Cum devii autentic

AUTÉNTIC, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, evident, de netăgăduit; al cărui autor este incontestabil; original. (sursa D.E.X.)

Acum ceva timp in urma a venit in cabinet o tanara de 26 de ani si s-a exprimat in felul urmator:

Spate..durere tare..studenta..imi place sa cant, dar..sunt..nu stiu..aaaa..corporatie de ceva timp.” Si incoerenta ei a durat toata sedinta.

Initial am crezut ca e o studenta din alta tara, dar a infirmat lucrul asta. Pe urma am crezut ca a avut un accident la cap si-i afectase centrul vorbirii (nici acest lucru nu se intamplase). Cat a stat la prima sedinta a cerut apa si a varsat paharul, a spart o cana, s-a lovit de obiecte, s-a impiedicat de cabluri (desi erau destul de ascunse)..Si isi cerea scuze intruna.

Am intrebat-o ce vrea de la mine si am inteles cu mare greutate (din cauza incoerentei in exprimare) ca o doare spatele de ceva vreme si ca nu mai poate sa lucreze in fata calculatorului (de durere).

Am incercat sa ii explic ca durerea fizica ascunde o durere psihica, o povara, si intreband-o ce nu functioneaza in viata ei si care este povara ei psihica, mi-a insiruit ba niste cuvinte fara legatura intre ele, ba niste explicatii puerile, fara nicio legatura cu adevaratele ei probleme, incat m-am lasat pagubas sa mai aflu un raspuns. Parea picata din luna.

Am lucrat cu ea sa-i scot durerea cat am putut de repede, pentru ca mai apoi sa putem vorbi ca oamenii. Paragrafele cu caracter italic (inclinat) ti le scrie ea:

„Imi aduc aminte cum am facut ochii mari la Robert cand mi-a spus ca vom lucra pana cand nu voi mai avea deloc dureri. Nu stiam cum este sa traiesti fara ele. Din punct de vedere fizic aveam musculatura slaba, nu imi cunosteam corpul, iar durerile de spate teribile nu ma lasau sa fiu. Pentru o perioada de timp nu am mai avut dureri. Si am inteles de la Robert ca durerea va recidiva daca nu rezolv cauza psihica ce a provocat-o. Mi-a fost foarte greu sa constientizez ca duc povara parintilor in spate, dupa cum imi sugera Robert. Orice imi explica si argumenta imi suna ca si cum ar fi vorbit despre alta persoana. Am refuzat orice discutie in plus legata de tema asta.

Am sustinut in fata lui Robert ca povara mea nu sunt parintii, ci pierderea drumului catre implinirea vocatiei mele-cantatul cu vocea. M-am incapatanat si l-am convins sa lucram pe vocatie.

Am iubit mereu muzica. Am renuntat la ea din motive rationale, iar asta a adus multa nefericire, o povara in plus in viata mea..

Am lucrat la Strategia <Primul concert cu propria trupa> impreuna cu Robert. De fapt, el mi-a dat mura in gura 🙂 Pur si simplu nu stiam sa scriu o strategie.. 

Primul pas era sa pun anunt ca doresc sa creez trupa. Eram entuziasmata, dar si neincrezatoare: cine sa o ma ia pe mine in serios? Am dat, totusi, drumul la anunt. Urmarea a fost mult, mult peste asteptari: am primit raspuns dupa raspuns de la chitaristi, bassisti, tobosari etc.. Tot ce aveam nevoie! Eram in culmea fericirii si…

Au urmat intalniri cu viitorii membri ai trupei. Nu pot sa uit cum i-am adunat pe mai multi intr-un local sa vedem ce putem realiza impreuna. Ma bucuram de prezenta lor, dar ..nu curgea.. M-a atentionat si Robert ca sunt aritmica (nu pot tine ritmul), dar nu l-am prea bagat in seama. Acum eu cantam in legea mea si membrii trupei abia se tineau dupa mine. Intr-o zi tobosarul m-a luat deoparte si m-a luat la intrebari: <De ce cant in legea mea? De ce nu comunic cu ei, cand cant? De ce sunt increzuta? De ce nu ma las condusa de beat-ul tobosarului? De ce aduc in muzica problemele mele personale? Vorbele tobosarului erau identice cu cele ale lui Robert si pe care nu le-am ascultat. Imi venea sa intru in pamant de rusine si orgoliul m-a orbit…Am ales sa opresc incet-incet proiectul si trupa…s-a stins.

In continuare am refuzat sa lucrez pe ce imi dadea Robert in terapie si, dupa esecul cu trupa, i-am spus ca vreau sa cant mai departe.

O clienta de-a lui avea nevoie de o voce care sa ii incante pentru maxim jumatate de ora pe un vapor.

Trebuia sa cant 3 melodii compuse de mine (de preferat cele in romana) si alte piese mai vechi-jazz si soul- fara sa fiu acompaniata. 

A venit momentul sa cant… Am blocat toata sensibilitatea si am cantat tehnic.Ca atare, nu a iesit ce trebuia. Am cantat 3 piese bine ( nu in romana cum ma rugase clienta..), dupa care, cand am incercat sa cant din nou, mi-a fugit vocea.. nu am putut improviza, nu am putut fi spontana din cauza fricii pe care incercam sa o controlez...Dupa acel episod neplacut, clienta mi-a trimis un mail in care imi dadea sfaturi, pe un ton superior:s-a suparat pe mine si a ales sa nu mai vorbeasca cu Robert (lucru pe care l-am aflat tarziu de tot), considerand prestatia mea un esec.

Dupa toate astea, Robert a ales sa ma sustina in continuare…

Dupa esecul cu trupa si cu cantatul pe vapor am realizat ca pe partea de cariera nu pot face nimic fara echilibru emotional si cred ca Robert in mod voit m-a lasat sa experimentez cele 2 esecuri ca sa invat.

Am decis sa ascult de ceea ce imi spunea el- inca de la inceput- si ,mai departe, din sedintele au curs focusate pe ce fac eu cu gandurile mele (cum ii spune Robert: mentalizare excesiva).

M-a pus sa ma uit in oglinda in timp ce explicam ceva-orice, si am realizat socata – in timp ce vorbeam-ca eu nu eram acolo, mintea mea se gandea la altceva. Nu stiam ce se intampla cu mine..”

Iti explic ce nu intelegea clienta mea. Exista 6 emotii de baza folosite in profiling :dezgust, dispret, manie, surpriza, tristete si frica.Aceste emotii se citesc pe chipul nostru prin microexpresii (microexpresia dureaza o fractiune de secunda pe chipul nostru). Pe chipul clientei apareau microexpresii legate ba de dispret, ba de tristete, in timp ce vorbele ei transmiteau entuziasmul. Un nonsens si un fake-face. Si de la constientizarea aceasta (fake-face) a inceput adevaratul proces de lucru cu ea.

 

Scrie clienta in continuare:

 Intr-una din sedinte, m-a pus sa-mi scriu cele mai mari dorinte si sa le ordonez. M-a lasat un timp indelungat (cred ca depasisem ora..). Eu in prima faza puneam fericirea familiei pe primul loc, uitand de mine. Atunci am constientizat ca mereu am facut asa. Am schimbat ordinea si pentru prima oara in viata mea am indraznit sa ma pun pe mine pe primul loc. Sa incep sa ma iubesc pe mine 🙂

Mie mi-a fost foarte frica in copilarie de tata. Si de asta am incercat ca, prin tot ceea ce fac, sa il multumesc pe el. La scoala am copiat din personalitatile colegilor, am vrut sa ii multumesc pe ei inaintea mea, apoi la serviciu am continuat cu aceeasi placa. Nu stiu cine sunt, nu stiu ce vreau cu adevarat, nu ma mai simt, imi este foarte greu sa ma iubesc asa cum sunt. Si am asa o frica de oameni, pt ei am muncit toata viata mea sa-i multumesc si am …obosit.

Dar vai, ce m-a pus Robert sa fac….

Inca nu consideram ca merit sa primesc tot ce imi doresc. Iar cand am considerat ca merit, incercam sa controlez ca sa primesc mai repede. Si imi doream TOT.

Mi-a dat un exercitiu foarte ciudat: sa spun niste texte fara noima in spatele carora sa aduc niste emotii imaginate si care dau sens textului doar prin aceste emotii. Acest lucru a inceput sa ma calmeze, sa imi dea coerenta, libertate, sa fiu autentica, sa imi fie mai usor sa exprim ceea ce simt.
La inceput nu puteam sa spun un text nici macar in fata lui Robert fara sa simt ca e ceva fals… Ganduri din spate care ma copleseau, un zgomot constant care nu ma lasa sa traiesc sincer-
aceasta este cea mai mare realizare a mea: IMI DAU SEAMA CAND MA MINT.
    Pas cu pas, luna dupa luna, emotiile s-au asezat. Am reusit sa spun textele tot mai sincer. Sa fiu eu tot mai mult. La inceput doar in fata lui Robert, apoi, pe rand, in fata altor clienti..
     La un moment dat, in timp ce lucram acasa aceste texte (2 ore pe zi) – pe un cuvant in spatele caruia trebuia sa pun o imagine incarcata de tristete puternica … am simtit emotia prin tot corpul, un fior puternic. Era ceva foarte cunoscut.. Ca atunci cand eram copil. Emotiile pana atunci erau blocate in corp (mai ales in inima). Rand pe rand, cu multa munca, rabdare cu mine, am eliberat toate emotiile; cea mai dificila a fost frica; FRICA DE OAMENI.
    Dupa ce am curatat suficient emotiile in texte, Robert m-a trimis …prin magazine si din senin sa incep sa spun textele cu emotiile reinvatate.
    Am intrat in primul magazin si…ce frate…m-a apucat o rusine …ca am iesit imediat fara sa mai zic nimic din texte…
    Prima oara cand am reusit sa zic poezia in fata unei vanzatoare (saraca, ce plictisita era..) am constientizat cat de mult sunt oamenii pe filmul lor.. si asa am reusit sa trec peste frica de oameni.
    Am inceput sa ma simt din ce in ce mai autentica doar cu presiune pe mine (parca caut frica de tata, il astept sa ma pedepseasca) si asta se intampla doar in magazine. DOAR ASA SUNT AUTENTICA. Apoi am devenit foarte nerabdatoare, voiam sa se intample totul peste noapte. Am inceput sa ma plang si sa trimit zeci de mesaje zilnic pe whatsapp lui Robert pana ce el m-a blocat. Pe urma am realizat ca de fapt incercam sa fug de mine, de autenticitatea castigata.STII? NU MERIT SA O AM.
    Apoi am descoperit ca dorinta de a-i multumi pe ceilalti din trecut m-a dus spre nevoia de a controla tot. Si daca nu imi reusea, imi crestea orgoliul cat casa. Mai sunt si berbec..deci ma incapatanez si in ce nu trebuie.
    Orgoliul fusese de mult timp acolo. Ma consideram buricul pamantului. Voiam sa fiu in centrul atentiei (inca de copil imi placea..). Dar raul nu era ca existau astea, ci ca nu mi le recunosteam sincer mie.
    Am reusit sa constientizez orgoliul si s-a simtit ca am mai dat drumul in momentul in care am discutat cu Robert, fata in fata. De-a lungul timpului, orice era nelalocul lui in emotiile mele se simteau in discutiile mele cu el si puteam corecta. Oglinda umana.”
    Clienta mea a ajuns sa aiba frica de oameni, orgoliu exagerat, fake-face, nevoia de a controla excesiv prin simplul fapt ca la timpul potrivit nu a stiut sau nu a fost invatata cum sa isi gestioneze emotiile. Frica castigata in familie a fost startul ei in deformarea personalitatii. Si ca sa nu o mai doara s-a dus in mentalizare excesiva, mentalizarea excesiva determinand sa creasca cutia Pandorei in capul ei.
    Astfel si-a pierdut AUTENTICITATEA.
    „Am realizat ca am foarte multe asteptari de la oameni, ceea ce imi consuma energia incredibil de repede.
    Intr-o sedinta cand ma plangeam despre asta lui Robert, el mi-a zis <Opreste-te din cersit! In orice moment tu cersesti ceva de la oameni- indeosebi atentie>.L-am contrazis, m-am jurat ca nu fac asa ceva, ca urasc din toata inima sa cersesc atentia cuiva.
    Iar el a spus: <Ok, am o metoda prin care vei scoate acest cersit din inconstient in constient.>
    Si, crezi sau nu, m-a trimis la cersit in strada, exact cum fac oamenii saraci- probabil eu cu duhul..
    Cersind pe strada o chifla/o tigara/un leu am realizat ca e un sentiment cunoscut, Robert a avut dreptate, eu cerseam in continuu. Din momentul acela m-am oprit.
    Mi-am rezolvat postura-nu mai am dureri, respiratia e ok, am lucrat si pe voce, si foarte mult pe minte. Mi-a ramas sa intretin, ceea ce am castigat prin terapia cu Robert.”
    Expertiza mea este pe postura, respiratie, voce si minte.
    Constientizarile, exercitiile, procesele de transformare definesc un mentoring care devine specific fiecarui client. Don’t try this at home. Never alone.
    Vorba unei alte cliente: „Unele lucruri le faci intuitiv, dar fara ghidare din exterior nu poti face mare lucru. De frica renunti.”
    Fie ca fugi de ceva sau vrei sa evoluezi, un mentoring iti salveaza timpul ghidandu-te pe drumul scurt.
    Acest mentoring este alcatuit dintr-un Workshop de 2 zile pe Postura, Respiratie, Voce si Minte. Se tine pe 4 si 5 martie 2017, in Bucuresti si se continua cu 25 de sedinte individuale.
    Inscrierile si detaliile se fac pe adresa: robertbuliga@yahoo.com.
    Daca nu ai rabdare sau nu stii daca rezonezi te poti programa pentru o consultatie pentru „un diagnostic: 0720 863 567.”
    Cu drag,
    Robert George Buliga
     
     

    Comentarii

    Cum devii autentic — 20 de comentarii

    1. Buna dinineata ! Foarte frumos ati lucrat cu clienta resoectiva ! Sunt constienta , ca si eu am problemele mele si nu stiu cum sa le gestionez ! Mi-ar face placere sa-mi faceti ordine in ganduri , nu stiu daca voi avea posibilitate materiala ? As dori , daca se poate sa stiu , unde si la ce ora vor avea loc sedintele din martie si ce costuri implica ! C Respect Maxim fata de meseria pe care o practicati ! Amcitit cu placere art dvs si m-am regasit in el ! O zi mirifica sa aveti ,o saotamana bun si un an prosper plin de sanatate !

    2. Buna ziua,

      Felicitari pentru articolele publicate, sunt foarte interesante, placute si utile.
      As dori sa aflu mai multe detalii despre sedintele din luna martie, daca este posibil.

      Va multumesc.

      O zi cat mai frumoasa in continuare!

    3. Bună Robert, mă regăsesc în cuvintele fetei și, deși am conștientizat niște traume din copilarie, nu știu ce sa fac cu ele. Cum sa le folosesc spre vindecare, cum sa le convertesc. As fi interesata de ședințe particulare, dar te rog sa îmi scrii pe mail cât ar costa sanatâtea mea. Mulțumesc.
      Ps:lipsește un I din cuvântul mai,legata de abonarea la newsletter.

    4. Buna ziua!
      Suna foarte interesant perspectiva din care abordezi situatiile, diferit de ceea ce am mai auzit pana acum. Se poate sa primesc pe email mai multe detalii? Multumesc, Mihaela

    5. Imi plac articolele dvs. Doresc mai multe detalii despre curs, va rog. Interval orar al cursului. Pret si pret sedinte ulterioare. Va multumesc!

    6. Buna Robert,

      M-am regasit f mult in povestea pacientei tale, pe care o felicit ca a reusit sa se descopere cu ajutorul tau. Sunt si eu pe acelasi drum, insa singura ma cam pierd. M-ar interesa workshopul din martie. Merci!

    7. Buna Robert,

      Sunt si eu interesata de workshop in martie si fiindca sunt din Cluj, intreb daca sedintele individuale se fac in cabinet in Bucuresti? Sau exista in program vreun workshop in Cluj?
      Multumesc,
      Alexandra

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *