cauzele subtile ale astmului, pe care eu le-am bifat cu succes pe toate ! 😀

    Pana cand drumurile te vor aduce la Iasi, am o maaare rugaminte: intuiesc ca un mental puternic are o conexiune buna cu gestionarea corecta a emotiilor, care la mine sunt uneori atat de puternice incat habar nu am ce sa fac cu ele…Ce imi recomanzi? 😉

    • Tocmai m-a invitat Gabriela sa vin la Iasi. Pe la inceputul lui 2014 e foarte posibil sa ajung la Iasi. Recomandari iti trimit in privat.(Sunt personalizate pe „caz”). Revin.

  5. Super articol, Robert! Nu incetezi sa ma uimesti!

    Ai un stil unic si tot ce pot sa te „rog”(pentru ca inca nu pot veni la workshop) este sa postezi..mai des! Sunt sigur ca nu sunt singurul tau fan care si-ar dori sa afle si mai multe, cu fiecare articol de-al tau citit! 😉

    In rest, tine-o tot asa si sper sa ne putem vedea la Cluj!

    Succes!

  6. As dori sa ma inscriu.Am 68 de ani si am astmul diagnosticat de trei ani.Te rog frumos sa-mi dai detalii despre locul unde se va tine Workshop-ul

  7. Buna ziua, Robert! Si eu am fost recent diagnosticata cu astm – ma simt epuizata, cu toate ca de fire intotdeauna am fost energica, extenuata, ma sufoc, evident stau sub supravegherea medicului, primesc tratament. In plus, sunt o fire emotionanta, orice intimplare trece prin sufletul meu. Ai putea sa-mi sugerezi ce sa fac, sa-mi usurez un pic viata si, respectiv, si astmul. Recent am citit ca in acest sens ajuta mult YOGA, tu ce parere ai deapre aceasta? Iti multumesc anticipat!

  8. Buna Robert oare ai putea sa i mi zici metoda asta cu respiratul sunt bolnava de 17 anii de astm si de 4 anii locuiesc in Irlana vremea de aici favorizeaza astmul poate ma ajuti si pe mine Multumesc!!!!!

    • Buna Gabriela. Nu e vorba daca vreau sa-ti zic, ci e vorba ca se lucreaza unul la unul, fata in fata. Ma gandesc la o varianta on-line; nu stiu…ma gandesc.

  9. am astm. Primii ani au fost ani de furie contra bolii, apoi contra medicului si medicamentelor excesiv primite.
    Cand am acceptat boala si inceput exercitiile respiratorii cifrele de spirometrie s-au marit cu 10%.
    Dupa ani am reusit sa imi invat corpul, reactiile, sa ma iubesc, sa imi caut locul. Sa nu stau acolo unde nu mi-e bine si ma simt sufocata, sa spun NU. De la 3-4 crize pe saptamana am ajuns la 3-4 pe an, si astea as fi putut sa le previn.

  10. Diagnosticata cu astm bronsic din 2011, am reusit multi ani sa-mi tin in frau crizele, anul acesta din aprilie in urma unui soc emotional s-au declansat si nu reusesc sa-mi mai revin, sunt disperata caci nu mai vreau sa ma „infund” cu pastile si cefort pe vena…Stiu ca pot, dar am nevoie de sustinere, te rog frumos ajuta-ma!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *