Ce spune clipitul ochilor despre memoria ta

clipitClipitul ochilor poate fi determinat de o problemă oftamologică din cauza impurităților din mediu sau din uscarea ochilor. În majoritatea cazurilor în spatele clipitului există o problemă psihică și emoțională.

Daca e o problemă ce ține de psihologie, clipitul ochilor vine la pachet cu plimbatul ochilor „în cap” și cu mișcările capului și în special a mâinilor, mișcări agitate, ca și cum persoana în cauză vrea să facă o mișcare într-o direcție și o cenzurează și pe urmă face o mișcare în direcția opusă pe care o cenzurează asemenea. Plimbările ochilor în orbită, mișcările capului și a mâinilor, uneori și a întregului corp sunt repetitive.

În fiecare zi, din 10 clienți aproximativ 8 clienți îmi spun: „memoria îmi joacă feste”, „tot uit lucruri importante”, „nu mai țin minte ce am făcut ieri”, „am impresia că s-a atrofiat creierul”, „am foarte multe gânduri, dar nu le pot verbaliza”.

Am observat că acei 8 clienți care acuză probleme de memorie clipesc des și plimbă ochii „în cap”.

Astăzi îți scriu despre un caz din cabinetul meu: o mămică.

Din primul minut al ședinței a clipit (nervos) aproape în fiecare secundă, și-a plimbat ochii în cap și mișca repetitiv capul puțin în stânga și în dreapta, mișcând corpul ca o tresărire scurtă și gesticulând cu mâinile agitat, dar scurt.

M-a rugat să înregistrăm ședința pentru că are probleme de memorie.

Am lucrat cu ea 2 exerciții de respirație până ce a dispărut: clipitul, plimbatul ochilor, mișcarea capului, a corpului și gesticulațiile.

Totul a durat 15 minute.

Fața i s-a luminat, respirația s-a calmat, a început să zâmbească discret și mi-a zis: „E liniște în mine.”

Am început să clipesc în fiecare secundă din ochi, să plimb ochii în stânga și în dreapta, să îmi scutur corpul discret, spasm reținut și să gesticulez din mâini și apoi să reprim vizibil.

Ea m-a întrebat ce-i cu mine.

I-am răspuns: „Te oglindesc cum erai înainte de cele 2 exerciții de respirație.”

A început să râdă. Și mi-a zis „Nu te cred.”

Am început s-o întreb:

-„Vii dintr-o țară unde e război? Dormi în stradă? Soțul tău e arestat?”

-„Copii sunt bolnavi?

Cum am formulat ultima întrebare, mămica a început să clipească (nervos) aproape în fiecare secundă, să plimbe ochii în cap și să miște repetitiv capul puțin în stânga și în dreapta, corpul tresărind scurt și gesticulând cu mâinile agitat.

M-am ridicat în picioare și am anunțat-o că a început să clipească și e în starea dinaintea celor 2 exerciții de respirație. A făcut ochii mari pentru că a conștientizat că i s-a schimbat starea de liniște și a început să-mi explice că unul din copiii ei a avut un edem pe creier. Propoziția nu a mai putut să o termine pentru că a început să plângă atât de puternic încât nu a mai putut să vorbească ca și când ceva reținut și neștiut a așteptat să facă explozie.

I-am spus repede, clar și atent la reacțiile ei: „Aaaaa! Copilul tău a avut, nu mai are!”

A dat din cap afirmativ și s-a oprit din plâns.

Ce e de înțeles din povestea aceasta?

ganduriMămica a retrăit un moment în care viața copilului era în pericol. Din dragoste și vigilență, își repeta îngrijorarea ca nu cumva să se mai întâmple. În acest mod ducea energie și reclădea momentul de panică și groază. Adică, de fiecare dată când își amintea intra pe o șină psihică și apoi pe una emoțională.

Acesta este cazul ei. Toți intrăm pe șine psihice sau emoționale inconștient cu efecte grave sau mai puțin semnificative pe moment. Doar până le conștientizăm.

Îți dau exemple de șine psihice și emoționale.

  1. Ți s-a întâmplat să vrei un lucru și la presiunea celorlalți să alegi altceva? Ai renunțat repetitiv la tine?

2. Ți se întâmplă într-o situație tensionată să nu poți vorbi?

3. Ți s-a întâmplat din prea multă vigilență să pierzi o oportunitate? S-a repetat?

4. Ți s-a întâmplat să ajuti pe cineva și acel cineva să-ți răspundă cu altă monedă, iar tu să-ți dorești să îl „ucizi” în imaginație? S-a repetat?

Tot ce se repetă și creează disconfort se numește șină psihică, urmată de una emoțională.

Toți suntem sensibili.

Nu avem informații și nu avem modele de la care să învățăm să gestionam emoțiile.

În loc să gestionăm emoțiile, fugim în gânduri, în disecat firul în 4, în analizat pe toate părtile, adică în mentalizare excesivă.

Prin mentalizare excesivă, nu ne mai maturizăm emoțional și ne uzăm creierul. Fiind în defensivă și dorind ca tu să supraviețuiești, creierul tău va începe să șteargă informații fără să te întrebe. În acel moment, tu vei observa că ai probleme de memorie.

CE-I DE FĂCUT?

Privește în oglindă câteva minute, gândește-te la o problemă care te îngrijorează. Dacă clipești aproape la fiecare secundă și plimbi ochii în cap, te confrunți cu mentalizare excesivă (șine psihice) și există sau vor exista probleme cu memoria.

Sunt persoane care mentalizează excesiv și nu clipesc în fiecare secundă etc., ci „se uită în gol”, trăind un blocaj emoțional. Dar o să dezbat acest caz într-un viitor articol.

Revenind la cei care clipesc, dacă aerul din jurul tau e uscat, lumina puternică sau ești obosit, nu lua în seamă această informație.

Dacă folosești foarte des într-o discuție replica „înțeleg” sau „nu înțeleg” sunt șanse de mentalizare excesivă și probleme de memorie.

Mai multe informații și solutii te așteaptă în conferința despre memorie:  musictherapy.ro/conferinta-memorie


Conferinta Memorie

Cu drag,

Robert


Comentarii

Ce spune clipitul ochilor despre memoria ta — 6 comentarii

  1. Interesant, toți am vrea sa depășim și să uităm părțile care nu ne plac din trecutul nostru, problema e ca, uitând ștergem și amintirile plăcute nu doar cele nefericite. Mulțumesc mult Robert

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *