Cum poti afla varsta emotionala din postura corpului

Maturitatea emotionala sau varsta ta emotionala o poti afla din postura corpului tau.

Aceasta persoana din poza are aproximativ 30 de ani si varsta ei emotionala e de 12 (ani).

Cum am dat aceasta varsta ?

Prin analiza posturii.

Daca observi poza, spatele ei are o scobitura exact pe zona lombara si intrucat coloana vertebrala reprezinta stalpul vietii si anii de viata, scobitura este in zona preadolescentei (10-14 ani), perioada  cu transformari profunde fizice si fiziologice, conturari ale intereselor, aptitudinilor si conceptiei morale ale copilului.

Coloana nu a mai crescut in a sustine sinele si personalitatea persoanei si s-a dus in alta directie, pe linia albastra. Genunchii-i sunt blocati si bazinul i s-a dus in spate.

I-am cerut sa-si aminteasca daca a avut vreodata spatele drept si cu arcuiri normale.

Si imi scrie:

Robert, cred ca am gasit momentul din care a inceput deformarea (coloanei vertebrale). Aveam 12 ani, spatele drept, eram cea mai cool din clasa, prietenul meu (cum spuneam pe vremea aceea) era cel mai cel coleg de clasa si din scoala- cred -pentru ca era vanat de tipe din toata scoala si mai mici si mai mari si simpatizat de toate profele, ma simteam foarte bine si incepusem sa fumez, umblam prin cartier cu un anturaj nu tocmai ok, dar toti cumva rebeli si cool. Incepusem sa fumez si fumam de 1 an cand au aflat ai mei pentru ca chiulisem si in timp ce ieseam din curtea scolii, m-am intalnit cu diriga. A urmat un moment plin de teama si tensiune pe care mama o traia la intensitate maxima. (Aici mama ei ar fi putut sa detensioneze situatia, dar cam trebuia sa fi avut deja asumata feminitatea in fata propriului barbat…).

Tata mi-a spus pe un ton grav sa nu mai ies din camera mea pana nu imi spune el. Am stat in camera mea 3 saptamani pana mama mi-a spus sa ma duc sa ii cer iertare. Am iesit, i-am cerut iertare, m-a imbratisat bucuros si mi-a spus: hai cu motorul.

De atunci am avut cumva alta traiectorie...”

Ce trebuie sa cunosti: unii parinti, nereusind sa se iubeasca pe ei insisi, nu pot sa-si iubeasca proprii copii si sa le incurajeze individualitatea.

Se hranesc din autoritatea asupra copilului si sunt doar parinti si nu prietenii lor. Diferenta e uriasa intre a-i fi parinte si a-i fi prieten.

Si, in consecinta, ce se intampla?

Distanta pe care parintele o impune copilului sau este, de fapt, distanta intre parinte si sinele lui.

Copilul nu are discernamantul mintii, dar are discernamantul inimii, din intelepciunea propriului inconstient. El simte aceasta lipsa de iubire. Nu accepta ca parintii lui sunt incapabili de iubire si chiar daca observa ca parintii colegului sunt mai buni ca ai lui, prefera sa isi asume responsabilitatea pentru faptul ca propriul parinte nu il poate iubi si atunci se incarca de vina. Va oscila intre dorinta de a zbura si vina.

Bineinteles ca sunt multi parinti care muncesc din greu sa asigure cele trebuincioase copilului, insa o masa calda, un acoperis deasupra capului si haine ca sa nu-i fie frig nu inseamna iubire, ci grija pentru trup. 

A iubi inseamna a te iubi pe tine insuti si pe cel drag de langa tine, a-ti iubi sinele neconditionat si a-ti creste sinele neconditionat. Si identic sa faci si cu sinele celui drag. Neconditionat.

Atentie (repet): relatia parinte – copil este o relatie neconditionata. Nu se ofera iubire doar daca ai un castig, seamana cu tine, e dragut sau iti vorbeste frumos ori ia note mari etc.

In momentul in care copiii nu simt iubirea se revolta, inconstient: chiulesc, fumeaza, se bat, fura etc. (pentru a atrage atentia si iubirea asupra lor).

Parintii l-au determinat prin neiubire pe acest copil sa fumeze, sa chiuleasca si apoi l-au pedepsit, inchinzandu-l in camera lui 3 saptamani , aratandu-i ca nu-i accepta revolta si dorinta lui de iubire, l-au pus sa-si ceara iertare (in orice context iertarea nu are sens, pentru ca in spatele oricarui comportament sta o intentie pozitiva pentru sine si nu are sens sa-ti ceri scuze pentru intentia ta pozititiva a sinelui propriu), pe urma l-au legat de ei prin dependenta si obedienta deoarece copilul fiind impins sa-si ceara iertare, s-a dezis de sinele lui si de personalitatea lui.

Adica… au distrus sinele copilului si personalitatea lui… Si i-au instalat haosul emotional si de aici fuga lui in minte si mentalizare excesiva. L-au distrus, efectiv.

Si mai ironic e faptul ca la fel au facut si parintii parintilor acestui copil. Bunicii acestui copil au facut la fel cu copiii lor; nu i-au considerat fiinta separata de ei, ci i-au transformat in sinele si imaginea lor. Tot ce au facut au facut pentru sinele lor.

A ramas in sarcina copilului ajuns adult sa rupa acest lant, aceasta mostenire in educatie. Asta daca va mai putea… Pentru ca acest comportament al parintilor se numeste in psihologie: tulburare de personalitate dependent pasiva.

Daca un parinte se rupe de acest comportament si are peste 45 de ani se numeste miracol (si tatal meu a devenit un miracol).

Un copil sau/si adult daca se rupe de acest comportament al parintelui devine de 100 de ori mai puternic si mai matur emotional si daca va mai si lupta cu vina pentru puterea castigata atunci sufletul lui va zbura din nou.

Dar cati cunosc si isi asuma aceasta lupta…?  Uita-te in jurul tau cati lordozati (dependenti de copilarie) si cifozati (cocosati- incarcati de poveri) si vei descoperi cati luptatori sunt si cati resemnati sunt in jurul tau.

Viata are sens doar confruntand si solutionand problemele emotionale. Acest proces doare pentru ca maturizeaza, dar e o suferinta legitima si nu trebuie confundata cu suferinta ca o consecinta a respingerii suferintei legitime.

Revenind la consecinte, persoana are 12 ani emotionali si nu 30 cat ar trebui sa aiba. Ca sa creasca la 13 ani, musculatura trebuie sa dea drumul vertebrelor pe curbura normala si ca sa se intample acest lucru, persoana  trebuie sa renunte la tiparele mentale sau dependentele aparute, in urma comportamentului parintilor la rebeliunea ei.

In acesti 17 ani s-au intamplat urmatoarele:

Persoana a uitat de sinele ei si ca sa supravietuiasca- a facut si face in continuare pe plac celorlalti, inclusiv parintilor.

Persoana nu poate sa isi asume cine este, din teama la nivel constient, nu inconstient. La nivel inconstient e o sete de razbunare pe tatal ei si pe fiecare barbat din viata ei. Si-ti explic:

Ea afirma:

De fiecare data cand ma suna tata simt teama. Raspund cu teama desi imi prefac vocea ca sa para normala.”

Nu mi-a placut niciodata piftia si acum mi se pare scarboasa. De dragul lui tata am luat o data o gura de piftie, doar ca sa-l vad cum se bucura. Am mestecat in greata de cateva ori-tata cu ochii mari m-a intrebat daca e buna, am dat din cap ca da si apoi m-am ridicat si am mers la baie sa scuip. Pleaser-ul din mine pana acolo s-a dresat. Sunt super falsa in jurul lor.” 

Adevaratul drag de tatal ei ar fi daca i-ar spune adevarul. Astfel tatal ei va creste emotional prin constientizarea gafelor facute in trecut si le-ar opri pe cele din prezent. Sau poate o va pedepsi. Si ce daca? Ea este adult si poate sa-si duca de grija. Dar ea nu realizeaza cum trebuie sa procedeze pentru ca are doar… 12 ani si parintilor le-a reusit manipularea. 

Astfel spus, tatal ei, asemenea unui clown de circ, isi face numarul manipulator in fata fiicei. Numarul e ridicol, dar fata rade, ii canta in struna, ca sa-l tina pe clown in minciuna. E singurul mod in care are curaj. Tinandu-l in minciuna lui, fata se razbuna pentru copilaria ei.

Acesta este un joc inconstient murdar care se intampla in nucleul societatii: familia.

Ea nu-i spune adevarul tatalui ei pentru ca a devenit si ea dependenta ca si el. Cerseste atentia lui. I-a cedat puterea lui. Si da atentie nicidecum sotului, cum se intampla de obicei, ci tatalui ei. Atentia ei la nivel de sine a ramas catre tatal ei, iar atentia la nivel de constiinta a indreptat-o sotului ei. Acest lucru s-a intamplat ca sa primeasca beneficii, atentie si afectiune, nevoi ramase la nivelul celor de la varsta de 12 ani, dupa cum arata si coloana clientei.

Ca si adult ea a pierdut devotamentul fata de adevar, acceptarea responsabilitatilor morale ce-i revin si echilibrul. Prin munca cu sinele ei si le va recupera.

Respiratia clientei este defectuoasa cauzand insuficienta respiratorie, fiindca nu poate respira situatia in care este.

Vocea si laringele clientei sunt afectate prin tiparele mentale (ea nu poate spune adevarul) si pozitionare gresita a gatului data de postura defectuoasa.

Aceasta este povestea unei cliente, dar ea este reprezentanta a mii de persoane cu probleme de coloana similare.

Problemele fizice sunt reprezentarea problemelor psihice si a tiparelor mentale. Acestea se pot rezolva prin constientizari, renuntarea la beneficiile obtinute din dependenta de manipulator si intelegerea intentiei pozitive pentru sinele manipulatorului din spatele comportamentului sau si intelegerea intentiei pozitive pentru sinele celui manipulat. Pe urma iti ramane lucrul pe fizic, pe fizicalitate sau inteligenta fizica cum ii mai spun teoreticienii.

Poti lucra de unul singur sau ca sa nu iti ia mult timp poti apela la un ghid priceput la trebusoare din acestea.

Lucrul pe astfel de trebusoare il incepem in „Workshop-ul pe Postura, Respiratie, Voce si Minte” din Bucuresti, in zilele de 14 si 15 Octombrie 2017. 

Cu drag,

Robert George Buliga

P.s.: Inscrierile la workshop se fac pe adresa de mail: robertbuliga@yahoo.com

P.p.s.: Legat de (jocul) Melinda-Jocurile Mintii, am ajuns in faza de tipografie.

E un joc psihologic de tip board game pe 4 niveluri;

nivelul 1 te invata sa faci diferenta intre intentii si dorinte ca apoi sa poti singur sa-ti atingi obiectivele;

-nivelul 2 te ghideaza sa-ti identifici manipulatorii, sa-ti contramanipulezi mintea si pe cei din exterior si sa obtii libertatea pe toate nivelurile;

-nivelul 3 te va ajuta sa-ti descoperi virusii care iti ingreuneaza calculatorul de pe umeri si implicit drumul catre ce-si doreste sufletul sau inima si

-nivelul 4 e deocamdata… secret- e doar pentru performeri.

Totul ca sa nu repeti povestea clientei din articolul de mai sus.

Revin.

 

 


Comentarii

Cum poti afla varsta emotionala din postura corpului — 58 de comentarii

  1. Wow. M-ai dat pe spate. Asa interpretare psihologica nu am mai citit. Si e foarte plauzibil ce spui. Cu totii avem traume din copilarie care se reflecta in postura. Interesant!

  2. Foarte interesant, nu vreau sa comentez prea mult, vreau sa particip!
    Ps.Fiecare om se regaseste putin sau sau are o poveste…sau ceva de spus si de invatat!!!

  3. Buna. Hai si la Brasov, vei avea participanti multi daca preturile sunt rezonabile. Este un hub plin de oameni preocupati de dezvoltare personala. Alexaevents te poate ajuta cu promovare si organizarea.

  4. Imi place tot ce am citit .F frumis siiii..in ce citesc eu sustrag intotdeauna ce mi se potriveste .MULTUMESC !!

  5. Da, mama mea a fost un aisberg. Nu m-a îmbrăţişat niciodată, nu m-a încurajat, dar m-a bătut şi persecutat cât a cuprins! Tot ce-a făcut în viaţa ei, a fost numai şi numai pt propria-i imagine în faţa lumii. A murit recent, într-un mod atât de umilitor cât mintea umană nu poate cuprinde! Oricât am încercat s-o salvez, nu am reuşit. Când Dumnezeu spune: Ajunge!, niciun om nu i se poate opune. Asta am învăţat acum câteva luni, privind cu stupoare derularea evenimentelor.
    Eu sunt şi lordozată, şi cifozată, şi dublu scoliozată – diagnostic stabilit în liceu, şi pus pe seama faptului că ore în şir am stat în picioare cu vioara în mână. Aşadar poziţia mi-a strâmbat spatele – iar eu am trăit cu această convingere aproape o jumătate de secol.
    Deşi am depăşit multe, deşi consider că mi-am ridicat fruntea şi am privit înainte, că greutăţile şi durerile m-au întărit şi fac cu bine faţă vieţii, totuşi spatele meu se încrâncenează să rămână strâmb. Nici mai mult, nici mai puţin decât a fost în adolescenţă.
    Conchid spunând că da, e frumos făcută analiza, însă nu o adaptez realităţii. Multe putem face cu puterea minţii, dar nu în această privinţă, şi nu după atâţia ani.

    • Lia, fiecare moment al vietii are nivelul ei de intelegere.
      Chiar te inteleg.
      Fa un update si un upgrade la tot ce stii si crescand in intelegere vei corecta si in minte si in corp.
      Ai gratuit o sedinta cu mine ca sa deschizi un drum nou.
      P.s.:Felicitari pentru ca ai privit inainte.

  6. Multumesc mult Robert. Esti un om deosebit. As vrea sa particip si eu cu fiica mea, dar suntem in afara tarii. Cand ma intorc vreau sa vorbim face to face.

  7. Multumesc ca imapartasesti cu noi informatii atat de utile.
    Sunt curioasa daca lucrezi si cu copii si in ce format?
    Stiu ca iti plac experientele dar am uitat sa te intreb personal probabil pt ca fug de mine inca…

  8. Foarte interesante observatiile de postura a umanitatii si a descoperi ranile si traumele sufletului si a trupului ! Intrebarea mea Am putea beneficia in vreun mod virtulal nu prezential despre astfel de informatii , exercitii prin intermediul internetului ?? Multumesc !

    • Rodica, asta incerc prin Melinda-Jocurile mintii.
      Vreau sa prezint terapia printr-un joc pe niveluri, accesibil la cat mai multa lume.

  9. As dori va rog mai multe informatii despre workshop dar si despre sedinte individuale (locatie, pret, desfășurare). Va mulțumesc!

  10. aștept de ceva timp sa vad surpriza si puteam sa jur ca acum câteva zile mai erau doar 4-5 zile pana apare. acum cand intru sunt iar 20 zile. Oare imi joaca feste memoria?

    • Da, Gabriela.
      Urmeaza sa lansez un joc cu ce e mai bun din terapia pe care o practic.
      Jocul e in faza de tipografie.
      Mai am de strans cateva sute de milioane pt a putea plati tipografia (costa cam un miliard de lei vechi toata trebusoara asta).

      • Ai evitat subiectul cu gratie 🙂
        Ziceam de contorul de pe site care nu merge bine.
        Inteleg totusi ca probabil depinde de mai multe chestii. Sper ca ai ales cea mai buna varianta de tipografie/agentie publicitate pentru scoaterea jocului. Daca pot sa ajut cu ceva sunt cu mana pe sus. Sunt designer la agentie de publicitate mica.
        In caz contrar astept cu nerabdare jocul.

  11. In iuresul ocupational,ma refer la perioada pre „89,timpul ramas pentru preocuparea parintelui pentru copii fiind foarte redus ,nu permitea decat oferirea unui exemplu personal fata de acestia.Copiii buni au preluat din mers acest exemplu personal,care,completat cu o educarie didactica buna oferita de scoala,au constituit un cadru destul de solid formarii unor caractere superioare.
    Sentimentele parintelui razbat prin prezenta lor si nu prin eforturi speciale din partea acestora
    Cine are urechi sa auda ,dragi parinti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *